Dr.Butanu Claudia

04/12/2025

„La vârsta mea…” — o propoziție pe care o aud zilnic.
Atât de des, încât am simțit nevoia să scriu despre ea.
„La vârsta mea nu mai are rost…”
„La vârsta mea e prea târziu…”
„La vârsta mea nu se mai poate…”

Și, de fiecare dată, mă uit instinctiv la om.
Uneori are 40.
Alteori 50…peste 70…
De multe ori, mă gândesc dacă eu am vârsta potrivită… 😂

–La 40, unii intră în „pre-pensionare emoțională”😅
Îi dor genunchii preventiv, se tem de schimbări și spun „nu mai e ca la 20”…
–La 50, se uită des în buletin, ca să se asigure că nu s-a schimbat ceva peste noapte. 😅
Apare criza aceea tăcută: „Oare asta a fost tot?”
Nu o spun tare.
Dar o poartă cu ei.
–La 80, surpriză: unii chiar îndrăznesc să se bucure.
Merg la plimbare, se îndrăgostesc, fac planuri.
Nu mai negociază cu timpul, îl trăiesc.

Octavian Paler spunea:
„Timpul nu ne îmbătrânește, ci renunțările.”
Iar când renunți prea devreme, timpul doar se conformează.😔

Social, ne-am obișnuit să ne punem singuri etichete:
„prea bătrân pentru job nou”,
„prea bătrân pentru dragoste”,
„prea bătrân să mai învăț ceva”.
Realitatea?
Nu vârsta ne oprește, ci povestea pe care ne-o spunem despre vârstă.

Iar cei de 80?
Mulți au trecut prin boală, pierderi, războaie, lipsuri…
Și tot ei mai știu încă să se bucure de soare, de o cafea, de o mână ținută strâns.
Pentru că au învățat ce noi, la 40–50, încă negociem cu frica.🫣

Așa că atunci când aud „La vârsta mea…”, de multe ori îmi vine să răspund:
La vârsta ta ce?
Să trăiești sau să amâni viața?

Și da… uneori, după o zi lungă, mă întreb și eu:
Oare eu am vârsta potrivită pentru ce urmează? 😄

❤️Această postare are scop informativ și educativ.
Nu înlocuiește consultul medical și nu reprezintă recomandări individuale de tratament.

03/12/2025

01/12/2025

Un gând luminos de 1 Decembrie 🌟
Astăzi, mai mult ca oricând, cred că România se vindecă prin oameni buni, prin încredere și prin fiecare gest mic făcut cu seriozitate și cu inimă.
La mulți ani, România și tuturor celor care aleg, în fiecare zi, să construiască, nu să dărâme!
❤️

28/11/2025

HERPANGINA - O ALTA BOALA VIRALA
Herpangina este o infectie comuna din copilarie. Acesta este cel mai frecvent observata la copiii cu varsta cuprinsa intre 3-10 ani, dar poate aparea in orice grup de vârstă.
Herpangina este cauzata de virusul Coxsackie de grup A. Aceste virusuri sunt foarte contagioase. Copilul este expus riscului de a contacta boala dacă cineva de la școală sau acasă are boala.
Simptomele sunt: febra, durere de cap, pierderea poftei de mâncare, durere în gât, sau durere la inghitire, ulcere la nivelul gurii și gâtului, și răni similare pe picioare, mâini, și fese. Ulcere, de obicei, au o baza de culoare albă sau albicios-gri și o margine rosie, ele pot fi foarte dureroase iar in general, există doar câteva răni.
Testele nu sunt în mod normal necesare. Medicul poate diagnostica, de obicei, această boala prin efectuarea unui examen fizic si pe baza întrebărilor despre simptomele copilului si istoricul medical.
Tratamentul este simptomatic cu paracetamol sau ibuprofen pentru febră. Se crește consumul de lichide în special reci si se evita băuturi calde și fructele citrice. Se consuma un regim alimentar non-iritant si se evita alimentele condimentate, prajite, sau calde. Se pot utiliza anestezice topice pentru gura.
Evolutia este spre vindecare, boala dispare în mod normal în termen de o săptămână.
Dintre complicatii, mai ales la copii mici deshidratarea este cea mai frecventa complicatie.
Bunele practici de spălare a mâinilor poate ajuta la prevenirea raspandirii virusurilor care duc la aceasta infectie.
Sursa: http://www.nlm.nih.gov/medlineplus/ency/article/000969.htm
Sursa foto: http://diseasesforum.com/herpangina/

24/11/2025

Inima ta NU are nevoie să fii perfect.
Are nevoie să o ajuți să respire…

L-am văzut prima dată sprijinindu-se de perete, căutând aer.
Avea 44 de ani, o carieră, o familie, un corp care îi cerea ajutor – și o tăcere încăpățânată:
„Nu mănânc mult, doar n-am timp să mă opresc.”

Adevărul e că obezitatea NU doare.
Doar fură, încet, câte o zi din viață.
Îți fură respirația, energia, inima.

Când i-am spus că vom începe tratament cu semaglutidă, a râs amar:
„A, da, pastila de pe internet?”
Dar după trei luni, zâmbetul era altul.
După șase – pulsul era altfel.
După un an – inima bătea fără efort.

Noile terapii GLP-1 și GIP (semaglutidă, tirzepatidă) NU sunt medicamente de slăbit.
Sunt tratamente metabolice care rescriu modul în care corpul simte foamea, folosește energia și răspunde la inflamație.

În studiul SELECT (NEJM, 2023), semaglutida a redus cu 20% riscul de infarct, AVC și moarte cardiovasculară, la persoane fără diabet, doar cu obezitate.
În SURMOUNT-1, tirzepatida a dus la o scădere medie de 20% a greutății corporale și a îmbunătățit tensiunea, lipidele și inflamația sistemică.

NU e despre estetică.
E despre longevitate cardiovasculară.

„Cât ai slăbit?” e întrebarea greșită.
Corect ar fi: „Cât ai redus riscul de infarct?”

Pentru prima dată, medicina metabolică și cardiologia merg în aceeași direcție.
NU ca să ne facă mai supli, ci ca să ne facă viabili.

Dar nicio injecție nu poate înlocui decizia de a avea grijă de tine.
Fără mișcare, somn, echilibru și supraveghere medicală, orice progres e temporar.
Știința deschide o ușă, dar tu ești cel care trebuie să treacă pragul.

Poate că într-o zi nu vom mai privi obezitatea ca pe o vină, ci ca pe un semnal de alarmă metabolic.
Poate că într-o zi vom înțelege că NU e despre kilograme, ci despre inima care luptă să rămână vie.

❤️Această postare are scop informativ și educativ.
Nu înlocuiește consultul medical și nu reprezintă recomandări individuale de tratament.

23/11/2025

Analgezic sau antiinflamator? Diferența care îți poate salva viața

De câte ori nu vi s-a întâmplat să vă doară capul, spatele sau o măsea și să luați ceva pentru durere fără să vă gândiți prea mult? Pentru mulți oameni, „pastila pentru durere” este un concept general.
În realitate, există două tipuri mari de medicamente care par să facă același lucru, dar funcționează complet diferit: analgezicele și antiinflamatoarele.

Și, uneori, alegerea greșită poate face ca problema să se agraveze — pentru că durerea sau inflamația netratate corect pot să vă pună viața în pericol înainte ca boala propriu-zisă să o facă.

1. Ce face cu adevărat un analgezic?

Durerea nu este o boală în sine.
Este un semnal de alarmă — un strigăt al corpului care vă spune:

„Aici este ceva în neregulă. Te rog, oprește-te și ocupă-te de problemă!”

Analgezicul intervine ca un „electrician” care taie firul acestui semnal.
El blochează mesajul durerii înainte să ajungă la creier.
Asta înseamnă că vă simțiți mai bine, dar nu înlăturați cauza.

Cel mai celebru analgezic: paracetamolul (cunoscut și ca acetaminofen).

Este util:
• când aveți febră,
• când vă doare capul,
• când durerea nu vine neapărat dintr-o inflamație (de ex., dureri la viroze).

Dar el nu reduce inflamația, nu „stinge focul”, ci doar „închide alarma”.

2. Ce face un antiinflamator nesteroidian (AINS)?

Dacă analgezicul oprește semnalul, antiinflamatorul se duce direct la cauza problemei.

Inflamația este modul în care corpul răspunde la o agresiune — o infecție, o lovitură, o întindere, o boală autoimună.

Cele patru semne ale inflamației:
• căldură,
• roșeață,
• umflare,
• durere.

Un antiinflamator (cum sunt ibuprofenul, diclofenacul, naproxenul) reduce toate aceste semne, deci nu doar că taie durerea, ci și:
• micșorează umflătura,
• scade febra,
• reduce iritația tisulară,
• limitează degradarea zonei afectate.

Durerea sau inflamația netratate: de ce sunt uneori mai periculoase decât boala

Mulți oameni cred că „durerea trece” și ignoră semnalele.
Dar durerea severă sau inflamația intensă pot deveni, ele însele, un risc vital.

Durerea intensă poate:
• crește tensiunea arterială dramatic,
• produce tahicardie,
• declanșa aritmii,
• epuiza organismul,
• afecta respirația.

La persoane cardiace sau fragile, durerea în sine poate declanșa un eveniment major.

Inflamația netratată poate:
• deteriora țesuturile,
• extinde infecția în corp,
• produce febră periculoasă,
• agrava o boală autoimună,
• duce la sepsis.

A ignora inflamația înseamnă, uneori, a lăsa focul să se extindă până când devine imposibil de stins.

Cum știți ce să luați?

• Dacă e vorba doar de febră sau durere fără un proces inflamator semnificativ → analgezicul ajută.
• Dacă zona e roșie, umflată, fierbinte, dureroasă → e nevoie de antiinflamator.
• Dacă nu sunteți sigur → este mai sigur să cereți sfatul medicului.

Mesajul esențial:

Analgezicul oprește semnalul durerii.
Antiinflamatorul atacă cauza durerii.

Ambele sunt utile, dar în contexte diferite.
Și, pentru unele situații, alegerea corectă poate preveni complicații grave.

🔹 Exemple de analgezice (medicamente care reduc DUREREA)

Acestea calmează durerea, dar nu reduc inflamația.

1. Paracetamolul
• Cel mai folosit analgezic.
• Bun pentru dureri de cap, febră, dureri musculo–scheletice ușoare.

2. Metamizolul (Algocalmin, Novalgin)
• Puternic analgezic și antitermic.
• Util în colici, dureri severe, febră care nu cedează.
• Poate avea reacții adverse rare, dar grave — utilizat cu precauție și numai la indicație.

3. Opioide slabe (prescrise medical)
• Tramadol
• Codeină (de obicei combinată cu paracetamol)
Utilizate pentru dureri moderate–severe.

4. Opioide puternice (doar pe rețetă specială!)
• Morfina
• Oxicodona
• Fentanil
Se folosesc în dureri severe (cancer, traumatisme majore).

🔹 Exemple de antiinflamatoare nesteroidiene (AINS)

Reduc inflamația, umflătura, febra și durerea.

1. Ibuprofen (Nurofen, Advil)
• Pentru dureri musculare, articulare, febră, migrenă.

2. Naproxen (Aleve, Nalgesin)
• Durată lungă de acțiune; util în dureri articulare și menstruale.

3. Diclofenac (Voltaren, Diclac)
• Puternic antiinflamator; frecvent folosit în dureri articulare.

4. Ketoprofen (Ketonal, Fastum gel)
• Oral sau ca gel pentru dureri musculare/articulare.

5. Piroxicam / Meloxicam
• AINS din clasa oxicam; folosite în reumatologie.

6. Indometacin
• Puternic, dar cu risc mai mare de reacții adverse — folosit rar.

7. Celecoxib / Etoricoxib (COX-2 selective)
• AINS mai blânde pe stomac; preferate când există risc gastric.

❗ Rețineți:

• AINS pot afecta stomacul, rinichii și pot crește tensiunea — nu se iau „după ureche”.
• Analgezicele nu tratează cauza durerii, ci doar semnalul.
• Ambele clase pot interacționa cu tratamentele existente — cereți sfatul medicului sau farmacistului.

Bibliografie:

1. Brune, K. Pain and Analgesics: The Current State of Knowledge. European Journal of Pain, vol. 28, nr. 3, 2024, pp. 421–437.

2. Vane, J., și Botting, R. Mechanism of Action of Nonsteroidal Anti-inflammatory Drugs. Inflammation Research, vol. 73, supl. 1, 2024, pp. 1–12.

3. European Medicines Agency. Paracetamol: Safety and Recommended Doses. EMA Report, 2023.

4. World Health Organization. Analgesics and Anti-inflammatory Medicines: Clinical Guidance for Use. WHO Clinical Manual, ediția 2024.

5. Smith, H. Acute Pain Pathophysiology and Management. The Lancet, vol. 403, nr. 10425, 2024, pp. 112–129.

18/11/2025

De ce în majoritatea durerilor de gât, a situațiilor cu tuse și nas care curge nu au nevoie de antibiotice
Dacă copilul prezintă durere de gât, tuse sau rinoree poate că părinții se așteaptă ca doctorul să prescrie antibiotice. Dar în majoritatea cazurilor, de fapt, copiii nu au nevoie de antibiotice pentru a trata aceste situații. De fapt, antibioticele pot face mai mult rău decât bine. Iată de ce.
Antibioticele nu luptă cu virusurile. Majoritatea infecțiilor din copilărie sunt produse de virusuri. Acestea pot face copilul să se simtă foarte bolnav dar dacă copilul este infectat cu un virus, antibioticele nu vor ajuta copilul să se simtă mai bine și nici nu vor împiedica transmiterea virusului la alții. Răceala comună, gripa, infecția cu virus sincitial respirator (RSV) și COVID-19 sunt toate produse de virusuri. Majoritatea durerilor de gât sunt produse de virusuri mai ales dacă se asociază cu rinoree sau tuse. Răcelile pulmonare, chiar dacă tusea este groasă, cu flegmă groasă sau mucus durează mai mult timp și sunt adesea produse de virusuri. Fumul de țigară și poluarea pot crește riscul copilului pentru a se infecta cu virusuri dar bacteriile nu sunt cauze uzuale pentru astfel de situații. Majoritatea infecțiilor sinusurilor (sinuzită) sunt produse de virusuri. Simptomele sunt mucus abundent în nas și scurgeri postnazale. Majoritatea sinuzitelor trec de la sine fără antibiotice. Mucusul galben sau verde nu înseamnă neapărat că copilul are infecție bacteriană.
Antibioticele au riscuri. Efectele secundare ale antibioticelor sunt un motiv comun pentru care copiii merg la urgență. Acestea includ: diaree sau vărsături, dureri abdominale, erupții, reacții alergice (unele reacții alergice pot fi serioase și amenințătoare de viață). Când antibioticele nu sunt folosite corect sau sunt folosite prea des acestea produc modificări ale bacteriilor și asta însemnă că medicamentele nu vor mai funcționa la fel de bine când vor fi necesare. Aceste infecții rezistente la antibiotic sunt mai greu de tratat.
Există alte moduri pentru a trata simptomele copilului. Antibioticele omoară bacterii dar nu tratează simptomele unei boli, precum durere, febră, tuse sau congestie. Febra se tratează cu antipiretice precum ibuprofen sau paracetamol. Este important să se cunoască doza corectă pentru copil. Durerea, precum cea de ureche sau de gât, este tratată cu ibuprofen sau paracetamol.Congestia poate fi ajutată cu folosirea unui umidificator. Tusea se poate trata cu o linguriță de miere închisă la culoare dacă copilul are peste 1 an. Părinții trebuie să întrebe medicul despre ce tratamente pot ajuta la simptomele copilului.
Când are nevoie copilul de antibiotice? Există unele infecții care trebuie tratate cu antibiotice. Antibioticele pot fi necesare în următoarele situații: 1) sugar mai mic de 3 luni – se sună imediat medicul dacă are febră (temperatură peste 38 grade Celsius); 2) dacă copilul a fost diagnosticat cu faringită streptococică pe baza unui test rapid sau a unei culturi; dacă infecția nu a fost diagnosticată cu un astfel de test nu se recomandă antibiotic. Nu este necesară testarea dacă copilul are rinoree sau tuse fără durere de gât, acestea sunt simptome de viroză; 3) dacă respirația copilului începe să se amelioreze și apoi se agravează din nou cu febră sau simptome noi; în aceste situații doctorul poate evalua copilul pentru pneumonie sau sinuzită bacteriană; 4) este diagnosticată tuse măgărească (pertusis)
Antibioticele și medicamentele pentru răceală sunt considerate terapii specifice care se administrează copiilor fără a fi întotdeauna necesare. Părinții trebuie să nu ezite să întrebe pediatrul ori de câte ori au întrebări legate de sănătate.
După American Academy of Pediatrics Section on Infectious Diseases
Sursa: https://www.healthychildren.org/.../Antibiotics-for-a...
Foto: Craig Daily Press

17/11/2025

Când medicii tac, vine Internetul cu… tămâia
(și cu “experți” care vindecă tot, mai puțin realitatea)

Zilele trecute, un pacient mi-a spus cu o naturalețe dezarmantă:
„Doamna doctor, am renunțat la statină. Am găsit pe TikTok o doamnă care tratează colesterolul cu “apă sfințită filtrată prin cuarț roz.”🙃

Când am întrebat „Și cm funcționează?”, a ridicat din umeri:
„Nu știu… DAR EXPLICĂ FRUMOS.”

Atunci am înțeles ceva simplu și dureros:
Pseudoștiința NU câștigă. Câștigă cine vorbește primul.

Cum am ajuns aici? O istorie scurtă și incomodă:
• ’70–’90: doctorul spune, pacientul execută.
• 2000: apare Google…noi ridicăm din sprânceană.
• 2010: apar “nutriționiștii” self-made…noi: „nu e treaba noastră”.
• 2020: influencerii fac fasting live cu spirulină la lumânare…noi: „nu intrăm în polemici”.

Așa, încet-încet, pseudoștiința n-a cucerit nimic.
A ocupat spațiul pe care noi l-am abandonat.

Scena pe care n-o vede nimeni:
Pacientă cu IMC 34, HTA, dislipidemie, Lp(a) mare.
Intră în cabinet cu două plase de suplimente și un carnețel cu sfaturi de pe TikTok:
• detox cu lămâie
• pastile pentru „ficat obosit”
• tincturi „pentru inimă stresată”
• statina eliminată (pe motiv de „vibrație joasă”)

Întreb: „Cine v-a sfătuit?”
Răspuns: „Un băiat, foarte simpatic. Face live-uri despre sănătate…”

NU te “enervezi “ pe ea.
Te enervezi pe noi, cei care n-am fost acolo să explicăm.

Exemple reale (umor amar, dar realitate cruntă)
1. Femeie cu HTA renunță la tratament pentru că „un guru de respirație” i-a spus că hipertensiunea e „o emoție nerezolvată”. Ajunge la Urgențe cu 230/120.
2. Pacient cu fibrilație atrială întrerupe anticoagulantul pentru că „un detox cu grapefruit curăță sângele.”
3. O persoană afirmă public: „LDL este o invenție Big Pharma.”
LDL-ul există din epoca egiptenilor, romanilor și probabil la dinozauri. Nu aștepta nimeni Big Pharma…

De ce prinde pseudoștiința?
Pentru că spune ce vrea lumea să audă:
simplu, clar, fără nuanțe, fără responsabilitate.

Medicina spune adevărul:
• Depinde…
• Probabil…
• În context…
• Hai întâi să verificăm…

Oamenii NU se atașează de adevăruri complicate.
Se atașează de povești frumoase...

Adevărul dur: NU pseudoștiința seduce.
Tăcerea medicală invită.

Când noi ne retragem, cine intră în loc?
• guru
• șamani digitali
• “specialiști” cu lampă de sare
• creatori de conținut care nu știu ce este LDL, dar știu să spună: „nu te lăsa manipulat”

Noi avem știința.
Ei au narațiunea.
Și câștigă mereu cel care povestește mai bine.

Nu medicina este în pericol.
Încrederea este în pericol.

😔Concluzie
Când medicul tace, nu se instalează liniștea.
Se instalează zgomotul.

Zgomotul e colorat, ferm, seducător.
Realitatea este nuanțată, uneori incomodă, dar este singura care salvează vieți.

De aceea scriu.
De aceea încerc să explic…
De aceea încerc să “aduc” știința din Congrese în viața reală…

Internetul are destui șamani.
Nu are destui medici care să vorbească…

❤️E doar un gând, fără pretenția de a avea ultimul cuvânt… doar dorința sinceră de a nu lăsa tăcerea să vorbească în locul nostru.