08/11/2025
Reginele nu-și alăptau copiii nu din lipsă de dragoste, ci pentru că lumea din jurul lor le interzicea aproape orice gest firesc. Trupul unei regine nu îi aparținea. Era considerat proprietatea coroanei, un instrument politic, menit să dea moștenitori sănătoși, nu să se ocupe de pruncii lor.
În curțile europene, alăptarea era privită ca o treabă rușinoasă, rezervată femeilor din popor. Medicii spunea că laptele „slăbește trupul”, „urâțește chipul” și chiar că provenea din sânge. Se credea că, dacă o femeie rămânea din nou însărcinată, laptele se strica și putea dăuna copilului. Superstiția, știința primitivă și vanitatea curții se amestecau într-un cod nespus: o regină trebuia să fie frumoasă, distanță și disponibilă pentru următorul moștenitor.
După naștere, femeia trebuia să revină repede la viața oficială, recepții, audiențe, parade. Timpul și intimitatea cerute de alăptare erau un lux pe care o regină nu și-l putea permite. Copilul era încredințat unei dădace alese cu atenție, o femeie sănătoasă, „cu lapte curat”, adesea recompensată cu bani și favoruri. Unele dintre ele au devenit chiar influente la curte. Madame Scarron, de pildă, doica copiilor nelegitimi ai lui Ludovic al XIV-lea, a ajuns mai târziu Marchiza de Maintenon, soția secretă a regelui.
În aristocrație, maternitatea nu se dovedea prin mângâieri, ci prin educație și alianțe. O mamă regală își iubea copilul de la distanță, printr-o dădacă, un guvernator sau un tutore. Chiar și reginele mai sensibile, ca Maria Antoaneta, care a încercat să-și alăpteze fiica, au fost oprite de medici și doamnele de la curte. Regina Victoria ar fi dorit să-și hrănească singură copiii, dar i s-a spus că nu este demn pentru o suverană.
Abia în secolul al XIX-lea s-a schimbat percepția. Unele regine au început să mărturisească regretul că nu au putut fi mame „adevărate”. Târziu, într-o epocă în care știința și sensibilitatea s-au apropiat de inimă, regalitatea a redescoperit ceea ce poporul nu uitase niciodată: că nimic nu e mai nobil decât o mamă care-și ține copilul la piept.
