22/03/2026
Bună,
Îți propun o idee care schimbă modul în care privești posturologia pediatrică: multe tulburări considerate “idiopatice” au un teren biomecanic prenatal.
Nu vorbim de determinism și nici de “moștenirea” amprentei plantare. Important: nu există relație 1:1 (copilul nu copiază talpa mamei).
Corelația apare mai ales prin: lanțuri cinetice + orientarea/rotația bazinului matern + pattern neuromotor + model de încărcare.
Ce observ clinic ca marker util de corelație mamă–copil (cei mai stabili 5 indici):
✅% încărcare stânga–dreapta
✅CoP mediu (deplasare ML/AP)
✅medial vs lateral (pronație/supinație)
✅suprafață de contact (mai ales midfoot)
✅Pmax și localizarea lui (călcâi/M1/M5/hallux)
De exemplu, o asimetrie persistentă stg/dr la gravidă în trimestrul III poate apărea ulterior la copil ca:
✅preferință de sprijin pe o parte,
✅asimetrii pelvine,
✅scolioză funcțională incipientă,
✅mai ales dacă sugarul a avut torticolis/plagiocefalie pozițională.
În Cursul de Posturologie Clinică Aplicată îți arăt și un protocol practic de cabinet: când testezi gravida, când reevaluezi copilul (3–6 luni, debut mers, 3–4 ani, 6–7 ani, 10–12 ani) și ce notezi ca să ai date comparabile.
Iar pentru segmentul “cel mai sensibil” (nou-născut și copil mic), vei avea ghidaj din experiența Dr. Alessandro Urbanaz, care aduce în curs un mod extrem de aplicat de a înțelege cm se vede precoce un pattern postural și cm îl abordezi integrat.
Dacă vrei detalii despre noua ediție (începe pe 22 aprilie) și modulul pediatric, lasă-mi mesaj pe whatsapp (0731221027):
„MAMĂ–COPIL”
