20/04/2025
Există momente în care cuvintele se înclină, iar tăcerea devine rugăciune. Paștele este unul dintre aceste momente. Nu doar o sărbătoare, ci o chemare interioară spre ceea ce este nevăzut și totuși atât de prezent: iubirea care învinge moartea, lumina care răsare din suferință, speranța care renaște din jertfă.
În fața misterului Învierii, sufletul se dezbracă de grabă, de zgomot, de încrâncenare – și își amintește cine este. Un început nou, o respirație adâncă, o lumină blândă care pătrunde până în cele mai adânci odăi ale ființei.
Fie ca această lumină sfântă să nu fie doar o flacără pasageră, ci o prezență vie în gesturi, în priviri, în felul în care ne apropiem unii de alții.
Să ne fie Paștele prilej de tăcere curată, de regăsire și de înnoire.
Cu inimile aprinse de iubire, să pășim spre zile mai senine, purtând în noi lumina care nu se stinge!
