Psiholog Diana Chiriluc

26/01/2026

Felul în care fugi din certuri spune o poveste veche despre tine.

24/01/2026

Bullying-ul la adolescente nu arată întotdeauna ca un atac.
De multe ori, apare sub forma excluderii.
Mai ales atunci când o fată este frumoasă, devine vizibilă și asta este simțit ca o amenințare.

24/01/2026

Când țipi la copilul tău sau îl lovești, el continuă să te iubească.
Dar începe să creadă că e ceva greșit la el.
Așa se pierde, încet, iubirea de sine.
Și de aici pornesc multe dintre luptele lui de mai târziu.

23/01/2026

22/01/2026

Felul în care îți imaginezi astăzi că alții vorbesc despre tine are legătură cu copilăria ta.
Cu felul în care ai auzit adulții vorbind despre alți oameni.
Acolo s-a format ideea despre cm funcționează critica.

22/01/2026

Când unul este pregătit pentru relație iar celălalt este ocupat cu propria durere.

21/01/2026

Poate te uiți în urmă și te întrebi cm ai putut accepta asta.
Cum ai rămas. Cum ai ales.
Azi vezi clar. Atunci lucrurile arătau altfel.

21/01/2026

Știați ca puii de elefant, când sunt speriați sau se simt singuri, își duc trompa la gură? Exact cm fac bebelușii cu degetul, ca reflex de calmare. Corpul lor știe ce să facă înainte să existe cuvinte, explicații sau învățare.

M-a atins pentru că văd același lucru și la oameni. Cu mult înainte să știm să spunem ce simțim, corpul încearcă singur să ne ajute să ne liniștim. Ne legănăm, ne apropiem de cineva, stăm lângă cineva. Nu pentru că ne gândim la asta, ci pentru că așa știe corpul

Elefanții nu sunt construiți să se descurce singuri emoțional. Când unul e neliniștit, ceilalți se apropie. Îl ating. Stau lângă el. Nu-l grăbesc și nu-l corectează. Emoția nu e tratată ca o problemă, ci ca ceva firesc, care are nevoie de timp și de companie. De fiecare dată când citesc asta, mă gândesc cât de devreme învățăm noi contrariul.

Elefanții nu uită ușor. Nici binele, nici răul. Experiențele relaționale îi marchează pe termen lung. Grupurile care au trăit violență devin mai tensionate, mai reactive. Nu pentru că „nu au trecut peste”, ci pentru că ceea ce li s-a întâmplat a contat. Exact ca la oameni. Exact ca în traumă.

Și totuși, nu izolează. Nu separă. Nu lasă pe nimeni singur cu ce e greu.

Când moare un elefant, ceilalți nu pleacă imediat. Se opresc. Ating corpul. Stau. Ritmul grupului încetinește. Doliul nu e ascuns, nu e grăbit, nu e trăit pe cont propriu. Este ținut în prezența celorlalți. Fără explicații. Fără soluții.

Poate că elefanții au înțeles mai devreme decât noi că nu devii mai puternic învățând să fii singur, ci având pe cineva lângă tine atunci când nu mai poți.

20/01/2026

Când oamenii vorbesc despre durere, spun aproape mereu nume și situații. Spun ce li s-a întâmplat. Foarte rar se uită la ce au așteptat.

19/01/2026

Nu crești doar când adaugi oameni noi în viața ta, crești și când te desprinzi de cei care te trag înapoi.

18/01/2026

Când spui „copilul meu e prea sensibil”, de multe ori nu vorbești despre el, ci despre cât de greu îți este ție să-i gestionezi emoțiile.