26/11/2025
Salutăm astfel de postări, precum cea a Române de educație in alergii, pentru că aduc claritate într-un subiect unde, din păcate, circulă multă confuzie: „intoleranța la histamină”.
Ca dietetician cu formare în alergonutriție după standardele FARE (Food Allergy Research & Education), simt nevoia să subliniez un aspect esențial:
🔬 La nivelul tuturor forurilor serioase din alergologie și imunologie clinică- internaționale și naționale : „intoleranța la histamină” NU este în prezent o entitate medicală clar definită, nici un diagnostic standardizat.
În lipsa unor criterii validate, a unor teste fiabile și a unor protocoale stabilite, foarte multe persoane ajung să eticheteze orice simptom digestiv, cutanat sau respirator ca fiind “de la histamină”.
Din păcate, de aici pornește cercul vicios:
❗ diete restrictive,
❗ reducerea diversității alimentare,
❗ dezechilibrarea microbiomului,
❗ risc crescut de deficiențe nutriționale,
❗ accentuarea simptomelor exacte pe care încercăm să le „tratăm”.
Ca profesioniști în nutriție, responsabilitatea noastră este să protejăm sănătatea copiilor și adulților prin intervenții cu fundament științific real, nu prin protocoale care pot produce mai mult rău decât bine.
🟢 Da, există copii și adulți cu simptome reale.
🔴 Dar NU există dovezi solide că „intoleranța la histamină” este un diagnostic autonom, cu mecanisme clare, cu predicții clare, și cu o dietă universal valabilă.
Adevăratele cauze ale acestor simptome pot fi:
-alergii alimentare reale (IgE mediate sau non-IgE),
-mastocitoze și disfuncții mastocitare,
-probleme digestive (disbioze, inflamații, hipersensibilitate),
-intoleranțe enzimatice bine definite,
sau, pur și simplu, un microbiom afectat...
Pentru fiecare copil, avem datoria să investigăm cauza reală, nu să aplicăm etichete care pot crea restricții inutile.
Mi-aș dori, ca orice specialist, ca un protocol simplu să „rezolve” lucrurile. Dar știu foarte clar că un protocol alimentar restrictiv, aplicat în absența unui diagnostic validat, poate afecta negativ dezvoltarea microbiomului, exact ce dorim să protejăm.
De aceea, îmi exprim aprecierea pentru inițiativele care promovează informarea corectă.
Avem nevoie de mai multă știință, mai puțină frică și mai multă responsabilitate în recomandările nutriționale.
Iulia Margasoiu – Nutriwise
Dietetician specializat în alergonutriție.
🧩 „Intoleranța la histamină”: între știință și confuzie
În ultimii ani, aproape orice disconfort apărut după masă (de la înroșirea feței până la balonare) a fost pus pe seama unei așa-zise „intoleranțe la histamină”. Dar cât din acest fenomen e știință și cât e confuzie?
Histamina nu este un dușman, ci o moleculă naturală a corpului, produsă dintr-un aminoacid numit histidină. O putem privi ca pe un „mesager” care bate la patru uși diferite – 𝐫𝐞𝐜𝐞𝐩𝐭𝐨𝐫𝐢𝐢 𝐇𝟏, 𝐇𝟐, 𝐇𝟑 𝐬̦𝐢 𝐇𝟒.
• Când bate la ușa H1, apar mâncărimea și roșeața pielii.
• La H2, stomacul produce mai mult acid.
• La H3, se reglează fin ritmul somn-veghe.
• La H4, sunt influențate celulele sistemului imun.
Corpul controlează atent aceste reacții; histamina nu acționează „haotic”, ci ca o orchestră condusă de un dirijor.
𝐔𝐧𝐝𝐞 𝐬𝐞 𝐠𝐚̆𝐬𝐞𝐬̦𝐭𝐞 𝐡𝐢𝐬𝐭𝐚𝐦𝐢𝐧𝐚 𝐢̂𝐧 𝐜𝐨𝐫𝐩?
Ea este stocată în mastocite și bazofile, dar o putem aduce și din afară - prin alimente fermentate, maturate sau impropriu păstrate. Totuși, a mânca histamină nu înseamnă automat că vei avea simptome. Depinde de „matricea alimentară” (cu ce alte componente vine), de sănătatea intestinului, de stres, somn sau medicamente.
𝐂𝐮𝐦 „𝐨𝐩𝐫𝐞𝐬̦𝐭𝐞” 𝐜𝐨𝐫𝐩𝐮𝐥 𝐡𝐢𝐬𝐭𝐚𝐦𝐢𝐧𝐚 𝐝𝐮𝐩𝐚̆ 𝐜𝐞 𝐬̦𝐢-𝐚 𝐟𝐚̆𝐜𝐮𝐭 𝐭𝐫𝐞𝐚𝐛𝐚?
Are două „frâne” integrate pentru a tempera semnalul de histamină.
➡️ Prima, HNMT (histamin-N-metiltransferaza), acționează în interiorul celulelor: ia histamina și o transformă într-o formă mai „blândă”, printr-o reacție de metilare.
➡️ A doua, DAO (diaminoxidaza), acționează în afara celulelor, mai ales în intestin, dar și la nivelul rinichilor și al placentei: „taie” chimic histamina și o face ușor de eliminat.
Gândește-te la HNMT ca la un serviciu intern de curățenie, și la DAO ca la echipa de la „poarta de intrare” (intestinul), care se ocupă de ce vine din mâncare.
𝐈̂𝐧 𝐜𝐫𝐞𝐢𝐞𝐫, histamina e un fel de mesager care te ține treaz și atent. E produsă dintr-un ingredient al proteinelor (histidina) de enzima histidină-decarboxilază (HDC) în niște neuroni speciali dintr-o zonă mică a creierului numită nucleul tuberomamilar. De acolo, mesajul ei se împrăștie peste tot și ajută la stare de veghe, vigilență, concentrare, învățare și la reglaje fine ale corpului (puls, temperatură, poftă de mâncare).
Spre deosebire de intestin, 𝐜𝐫𝐞𝐢𝐞𝐫𝐮𝐥 𝐧𝐮 𝐟𝐨𝐥𝐨𝐬𝐞𝐬̦𝐭𝐞 𝐃𝐀𝐎. Histamina e procesată astfel:
1️⃣ HNMT „ștampilează” histamina (o metilează), formând N-metilhistamină.
2️⃣ MAO-B (monoamin-oxidază B) „taie” această moleculă, producând un aldehid intermediar.
3️⃣ ALDH (aldehid-dehidrogenaze, adesea ALDH2) neutralizează aldehidul într-un metabolit inactiv (acid N-metil-imidazolacetic), eliminat apoi de corp.
𝐃𝐞 𝐜𝐞 𝐞 𝐜𝐨𝐧𝐭𝐫𝐨𝐯𝐞𝐫𝐬𝐚𝐭? Enzima ALDH procesează și 𝐚𝐜𝐞𝐭𝐚𝐥𝐝𝐞𝐡𝐢𝐝𝐚 𝐝𝐢𝐧 𝐚𝐥𝐜𝐨𝐨𝐥. Dacă bei vin, ALDH e ocupată cu alcoolul, ceea ce poate încetini metabolizarea histaminei. La unele persoane, mai ales cu factori adiționali precum stres, somn puțin sau consum de alimente fermentate, apar temporar simptome ca înroșirea feței sau durerea de cap. Nu e o „boală”, ci o interacțiune metabolică normală, variabilă de la om la om.
🔹 𝐂𝐮𝐦 𝐬𝐞 𝐩𝐨𝐭 𝐦𝐚𝐧𝐢𝐟𝐞𝐬𝐭𝐚 𝐫𝐞𝐚𝐜𝐭̦𝐢𝐢𝐥𝐞 𝐥𝐞𝐠𝐚𝐭𝐞 𝐝𝐞 𝐡𝐢𝐬𝐭𝐚𝐦𝐢𝐧𝐚̆?
Histamina are receptori în multe organe, așa cm am discutat mai sus, de aceea tabloul poate fi mixt. Cele mai frecvente manifestări descrise după masă sunt:
• Piele: înroșire bruscă a feței (flushing), mâncărime, pete roșii sau urticarie pe corp.
• Tub digestiv: greață, vărsături, crampe abdominale, diaree.
• Mai rar: simptome respiratorii (senzație de nas înfundat, tuse, senzație de „strângere” în piept) și manifestări cardiovasculare (amețeală, scădere de tensiune, palpitații/ritm rapid).
Exact aceleași simptome pot apărea și când organismul eliberează histamină „din interior”, independent de ce mâncăm. De aceea, înainte să punem eticheta de „reacție la histamina din alimente”, 𝐭𝐫𝐞𝐛𝐮𝐢𝐞 𝐬𝐚̆ 𝐞𝐱𝐜𝐥𝐮𝐝𝐞𝐦 𝐜𝐚𝐮𝐳𝐞 𝐟𝐫𝐞𝐜𝐯𝐞𝐧𝐭𝐞 𝐬̦𝐢 𝐭𝐫𝐚𝐭𝐚𝐛𝐢𝐥𝐞: urticaria cronică, alergii alimentare IgE-mediate, intoleranțe la lactoză sau fructoză, boală celiacă, reflux, sindrom de intestin iritabil, mastocitoză/sindrom de activare mastocitară, efecte medicamentoase.
𝐂𝐞 𝐬𝐩𝐮𝐧 𝐠𝐡𝐢𝐝𝐮𝐫𝐢𝐥𝐞 𝐬𝐞𝐫𝐢𝐨𝐚𝐬𝐞, 𝐬𝐜𝐫𝐢𝐬𝐞 𝐝𝐞 𝐬𝐨𝐜𝐢𝐞𝐭𝐚̆𝐭̦𝐢 𝐬̦𝐭𝐢𝐢𝐧𝐭̦𝐢𝐟𝐢𝐜𝐞, 𝐜𝐚̂𝐧𝐝 𝐜𝐢𝐧𝐞𝐯𝐚 𝐬𝐮𝐬𝐩𝐞𝐜𝐭𝐞𝐚𝐳𝐚̆ „𝐫𝐞𝐚𝐜𝐭̦𝐢𝐢 𝐥𝐚 𝐡𝐢𝐬𝐭𝐚𝐦𝐢𝐧𝐚 𝐝𝐢𝐧 𝐚𝐥𝐢𝐦𝐞𝐧𝐭𝐞”?
Că nu există, în prezent, un test de laborator care să pună sau să excludă clar diagnosticul. DA, ai citit bine:
👉 DAO în sânge: la oameni, măsurarea DAO seric nu reflectă activitatea enzimatică din intestin, acolo unde contează pentru alimente. Studii multiple au găsit valori similare la persoane cu și fără simptome. Concluzie: nu are valoare diagnostică.
👉 Histamina în plasmă: variații mici, adesea fără corelație cu simptomele; în studii, chiar persoane sănătoase pot avea „creșteri” fără să acuze nimic.
👉 Metilhistamina în urină: depinde mult de aportul de proteine, crescând chiar și pe diete cu histamină scăzută; de aceea, nu confirmă singură nimic.
👉 Histamina în scaun: mai multe bacterii (ex. lactobacili) produc histamină; un „nivel mare” în scaun poate reflecta microbiota, nu o „boală”. Nu avem praguri clinice validate.
👉 Panelurile de IgG comerciale care promit identificarea „intoleranțelor” nu sunt validate pentru uz clinic.
În teorie, testul de aur ar fi o 𝐩𝐫𝐨𝐯𝐨𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐨𝐫𝐚𝐥𝐚̆ 𝐜𝐮 𝐡𝐢𝐬𝐭𝐚𝐦𝐢𝐧𝐚̆: primești doze mici de histamină sau aliment suspect, sub supraveghere medicală, pentru a verifica toleranța. E rară, fiind complexă și necesită centre specializate. Scopul nu este „diagnosticul final” de boală, ci aflarea pragului tău personal de toleranță și verificarea legăturii reale dintre expunere și simptome;
𝐄 „𝐢𝐧𝐭𝐨𝐥𝐞𝐫𝐚𝐧𝐭̦𝐚 𝐥𝐚 𝐡𝐢𝐬𝐭𝐚𝐦𝐢𝐧𝐚̆” 𝐝𝐨𝐚𝐫 𝐥𝐢𝐩𝐬𝐚̆ 𝐝𝐞 𝐃𝐀𝐎? Nu e dovedit. Alți factori (alcool, stres, medicamente, inflamație intestinală) influențează toleranța. Concluzia onestă a ghidurilor: vorbim despre „𝑟𝑒𝑎𝑐𝑡̦𝑖𝑖 𝑎𝑑𝑣𝑒𝑟𝑠𝑒 𝑠𝑢𝑠𝑝𝑒𝑐𝑡𝑎𝑡𝑒 𝑙𝑎 ℎ𝑖𝑠𝑡𝑎𝑚𝑖𝑛𝑎 𝑖𝑛𝑔𝑒𝑟𝑎𝑡𝑎̆”, nu despre un diagnostic confirmat printr-un test de enzimă. De aceea, se recomandă o abordare clinică, pe pași, cu multă atenție la diferențiale, nu „liste alb/negru pe viață”.
𝐒𝐮𝐩𝐥𝐢𝐦𝐞𝐧𝐭𝐞𝐥𝐞 𝐜𝐮 𝐃𝐀𝐎? Dovezile sunt limitate și neconvingătoare. Studiile existente sunt mici și deseori sponsorizate de producători, fără rezultate clare.
Histamina din alimente variază enorm: aceeași categorie (de exemplu, brânzeturi) poate avea niveluri foarte diferite, în funcție de maturare și păstrare. În plus, 𝐧𝐮 𝐞𝐱𝐢𝐬𝐭𝐚̆ 𝐨 𝐥𝐢𝐬𝐭𝐚̆ „𝐮𝐧𝐢𝐯𝐞𝐫𝐬𝐚𝐥𝐚̆” 𝐝𝐞 𝐚𝐥𝐢𝐦𝐞𝐧𝐭𝐞 𝐢𝐧𝐭𝐞𝐫𝐳𝐢𝐬𝐞 - totul ține de pragul personal de toleranță și de contextul zilei (ce ai mâncat, cât ai dormit, cât stres ai avut).
𝐂𝐞 𝐟𝐚𝐜𝐞𝐦 𝐩𝐫𝐚𝐜𝐭𝐢𝐜?
1️⃣ Excludem alte cauze (alergii, reflux, etc.).
2️⃣ Ținem un jurnal: notăm ce mâncăm, când apar simptomele, intensitatea și contextul (stres, alcool, somn).
3️⃣ Dieta în 3 faze:
• Faza 1 (10–14 zile): reducem alimentele bogate în amine, păstrând mese simple.
• Faza 2 (până la 6 săptămâni): reintroducem alimentele treptat, notând toleranța.
• Faza 3: menținem o dietă variată, ajustată la pragul personal.
𝐌𝐞𝐬𝐚𝐣𝐞𝐥𝐞-𝐜𝐡𝐞𝐢𝐞
• Vorbim despre „reacții adverse suspectate la histamina din alimente”, nu despre un diagnostic „automat” pus de un test de sânge.
• DAO seric nu pune diagnosticul; suplimentele cu DAO nu au eficacitate dovedită și nu se recomandă de rutină.
• Calea sigură și eficientă este: excluderea altor cauze, jurnal, trial scurt + reintroducere, personalizare și o dietă cât mai puțin restrictivă.
• Histamina nu este dușmanul nostru, ci un mesager natural al corpului. Ceea ce ne ajută cu adevărat este echilibrul, în informație, în alimentație și în răbdarea de a înțelege ce se întâmplă cu adevărat în propriul corp.
📌 Salvează postarea pentru când vei auzi din nou „sigur ai intoleranță la histamină”.
📤 Distribuie-o — poate ajută pe cineva să înțeleagă mai bine ce este știință și ce e doar zgomot.
👩⚕️ Întreabă medicul tău alergolog dacă ai dubii. Întrebările deschid conversații. Confuzia, din contră, le închide.
________________________________________
© Asociația Română de Educație în Alergii (AREA) - toate drepturile rezervate.
Reproducerea totală sau parțială a conținutului (text, imagine sau material video) este interzisă fără acordul scris al AREA. Distribuirea este permisă exclusiv prin share direct al postării originale. Ne dorim ca informațiile medicale să circule corect și etic, în beneficiul pacienților și al comunității.
