Alexandru Ciprian Bodnar

Home
Romania
Iasi
Alexandru Ciprian Bodnar

🦌 Suntem ceea ce devenim.

Psihoterapeut integrativ | Lucrez cu adulți și cupluri | Iași și online | Facilitez grupuri de suport și programe terapeutice | Ofer servicii pentru companii și ONG-uri |
Detalii pe https://linktr.ee/alexandrucbodnar 🌳 Devenim ceea ce suntem.

🦋 Fiecare dintre noi avem nevoie să fim autentici, pentru a putea crea conexiuni hrănitoare cu noi înșine și cu cei din jurul nostru.

🐢 Cu toate acestea, diferite experiențe de viață și modurile prin care le-am dat sens acestora ne-au făcut să ne deconectăm de noi înșine ori să ascundem părți din noi, cel mai adesea pentru a ne proteja.

🕸 Ne putem manifesta întregul potențial atunci când ne satisfacem nevoile noastre fundamentale și integrăm ce avem nevoie pentru a ne elibera de suferință, oricare ar fi forma pe care aceasta o ia: alienare socială, angoasă existențială, anxietate, blocaj emoțional, comportament disfuncțional, credință limitativă, depresie, frică irațională, stres cronic și/sau traumă.

🐳 Din fericire, ne putem revendica puterea de a ne reconecta cu noi înșine astfel încât să redescoperim ce înseamnă să fim autentici.

🐾 Resursele de care avem nevoie pentru a ne regenera și de a crea relații hrănitoare se află în noi înșine, însă uneori avem de nevoie de sprijinul unei persoane pentru a le redescoperi și cultiva.

🐝 Relația terapeutică este una dintre cele mai hrănitoare conexiuni pe care o poți co-crea și care-ți poate oferi ce ai nevoie pentru a deveni ceea ce ești, într-un spațiu de siguranță și încredere.

🌳 este procesul prin care te invit să co-creăm împreună o relație terapeutică, care să vină în sprijinul nevoilor tale cognitive, comportamentale, emoționale și/sau spirituale și a relațiilor pe care le ai cu tine și cu cei din jurul tău.

🌈 Acum, în cazul în care rezonezi cu ceea ce propun și-ți dorești să co-creăm o relație terapeutică, atunci te invit să mă contactezi, aici:

🕊 WhatsApp: 0727340929

🍀 Web: linktr.ee/AlexandruCBodnar

🌎 Practic în calitate de psihoterapeut integrativ în supervizare, la Asociația Română de Psihoterapie Integrativă.

✨ Poți descoperi și alte invitații pe această pagină, în calitate de facilitator de practici somatice și mindfulness, călăuzitor în ecopsihologie și făuritor de experiențe transformatoare.

05/11/2025

Multe emoții, vulnerabilitate, intimitate și sinceritate – acestea sunt doar câteva dintre stările pe care le-am trăit la vernisajul expoziției „Sub același acoperiș”, realizată de Ana Pavel.

Lucrările Anei au fost un pretext pentru a metamorfoza trăirile ei interioare și de a ne aduce pe noi mai aproape unii de alții și de propria noastră esență, dincolo de rolurile sau măștile pe care le purtăm. Căci arta are această putere de a dizolva distanțe și de a reconstrui punți invizibile între oameni.

Expoziția poate fi vizionată în spațiul primitor de la Negru Zi, până pe 15 noiembrie.

Filmarea a fost realizată și editată de Darius - Creaktiv Collective.

Ana Pavel

Negru Zi - coffee & arts

Creaktiv Collective

11/09/2025

Nu ne-am născut să performăm. 🦉

Verbul a performa nici măcar nu există în limba română (ori cel puțin pe dexonline). Și totuși, aud adesea persoane care vorbesc despre cm se face performanță, cm te pot ajuta să devii performant și ce ai nevoie pentru a urmări, îmbunătăți sau eficientiza diferite procese de lucru, în funcție de niște indicatori de performanță, pentru a face (ai ghicit) performanță.

Acum, să fiu clar de la început, apreciez oamenii care fac sport de performanță (kudos David Popovici) sau inovează în domeniile lor (kudos Jane Goodall). Le respect munca și efortul și doar ei știu câte lucruri au sacrificat pentru a avea rezultatele pe care le-au obținut.

Însă performanța de dragul vânzărilor, marketingului sau al altor domenii inventate sau hiperdimensionate în ultimele decenii? Desigur, poate fi o alegere firească, să aibă sens în parcursul profesional al unor persoane sau să fie o strategie oportună pentru o perioadă delimitată în timp, însă pe mine mă contrariază.

Mă contrariază pentru că această goană după performanță vine la pachet cu o presiune imensă de a face mai rapid, mai mult, mai eficient acum, acum, acum (cu proiecții pe 3-5-10 ani). Pentru mine, ar fi ca și cm mi-aș prescrie o doză concentrată de stres, o sesiune de burnout și o vacanță pe Insula Neajunsului.

Înțeleg nevoia de structură și onorez dorința de creștere. Ar fi și culmea, dată fiind profesia pe care o am. Însă hai să recunoaștem că lucrurile care contează cu adevărat în viață nu se măsoară în indicatori de performanță. Cel mult, putem avea indicatori calitativi, însă cei mai valoroși sunt imateriali: relațiile apropiate, liniștea interioară, momentele de bunătate sau cu însemnătate și disponibilitatea de a ne conecta cu noi înșine și cu lumea ce ne-nconjoară.

Iar dacă ai un loc de muncă sau deții o afacere unde indicatorii de performanță fac parte din realitatea ta cotidiană, te invit să-ți iei un moment de răgaz pentru a-ți aminti că nu trebuie să demonstrezi nimic pentru a-ți justifica valoarea.

Nici un indicator de performanță nu e mai prețios decât sănătatea ta, decât timpul petrecut cu cei dragi și decât liniștea ta interioară.

05/09/2025

Vreme de mulți ani, în timp ce eram implicat în diferite mișcări sociale sau orientate către natură și căutam răspunsuri la cm putem opri sau preveni distrugerea sau îmbolnăvirea comunităților și a habitatelor naturale, ajungeam în mod inevitabil la aceeași concluzie: lipsa educației e la baza problemelor, așadar soluția este mai multă educație.

Prin educație, mă refeream în special la dobândirea de cunoștințe, pe principiul „Dacă oamenii ar ști, ar face lucrurile altfel.”, respectiv la dezvoltarea de abilități practice, în ideea că „Dacă învață că pot face diferit, atunci vor merge pe calea asta.”.

Însă cunoștințele și abilitățile sunt doar o parte din ecuația a ceea ce ne face să facem sau să fim cine și ceea ce suntem. Universul nosru interior este mult mai vast, iar alegerile noastre sunt influențate (unii ar folosi termenul determinate, însă aș deschide cutia pandorii numită liberul arbitru) de mult mai multe aspecte: de la valorile personale la experiențele de viață timpurii, de la trăirile afective asociate cu anumite obiecte, persoane sau vietăți până la percepții care sunt mai mult sau mai puțin ancorate în realitatea factuală.

Consider în continuare că o mai bună educație ne-ar ajuta să oprim sau să prevenim multe din relele pe care le vedem (sau percepem) în jurul nostru, însă am mărit exponențial definiția a ceea ce ar însemna asta.

Un bun punct de pornire ar putea fi descoperirea de sine: cine suntem noi în relație cu noi înșine, cu emoțiile și corpurile noastre, cu ceilalți oameni, cu comunitățile din care facem parte, cu natura și cu spiritualitatea. Atunci când explorăm toate aceste dimensiuni, avem șansa de a ne înțelege mai bine comportamentele, ce ne face să luăm anumite alegeri sau care sunt nevoile noastre reale.

În același timp, sunt conștient că un astfel de proces este SF pentru multă lume. În condițiile în care avem lângă noi oameni care au grija zilei de mâine, care nu-și permit să meargă la școală – apropo, în curricula școlară nu este creată pentru a te învăța ce nevoi reale ai sau alte asemenea deziderate – sau să aibă o masă nutritivă în fiecare zi, ar fi întru totul nerealist să le cerem tuturor să înceapă un astfel de proces. Problemele sistemice au nevoie de soluții sistemice, astfel încât să existe posibiltatea unei alegeri care nu se bazează pe supraviețuire.

Putem recunoaște că a privi către noi înșine cu intenția de a deveni persoane mai sănătoase din punct de vedere mental, emoțional, corporal sau spiritual este un privilegiu. Iar grija de sine, compasiunea și înțelepciunea pe care le cultivăm în acest proces pot înflori doar atunci când oferim aceste daruri mai departe și celor de lângă noi, oriunde s-ar afla în propriul lor proces.

01/09/2025

Primul an de la nuntă
Fu o clipă și-un voiaj
Bogat în trăiri ce mi-au sădit
Iubire și recunoștință 🤍

❤️ Ilinca Pavel

29/08/2025

În descrierea pe care am făcut-o pentru Grupul de suport terapeutic pentru bărbați, am menționat câteva reguli pe care orice astfel de grup le are, cm ar fi confidențialitatea sau lipsa consumului de alcool.

Însă am adăugat și o mențiune care poate părea atipică: Onorăm femeile.

În mod firesc, n-ar avea nici un sens să subliniez acest lucru. Însă realitatea ne arată că, în România, în anul de grație 2025, avem parte de:

Femicid: cel puțin o femeie este omorâtă de un (fost) partener, în fiecare săptămână;

Violență domestică: 339 cazuri de violență domestică (raportate), în fiecare zi, iar majoritatea sunt împotriva femeilor;

Hărțuire sexuală: aproape orice femeie a experimentat de-a lungul vieții forme de hărțuire sexuală, fie acasă, pe stradă sau la locul de muncă;

Lipsă de protecție: adăposturile pentru victimele violenței domestice sunt puține și subfinanțate, multe femei nu au încredere că autoritățile le pot proteja, iar multe din cazurile de abuz sau viol care ajung la tribunal sunt soluționate prin clasare.

Lista poate continua, însă mă doare stomacul doar căutând statistici. Căci știu că, în spatele fiecărei statistice, există persoane reale, cu nevoi, dorințe și aspirații ca oricare dintre noi.

Într-o lume ideală, ar fi de la sine înțeles că noi, bărbații, onorăm femeile așa cm ne onorăm pe noi înșine și pe ceilalți bărbați. Însă trăim într-o lume foarte departe de cea ideală, în care există inclusiv bărbați care promovează în mod activ valori, atitudini și comportamente care le desconsideră pe femei sau care instigă la abuz împotriva acestora.

Onorez femeile pentru că știu, pot și reușesc să mă onorez pe mine însumi în calitate de om, în primul rând, apoi în calitate de bărbat, soț sau alte roluri pe care le am în această viață.

Onorăm femeile pentru că ne întâlnim în grupul de suport doar noi între noi, bărbații, însă fiecare dintre noi poartă în sine urmele relației cu o mamă, o soră, o soție, o fiică, o parteneră sau o prietenă.

Onorăm femeile pentru că fără ele nu am fi aici, la propriu și la figurat. Iar în calitate de bărbați, avem nevoie să respectăm și să prețuim contribuțiile femeilor pentru a putea deveni oamenii care ne dorim să fim. Căci oameni suntem cu toții.

Te aștept în Grupul de suport terapeutic pentru bărbați, care începe pe 25 septembrie, dacă o parte din ceea ce am scris atinge ceva în tine.

Link în comentarii 🐝

25/08/2025

Folosesc uneori cuvinte mari, precum interdependență sau interconectare, pentru a vorbi despre complexitatea și multitudinea relațiilor în care ne aflăm, în orice moment al zilei.

Rândurile de mai jos sunt o încercare de-a mea de a simplifica conceptul de interdependență.

Astăzi, Ilinca Pavel a plecat la EFTA-Relates, o conferință de psihoterapie sistemică care are loc o dată la trei ani, care anul acesta se desfășoară în Lyon. Pe măsură ce o conduceam spre gară, conștientizam că-mi va fi dor de ea, așa cm mi-a fost dor și alte dăți când am stat separați pentru câteva zile. În același timp, o parte din mine își făcea deja planuri pentru următoarele zile, astfel încât să simt că are însemnătate această perioadă pe care o petrec de unul singur.

Pe scurt, îmi este dor de Ilinca, însă am resursele de a mă bucura de autonomia mea.

Cu alte cuvinte, interdependența presupune coexistexnța nevoilor de conexiune interpersonală și de autonomie individuală, într-un mod sănătos.

P.S. Coexistența celor două nevoi fundamentale, de conexiune și de autonomie, nu apare din neant. În funcție de experiențele noastre timpurii, e posibil ca una din cele două să se manifeste mai puternic. În esență, nu e nimic greșit în asta, atâta timp cât noi suntem în acord cu valorile și celelalte nevoi ale noastre. Dificultățile apar atunci când nu putem sau simțim că nu avem de ales dintre a ne satisface o nevoie în detrimentul celeilalte.

23/08/2025

Coji de ouă 🐾

Atunci când trăim lângă o persoană indisponibilă emoțional poate fi al naibii de dureros. Căci acea persoană rareori știe cum, când sau ce să spună ori să facă atunci când îi cerem să fie prezentă sau pur și simplu avem nevoie de alinare.

Durerea pe care o resimțim vine la pachet cu multă confuzie și impredictibilitate, căci o persoană indisponibilă emoțional știe puține despre ce se-ntâmplă în universul său interior. Vom ajunge să mergem ca și cm am călca pe coji de ouă în preajma sa, căci este dificil să ne dăm seama ce gândește, câtă activare emoțională există în interiorul său sau cm poate reacționa.

Putem încerca să ne apropiem și să oferim gesturi de afecțiune însă, nu de puține ori, reacțiile celuilalt vor fi mai degrabă nepotrivite sau lipsite de reciprocitate. În timp, toate aceste interacțiuni creează sentimente de frustrare, furie, anxietate, neputință, deznădejde sau singurătate, care pot să ne doară mai tare decât dacă am fi singuri.

Paradoxal, o persoană indisponibilă emoțional are nevoie de multă iubire, chiar dacă, în aparență, o respinge. Cauzele pentru respingere pot fi multiple, însă nevoile de înțelegere, acceptare și conexiune sunt reale, chit că e conștientă de acest lucru ori trăiește în negare.

Neuroplasticitatea ne amintește că putem învățăm noi moduri de a fi și de a face lucruri, inclusiv în termeni de inteligență emoțională și relațională. Însă potențialul de schimbare rămâne la nivel de potențial, în lipsa unor practici susținute, o intenție bine conturată și un context care să ne securizeze.

Așadar, fie că trăim alături de o persoană indisponibilă emoțional, fie ne regăsim mai degrabă pe noi înșine în această descriere, există căi prin care ne putem îmbogăți viața, atâta timp cât avem disponibilitatea de a ne deschide către și de a pune în practică noi moduri de gândi, de a simți și de a acționa.

Unul din „secrete” este de a ne privi cu mai multă curiozitate și blândețe. Cum ajunge asta la tine?

21/08/2025

La tocul ușii, de la intrarea din casă, am o sabie forjată din metal.

Are aproximativ 10 centimetri lungime, cu tot cu mâner, așadar nu o pot folosi pentru a mă apăra în vreun fel. Dimpotrivă, am pus-o acolo pentru a-mi aminti să „port” cu mine fricile, atunci când ies din casă.

Am primit în dar această sabie la finalul unui program pentru bărbați. Una din invitațiile pe care le-am primit era de a oferi o semnificație personală acestui cadou, pentru a ne reaminti mai ușor ceea ce am trăit și integrat pe parcursul săptămânilor în care ne-am întâlnit.

Am ales să asociez sabia cu fricile mele căci, adevărul este că am mai multe frici pe care le port cu mine: frica de a fi văzut, frica de singurătate, frica de respingere, frica de moarte sau, mai bine formulată, de a nu-mi fi trăit viața în acord cu cine și ceea ce sunt. Iar lista nu e exhaustivă.

Am conștientizat la un moment dat, în procesul meu terapeutic, că nu am cm să mă ascund de fricile mele. Ele se află înăuntrul meu și, atunci când mă lupt cu ele, în cel mai bun caz obosesc, iar la polul opus devin copleșit de ele și mă prăbușesc.

De asta am ales această formă simbolică de a-mi reaminti să port cu mine fricile. Căci, odată conștientizate, numite, simțite, împărtășite și trăite, ele devin parcă mai puțin înfricoșătoare. Vorba aia, le pot ține pe un deget. În plus, ele îmi amintesc de ceea ce contează cu adevărat să am: conexiune, siguranță, încredere și împlinire.

În cadrul grupului de suport terapeutic pentru bărbați, care începe pe 25 septembrie, vom discuta și despre frici. Însă protagonist va fi fiecare bărbat în parte, care are curajul să își ia angajamentul de a fi prezent, de a se privi cu onestitate pe el însuși și tiparele sale și de a învăța noi moduri de a fi, împreună cu și datorită celorlalți bărbați din grup.

Linkul cu detaliile și înscrierea în grupul de suport terapeutic pentru bărbați îl găsești în linkul din comentarii.

29/07/2025

Descompunerea este firească și fertilă 🪷

Stau sub corcodușul de la CUIB și văd nenumărate fructe aflate în pârg, unele agățate încă de crengi, altele căzute pe jos.

Dintre cele căzute, o parte și-au început procesul de descompunere, singura intervenție umană fiind relocarea corcodușelor de pe pavele pe pământul viu.

La o primă impresie superficială, aș putea să desconsider aspectele vizuale și olfactive, căci simțurile îmi transmit mesaje mixte. Însă am învățat de-a lungul timpului să privesc dincolo de aparențe.

Știu cât de firească este descompunerea în natură și, mai mult, cât de benefic este acest proces pentru sănătatea ecosistemelor și biodiversitate, per ansamblu.

Însă e ușor să uităm astfel de lucruri atunci când suntem deconectați de natură, adică de noi înșine. Căci noi suntem parte din natură - e un adevăr pe care-l rostesc ori de câte ori am prilejul.

Avem și noi nevoie să trecem prin propriile procese de descompunere dacă ne dorim un sol fertil pentru a crește. Și da, probabil va veni cu disconfort, asemenea mirosului de corcodușe fermentate.

Însă e mai sănătos să simțim un iz neplăcut, dar efemer, de corcodușe în descompunere decât să le ascundem prin cotloane uitate ale lumii noastre interioare, de unde vor ieși mai târziu sub forma unor “corcomonștri”.

25/07/2025

Bărbații nu au nevoie de psihoterapie.

Am fost aseară la un eveniment de storytelling îmbinat cu psihoterapie, susținut de Ilinca Pavel, și am fost singurul bărbat din încăpere, cu 10 femei în cerc. Una dintre participante chiar a menționat că venise cu o curiozitate, anume dacă va fi vreun bărbat prezent. Sincer, înțeleg de ce a venit cu această întrebare.

Din experiența mea, la majoritatea taberelor, trainingurilor sau atelierelor legate de psihologie la care am participat, iar aici nu mă refer doar la cele de psihoterapie, ci și la cele grupate în categoria generică numită „dezvoltare personală”, numărul bărbaților era semnificativ mai scăzut decât numărul de femei. Spun „semnificativ mai scăzut” doar pentru a nu cădea în „păcatul” de a face o generalizare grosolană.

În același timp, au apărut și cercuri de bărbați în România și chiar am fost privilegiat să fi fost parte din câteva. Fiecare experiență cu grupurile de bărbați a fost valoroasă, parțial și pentru că am știut să aleg facilitatori care au o abordare pe care eu o consider sănătoasă, în special în relația cu femininul din noi și cu femeile din viața noastră (taberele de „masculi feroce” nu știu cu ce se mănâncă și nici nu mă interesează). Însă nu am văzut foarte mulți bărbați înghesuindu-se nici acolo.

Așadar, de ce (încă) sunt mult prea puțini bărbați dispuși să facă „the inner work”?

Ipoteza mea este că una din cauzele majore este modul în care suntem educați în rolul de gen. De la „băieții nu plâng” la „ca bărbat, trebuie să fii stâlpul casei”, îndemnuri pe care le-am auzit și eu în repetate rânduri, bărbații primesc din copilărie până la vârsta adultă semnale explicite sau implicite de a-și stăvili exprimarea emoțiilor sau de a le îngropa, efectiv.

Iar de-a lungul vieții, încălcarea acestor „norme” devine prilej de umilință („Plângi ca o fetiță”), rușine („Eu nu te-am crescut să fii un papă-lapte”) sau dezgust („Ce fel de bărbat ești?”). Cel mai dureros este că multe dintre aceste judecăți vin de la membri ai familiei, colegi de școală sau prieteni din alte anturaje sociale și, mai târziu, de la colegi de muncă sau chiar de la partenerii noștri de viață.

Atunci când exprimarea emoțiilor devine sinonimă cu abuzul verbal, emoțional sau fizic, e firesc să-ți dorești să oprești abuzul. Iar suprimarea emoțiilor e o strategie la îndemână, mai ales dacă a funcționat în trecut.

Așadar, nu, bărbații nu au nevoie de terapie. Au MARE nevoie de terapie.

Toamna aceasta, lansez un grup de suport terapeutic pentru bărbați, fizic, în Iași. Va fi o întâlnire pe lună, însă detaliile practice le transmit într-o altă postare.

Cred că astfel de spații sunt necesare pentru mulți dintre noi, cei care am crescut în prezența unor persoane imature emoțional și într-o societate care ne-a îndemnat să ne închidem în noi înșine. Și mai cred că avem nevoie de astfel de spații de împărtășire sigure, în care putem avea un dialog onest cu cei de lângâ noi, însă mai ales cu noi înșine.

Dă-mi un semn dacă te-ar interesa un astfel de program sau, dacă binevoiești, dă mai departe acest mesaj cuiva care crezi că are nevoie să audă cuvintele de mai sus.

24/07/2025

Ce fel de sfaturi ofer în cabinet?
Zero. Răspunsul este zero, pentru că un psihoterapeut nu oferă sfaturi.

Dacă faci terapie și primești sfaturi în timpul ședințelor de terapie despre ce să faci sau să nu faci cu privire la orice dilemă ai avea, ai putea foarte bine să închei procesul. Iar dacă vrei să începi un proces de psihoterapie sperând că vei primi sfaturi despre situația ta, e un semn bun dacă nu vei primi nici unul.

Rolul meu nu este să-ți dau răspunsuri, ci să te însoțesc cu claritate, empatie și prezență în procesul prin care-ți formulezi propriile răspunsuri. Căci tu ești expertul/a vieții tale.

Iar pe măsură ce vei găsi răspunsurile la întrebările cu care vii în cabinet, într-un spațiu sigur și conținător, vei putea da noi sensuri dificultăților tale, înțelege mai bine ceea ce trăiești, (re)descoperi cine ești în prezent și cm să creezi relații în care să te simți văzut/ă, auzit/ă și în siguranță.

Procesul terapeutic este departe de a fi liniar și seamănă mai mult cu o călătorie cu suișuri, coborâșuri și momente de pauză necesare. Adevărata transformare începe când înveți să privești cu sinceritate și compasiune acele părți din tine care au fost neglijate cel mai mult. Când vei fi pregătit/ă să le revendici, să le accepți și să le îmbrățișezi, vei ști că ești pe calea potrivită pentru tine.

Am locuri disponibile în cabinet. Dacă simți că e momentul potrivit pentru tine, îți sunt alături în acest proces.

20/07/2025

Ce tip de singurătate doare cel mai tare?

Sincer să fiu, nu știu ce doare mai tare dintre sentimentul de singurătate pe care-l resimți atunci când efectiv nu ai cu cine vorbi și cel care se înfiripă atunci când interacționezi cu oameni, dar tot singur te simți.

Din fericire, nu am avut prea multe contexte în care să nu am cu cine vorbi efectiv. Însă să simt că nu am cu cine vorbi sau să mă simt singur în compania altora? De nenumărate ori.

Dacă stau bine și mă gândesc, am și ales să mă pun în astfel de situații. Cea mai elocventă experiență este “tabăra” de meditație Vipassana, unde știam de dinainte că nu pot interacționa cu ceilalți participanți pe parcursul celor 10 zile (minus o jumătate de zi). A fost una din cele mai dificile experiențe din viața mea și, în același timp, o parte din mine vrea să meargă din nou, atunci când îmi va fi mai clară intenția cu care o fac.

Fiecare dintre noi avem câte o colivie sau mai multe pe care ni le creăm pentru a ne proteja, atunci când suntem mici. Și, chiar dacă ne luăm zborul din familia de origine, vom căuta să ne reconstruim colivia, atâta timp cât nu conștientizăm că am trăit într-una.

Singurătatea e una din marile mele temeri și, în același timp, am găsit valoare în a face lucrurile în mod independent. Însă acum conștientizez că am confundat de prea multe dăți autonomia personală cu un mecanism de protecție. Și că, de fapt, îmi este mult mai bine când mă aflu în relații de interdependență, în compania oamenilor care mă acceptă așa cm sunt.

Relația mea cu singurătatea este în continuă transformare, căci este una din temele constante din viața mea. Prin urmare, n-am un deznodământ sau un răspuns la întrebare, căci adevărul subiectiv este diferit pentru fiecare dintre noi.

Address

Iasi

Telephone

+40727340929

Website

http://linktr.ee/AlexandruCBodnar

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Alexandru Ciprian Bodnar posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Practice

Send a message to Alexandru Ciprian Bodnar:

Shortcuts

Want your practice to be the top-listed Clinic in Iasi?