17/10/2025
Autenticitate
In loc sa recunoastem adevarul emotiilor noastre joase, preferam sa l acoperim cu cuvinte si manifestari frumoase si de bun simt. Ca si cm am transcens deja. Iar asta ma ingroapa mai adanc, la suprafata o poveste frumoasa, in interior o umbra inghesuita si furioasa careia nu i dam voie sa se arate.
E o forma subtila de autoinselare, aceea in care ne ascundem umanitatea cruda, emotiile neplacute, judecatile reale sub un strat de bunatate spirituala sau de discurs constient. Dar in spate ramane acel adevar neacceptat care cere sa fie vazut.
Eul se reinventeaza ca ego spiritual. In loc sa vedem conflictul sau orgoliul direct, ne luam imaginea celui care a depasit, a inteles.
Si paradoxul este ca asta nu ne elibereaza, ci ne separa si mai mult de autenticitate. Pentru ca adevarata transcendenta trece prin recunoasterea sincera a umanitatii noastre, a rusinii, furiei, judecatii, neputintei, a umbrei.
De unde vine tendinta de a acoperi adevarul?
Multe formari terapeutice sau spirituale, desi pornesc din intentia de a ajuta, pot crea un nou tip de personaj — terapeutul constient, vindecatorul care a integrat tot, cel care a lucrat cu sine. Si, fara sa ne dam seama, incepem sa jucam acel rol.
Sau este un comportament invatat, preluat.
E o capcana fina, pentru ca invatam limbajul, gesturile, tonul, posturile, cm sa fim empatici si „prezenti”, dar uneori invatam sa performam constiinta, nu sa o traim.
Si atunci, adevarata umanitate, frica, impulsul de control, judecata, neputinta raman in subsol, ascunse sub o masca de echilibru.
Sunt alte jocuri ale ego ului.
Cu totii suntem oameni si nu exista ca cineva sa nu contina ambele fatete ale monedei.
Adevarata maturitate terapeutica incepe tocmai cand ai curajul sa spui:
„Nu stiu.”
„Si eu inca ma lupt cu asta.”
„Ma doare si pe mine.”
„Nu sunt deasupra.”
Acolo dispare imaginea si ramane prezenta vie, reala.
Puterea de a te arata exact cm esti e sacra pentru mine, iar inainte de asta e necesar sa te vezi. Tu pe tine. Real. Si sa recunosti adevarul.