Psihoterapeut dr. Andreea Chirilă

02/01/2026

Ce se întâmplă când nu te mai lupți cu mâncarea, ci începi să te asculți?

Sunt proiecte care nu apar peste noapte.
Cresc ani la rând, din studiu, din practică, din întâlniri cu oameni dragi.

Cursul meu de vindecare a mâncatului emoțional s-a născut din ultimii 10 ani de muncă, din doctoratul pe această temă și din multă experiență acumulată în cabinet – toate așezate într-un format accesibil, blând și profund.

Am adunat totul într-o carte, un Jurnal al stării de bine și un curs online inspirat din Somatic Experiencing, menite să te ajute să fii tot mai Acasă în corpul tău.

Mă bucur să scot la lumină un proiect de suflet, dar și unul solid, bine fundamentat – pentru că știu că poate face o diferență reală în relația cu mâncarea și cu noi înșine.

✨ Dacă simți că mâncatul emoțional nu e despre lipsă de voință, ci despre ceva mai profund, rămâi aproape.
Voi povesti mai multe în perioada urmatoare.

💙Salvează postarea dacă a simți ca e pentru tine.

20/12/2025

În perioada sărbătorilor, primim urările obișnuite de bine.
Și totuși, pentru mulți dintre noi, această perioadă vine cu mai multă presiune decât liniște.
Mai multe întâlniri. Mai mult zgomot. Mai multe task-uri. Mai puțin spațiu. Mai multe ‘ar trebui’.

Corpul simte asta, prin tensiune sau prin oboseală care apare din senin. De multe ori chiar prin nevoia de retragere sau de pauză.
Iar asta se întâmplă pentru că siguranța și liniștea în corp nu vin automat odată cu sărbătorile.

Binele tău poate însemna anul acesta să spui nu, să pleci mai devreme sau să-ți păstrezi ritmul. Să-ți asculți corpul chiar și atunci când nu se potrivește cu așteptările celorlalți.
Şi dacă ar fi o urare care simt că ar conta cu adevărat, ea poate fi aceasta:

Să-ți fie bine, în felul tău!

08/12/2025

Corpul are propriul lui mod de a vorbi despre relația cu ceilalți.
Fără să judece. Fără să acuze.

Uneori ne relaxăm lângă cineva fără să știm exact de ce.
Alteori apare o mică tensiune, o respirație mai scurtă, un ritm interior diferit.

Ceea ce înseamnă doar că sistemul nostru nervos răspunde la prezență, la ton, la energie.

Corpul spune mereu adevărul despre cm ne simțim.
Iar ascultarea acestui adevăr nu ne îndepărtează de ceilalți —
ne apropie mai mult de noi.

06/12/2025

În postarea anterioară vorbeam despre tensiunea musculară ca formă de protecție — felul în care corpul se mobilizează atunci când simte presiune sau alertă.

Astăzi mergem spre un alt semnal al sistemului nervos: oboseala bruscă.

De multe ori, când corpul simte că e prea mult, nu ne împinge să facem mai mult, ci ne invită să încetinim.
Nu este o renunțare.
Este o ajustare. O conservare. O formă de grijă.

Iar iarna poate amplifica acest răspuns.
Lumina e puțină, ritmul naturii e mai lent, iar corpul se poate sincroniza cu acest ritm fără să ne întrebe.

Oboseala care apare dintr-o dată nu e slăbiciune.
E mecanismul prin care corpul spune:
„Atât pot acum. Hai mai încet.”

Și poate că întrebarea care ne ajută în zilele astea este:
Care e ritmul pe care corpul meu îl poate susține astăzi?

30/11/2025

Tensiunea este adesea primul semnal că sistemul nervos se organizează pentru protecție.
Nu e o greșeală, ci un reflex de supraviețuire.
Ce poate comunica tensiunea?
• că ești în alertă subtilă, chiar și în repaus;
• că ai nevoie de predictibilitate;
• că există un impuls de acțiune blocat (fight/flight nefinalizat).
Întrebarea nu este «cum scap de tensiune?», ci «ce încearcă tensiunea să țină sub control și cm pot oferi siguranță corpului?»

29/11/2025

Mult timp am privit simptomele din corpul meu ca pe ceva ‘greșit’: tensiuni fără motiv, noduri în stomac, presiune în piept, zile în care nu puteam respira adânc sau în care oboseala apărea dintr-o dată.

Apoi, pe măsură ce am crescut în abordarea somatică, am început să înțeleg un lucru esențial:
corpul meu nu încerca să mă saboteze — încerca să mă protejeze.

Fiecare tensiune putea fi o formă de alertă blândă.
Fiecare presiune putea fi un semnal de limită.
Fiecare nod în gât putea fi un adevăr nerostit.
Fiecare respirație tăiată putea fi o încercare de a economisi energie.
Fiecare oboseală bruscă putea fi un apel la încetinire.

Corpul avea mereu un mesaj, doar că eu aveam nevoie să învăț limbajul în care mi-l transmitea.

Așa a început transformarea mea — nu forțând corpul să fie altfel, ci ascultându-l.

În această serie de postări, vreau să împărtășesc exact asta:
🌿 cm să recunoști simptomele somatice ca forme de comunicare,
🌿 cm să înțelegi ce încearcă corpul să îți transmită,
🌿 și cm să te întorci treptat la siguranță, fără presiune, fără luptă, fără să te forțezi să ‘fii bine’.

Pentru că, de fapt, corpul nu strigă ca să te sperie — ci ca să te aducă înapoi la tine.

19/11/2025

Uneori, când începem să privim cu sinceritate în interiorul nostru, descoperim nu probleme… ci uși.
Uși spre emoții pe care nu le-am lăsat niciodată să fie simțite cu adevărat.
Spre corpul nostru, pe care l-am ignorat în ritmul zilnic.
Spre nevoi care au rămas în șoaptă.

Și tocmai acest proces — de a asculta, de a simți, de a ne întoarce la noi — deschide drumul către feminitate.

Feminitatea nu vine din exterior.
Vine din interiorul unei femei care începe să își respecte ritmul, să își înțeleagă energia și să își onoreze emoțiile.
Vine dintr-o reconectare blândă cu sinele ei real: sensibil, intuitiv, blând.

Astăzi, te invit să privești în tine cu câteva secunde mai multă blândețe.
S-ar putea ca exact acolo să fie o licărire din feminitatea ta.

Te aștept la workshop. Te poți înscrie pe andreeachirila.ro

15/11/2025