Psiholog Simona Bordeanu

Psiholog Simona Bordeanu 🧭 Ghidez femei spre relații sănătoase cu sine & partenerul
💚 Ședințe online/fizic | eBook gratuit
💻 Psihoterapeut | Ex-ITstă

Sunt un om care alege conștient drumul dezvoltării personale și să îmi fac cunoscut necunoscutul. Dorința de a te descoperi pe tine însuți și de a te vindeca este o călătorie profundă și personală, iar eu sunt aici ca să-ți fiu ghid și susținător.

Cu toții greșim, în feluri diferite, față de noi înșine și față de ceilalți!Dar nu toți știm cm să ne ridicăm după greș...
20/11/2025

Cu toții greșim, în feluri diferite, față de noi înșine și față de ceilalți!

Dar nu toți știm cm să ne ridicăm după greșeli. Rămânem blocați într-un trecut care nu mai poate fi schimbat, ca și cm ar fi prezentul nostru de azi.

A ierta nu înseamnă a uita.
Înseamnă să te eliberezi, pe tine și pe celălalt, ca să te poți bucura de prezent. Da, poate fi greu să faci asta, mai ales, dacă nu ai văzut un model în familia de acasă.

Dar poți alege să faci mai bine azi și să nu mai pedepsești (pe tine sau celălalt) pentru ieri!

La tine în familie, femeile n-au avut luxul să fie optimiste!Pentru că femeile din neamul tău au suferit extrem de mult ...
19/11/2025

La tine în familie, femeile n-au avut luxul să fie optimiste!

Pentru că femeile din neamul tău au suferit extrem de mult și au dus prea mult pe umeri. Ele au trăit vremuri în care optimismul nu era o opțiune, ci un risc.

Și pentru că toate aceste femei, fără să-și dea seama, ți-au transmis și ție felul lor de a privi lumea: cu grijă, cu frică, cu anticiparea dezastrului.
Nu fiindcă au vrut să te învețe pesimismul, ci pentru că așa au supraviețuit, cu pesimismul în brațe.

Femeia româncă nu devine pesimistă din senin.
Ea crește așa, în case unde grijile se moștenesc ca zestrea.
În case unde „nu se poate”, „să nu te bucuri prea tare”, „mai bine să fii pregătită pentru ce-i rău” au fost mantră zilnică.

Și tu ai crescut în asta. În feluri subtile, invizibile, matematice aproape, ai preluat scenariile femeilor din neamul tău. Le trăiești ca și cm ar fi ale tale, deși vin din povești pe care tu nu le-ai trăit niciodată.

Și uite așa apare și neajutorarea învățată:
momentul în care corpul tău cedează înainte să se întâmple ceva rău.
Momentul în care mintea ta îți spune „oricum nu are rost”, deși tu nici măcar n-ai încercat.
Momentul în care speranța se ascunde bine, sub oboseală, sub rușine, sub „așa sunt eu”.

Optimismul nu e un dar genetic și tu nu ai parte de el.
E o abilitate.
Și abilitățile pot fi antrenate, chiar dacă generațiile dinainte nu au știut asta.

Da, e greu să dezveți pesimismul primit odată cu borșul de acasă. E greu să crezi că poți gândi altfel, când toată viața ai învățat că bucuria e frivolă, iar speranța e periculoasă. Când nici nu te-a întrebat cineva: “Tu ce simți? Tu ce vrei? Tu ce vezi bun în tine?”

Dar adevărul e că, dacă te oprești măcar cinci minute și opui rezistență să nu intri în acea avalanșă automată de scenarii negre, creierul tău începe să caute altceva.
O portiță, o soluție, o rază.

Și vreau să-ți spun ceva, femeie dragă:
oricât de blocate ar fi vechile scenarii,
o singură alegere diferită făcută de tine
schimbă traseul întregii tale povești de familie. Puțin câte puțin înveți să faci altfel să fii mai optimistă în viața ta.

La tine cm a fost?
Tu cm ai învățat să ieși de sub umbra femeilor pesimiste?

19/11/2025

Locuiesc lângă o școală primară mică, un corp anexă al uneia mai mari.

Îi văd pe copii în fiecare dimineață, unii ajung înainte de 7:00, când ai mei abia deschid ochii să se trezească.
Îi văd în pauze, alergând, râzând, jucându-se. Îi văd la sport, pe terenul din curte, în orice anotimp.

Dar ce voiam să îți spun… azi-noapte a nins.
Doar un strat subțire, care s-a prins pe bănci, pe garduri, pe mașinile parcate.

A nins suficient pentru copii ca să creadă, măcar pentru 10 minute, că a venit iarna adevărată. Bineînțeles că la plecare copiii au ieșit și s-au bucurat de fiecare fulg care a mai rămas. S-au jucat cu entuziasmul acela pur, care există doar la ei.

Și, desigur… au ajuns și la mașinile parcate lângă.
Le-au curățat conștiincios de zăpadă.
Poate prea conștiincios.
Cu mâini mici, glumețe, au frecat tot, și zăpada, și praful, și tot ce era pe acolo.

Și, în timp ce îi auzeam râzând lângă mașini, m-am întrebat dacă ar trebui să fiu adultul responsabil să le spună ceva. Gen să aibă grijă la mașini, să nu le zgârâie.

Tu ce ai face? Ai interveni? Le-ai spune ceva? Ce anume ar fi potrivit?

Orice ai alege, vei trăi atât bucurie, cât și durere.Nicio opțiune nu te poate feri complet de suferință.
18/11/2025

Orice ai alege, vei trăi atât bucurie, cât și durere.
Nicio opțiune nu te poate feri complet de suferință.

În discuțiile dificile, ne grăbim să ne spunem punctul de vedere și uităm să-l mai auzim pe celălalt. Nu pentru că nu ne...
17/11/2025

În discuțiile dificile, ne grăbim să ne spunem punctul de vedere și uităm să-l mai auzim pe celălalt. Nu pentru că nu ne-ar păsa, ci pentru că ne apărăm.

Însă tocmai în aceste momente vulnerabile, abilitatea de a-l auzi și înțelege pe celelălalt deschide drumul spre apropiere, sa-ți înțeleagă și el punctul tău de vedere.

🤗
16/11/2025

🤗

Situațiile dificile te ajută să crești...
15/11/2025

Situațiile dificile te ajută să crești...

Cei cu care colaborez, m-au auzit de multe ori zicând asta 🤭
14/11/2025

Cei cu care colaborez, m-au auzit de multe ori zicând asta 🤭

Cum ar veni, cam delegăm altuia propria fericire...
13/11/2025

Cum ar veni, cam delegăm altuia propria fericire...

Liniștea ajunge să se simtă ciudat.După ani de haos emoțional, corpul tău s-a obișnuit cu un fel de furtună interioară,c...
11/11/2025

Liniștea ajunge să se simtă ciudat.
După ani de haos emoțional, corpul tău s-a obișnuit cu un fel de furtună interioară,cu adrenalină, tensiune, așteptarea continuă a „ceva”.

Și când în sfârșit e pace… mintea zice: „E plictiseală. Ceva nu e în regulă.”

În cabinet, le spun des oamenilor: nu crede tot ce simți. Emoțiile nu sunt fapte, sunt ecouri. Unele vin din trecut și doar te vizitează, nu trebuie să le lași să te tragă iar în vechiul haos.

Vindecarea nu arată mereu spectaculos.
Uneori arată ca o plictiseală.
Şi cu cât îți dai voie să simți și să accepți această stare, cu atât mai mult ea îți va reconfigura corpul și creierul spre a -ți fi mai bine, mai clar, mai sănătos. 🤗

10/11/2025

„Faci ce vrei!”
Ți se pare cunoscut?

Ai vrut să pari relaxată, să arăți că nu controlezi, că ești femeie independentă, care nu pune lanțuri, care nu îngrădește. Sau că nu prea îți pasă. Poate ai spus--o din furie.

Dar știai că nu voiai asta cu adevărat, că undeva, în spatele cuvintelor, exista dorința ca el să facă tot ce vrea… doar că acel „tot” să semene cu ceea ce aveai tu în minte.

Și atunci, când nu s-a întâmplat așa, când el chiar a făcut ce a vrut, te-ai simțit trădată, nevăzută, neînțeleasă. Ai simțit că nu contezi, că nu se gândește la tine, că nu e lângă tine. Și dintr-odată, cuvintele tale de libertate s-au transformat într-o capcană în care a căzut și el, și tu.

Asta face replica „Faci ce vrei”: sună a libertate, dar poartă în ea așteptari ascunse. Și pentru că nu spui clar ce îți dorești, rămâne între voi un spațiu plin de tăceri, reproșuri nerostite, dezamăgiri care cresc încet și sigur.

Și poate că îți este greu să te exprimi autentic cu tine și respectuos cu celălalt. Doar că atunci când ai încredere în tine și în celălalt, nu mai spui „Faci ce vrei” ca o mască. Spui: „Mi-aș dori să…” sau „Am nevoie de…”. Spui autentic, spui clar, spui aliniat cu tine și cu cel de lângă tine.

Te provoc să te gândești: data viitoare când spui „Faci ce vrei”, ești gata să accepți orice alegere din partea lui?
Dacă nu, vorbește mai clar.
Mai autentic. Mai sincer.
Mai aliniat cu tine!

Lasă-mi un semn dacă ți se pare că e o idee bună!

09/11/2025

Copilul tău e în pragul adolescenței și lumea întreagă i se pare uneori prea mult.
Se uită în oglindă și nu știe dacă îi place ce vede.
Își compară notele, zâmbetul, corpul, prieteniile.
Are momente când râde zgomotos și clipe când se închide în cameră și tace.

Și tu, ca părinte, te uiți la ea și nu știi mereu ce să faci.
Ai vrea să-i spui „fii curajoasă”, dar știi că nu ajută.
Ai vrea să-i spui „ai încredere în tine”, dar nu e atât de simplu.

Ce are nevoie să audă fiica ta?
👉 „Sunt mândră de tine.”
👉 „Îmi place să petrec timp cu tine.”
👉 „Te ascult. Și părerea ta contează.”
👉 „Apreciez cât de mult muncești pentru școală.”
👉 „Îmi plac glumele tale!”
👉 „Îmi place felul în care te porți cu ceilalți.”
👉 „Sunt recunoscătoare că ești în viața mea!”
👉 „Te iubesc!”

Fiicele nu cresc doar cu sfaturi.
Cresc cu ochii în care se văd acceptate.
Cu brațele care le primesc așa cm sunt.
Cu vocea părintelui care le amintește: „Te văd!” și „Ești suficientă!”

Nu e nevoie să zici cuvintele perfecte.
E nevoie doar să fii acolo, să rămâi lângă ea și să-i arăți că nu e singură în povestea asta complicată numită adolescență.

💬 Spune-mi: care e cel mai greu lucru pentru tine acum în relația cu copilul tău?

Address

Copou
Iasi
700465

Opening Hours

Monday 09:00 - 19:00
Tuesday 09:00 - 19:00
Wednesday 09:00 - 19:00
Thursday 09:00 - 19:00
Friday 09:00 - 17:00

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Psiholog Simona Bordeanu posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Practice

Send a message to Psiholog Simona Bordeanu:

Share

Share on Facebook Share on Twitter Share on LinkedIn
Share on Pinterest Share on Reddit Share via Email
Share on WhatsApp Share on Instagram Share on Telegram