Within with Ines

Home
Romania
Iasi
Within with Ines

Certified Compassionate Inquiry Therapist, Flow Coach, Nirvana Fitness instructor

Sunt Ines Raluca Dumitriu, terapeut certificat în Compassionate Inquiry, Flow Coach și consilier de dezvoltare personală. Am ajutat peste 500 de oameni să obțină claritate în viețile lor, să-și gestioneze emoțiile copleștitoare, să-și înțeleagă poveștile trecutului, să le elibereze și să le rescrie, pentru a duce o viață cu bucurie și cu ușurință. Cred că principalul motiv pentru care nu ne trăim viețile pe deplin este că suntem blocați în propriile traume, tipare mentale și mecanisme de supraviețuire. De aceea, îți voi sta alături și te voi ajuta să te adâncești în explorarea interioară, și astfel să dizolvi barierele și să dobândești o perspectivă nouă asupra vieții. Fac asta prin programe terapeutice individuale și de grup, precum și prin ateliere de evoluție personală. Sunt acreditată în Flow Coaching de către Flow Education Aliance, așa că o să te ghidez să îți liniștești sistemul nervos și să intri în starea de flux, și apoi să accesezi cu ușurință blocajele și barierele mentale care te împiedică să te manifești pe deplin.

În același timp, îți voi oferi instrumentele să faci aceste lucruri și pe cont propriu, fără să creăm o legătură de dependență între noi. Sunt consilier de dezvoltare personală acreditat, așa că am expertiza să te ghidez către descoperirea propriilor adevăruri și propriilor resurse interioare, care să te ducă mai aproape de ceea ce ești cu adevărat. Dar mai presus de toate, sunt terapeut certificat în Compassionate Inquiry, abordare dezvoltată de Dr. Gabor Maté, iar asta mă ajută să te țin de mână în procesul tău de explorare interioară și mai ales în descoperirea traumelor care ți-au modelat poveștile despre tine și care te împiedică să-ți manifești autenticitatea. Cu ajutorul acestei abordări, vom ajunge într-o manieră blândă și plină de compasiune, dar fermă, în același timp, la cauza situațiilor dificile cu care te confrunți în prezent. Vom lucra mult cu copilul interior, ne vom împrieteni cu el și apoi îi vom oferi locul de care are nevoie în viața ta, pentru a-ți permite să mergi înainte încrezător, ca un adult sănătos. Lucrez cu mine însămi încă din 2013, atunci când am început propriul proces terapeutic pe care, de-a lungul timpului, l-am schimbat și modelat în funcție de propria devenire. Am experimentat diverse abordări, de la cele psihoterapeutice, la cele energetice și fiecare dintre ele m-a ajutat să mă apropii mai mult de intuiția mea, pe care să o pun în folosul oamenilor.

În septembrie 2021, am descoperit abordarea Compassionate Inquiry și mi-am dat seama că este piesa de puzzle care îmi lipsea, atât în lucrul cu mine, cât și cu clienții mei. Este o abordare somatică blândă, dar fermă, care ghidează clientul către descoperirea, explorarea și vindecarea traumei și care îi împuternicește viața din prezent.

10/02/2026

Cine sunt eu și ce fac, mai exact.

Am observat că oamenii pe aici își mai fac, din când în când, câte o prezentare pentru cei care au apărut recent pe pagina și profilul lor și care ar putea să aibă nevoie de asta.

Eu, pentru cei care nu mă știți, sunt un om căruia îi place să sfideze regulile și chiar și logica, for that matter, așa că trebuie să vă mărturisesc că îmi este greu să mă prezint într-un loc pe care îl „locuiesc” de cel puțin 14 ani, but here it goes.

De-a lungul timpului, am făcut multe lucruri care atunci aveau sens pentru mine și pentru cei din jurul meu. Iar ceea ce are mult sens acum este să însoțesc oamenii în procesele lor interioare.

De aceea, sunt consilier de dezvoltare personală și lucrez cu precădere cu abordarea dezvoltată de Gabor Mate, denumită Compassionate Inquiry, unde sunt și certificată, re-certificată și în curs de re-re-recertificare, dacă are importanță. Mai sunt și mentor Compassionate Inquiry și, în general, am făcut cam tot ce a fost disponibil pentru mine din cadrul acestei abordări, inclusiv un curs de 6 luni pe care îl voi absolvi în curând, despre trauma pre, post și peri-natală.

Concret, sunt alături de clienții mei în călătoria lor interioară către conectarea cu corpul și cu copilăria lor, adică locul în care au luat naștere traumele care, în prezent, ne împiedică să ne trăim viața la capacitate full. Odată ajunși acolo, explorăm cu blândețe ceea ce s-a întâmplat, suntem alături de copilașii noștri interiori și apoi revenim în prezent, unde învățăm să accesăm noi resurse și să rescriem convingerile de bază care ne-au ghidat viața până în prezent.

Facem acest lucru cu precădere prin intermediul senzațiilor și emoțiilor din corp și astfel accesăm memoria implicită.

În fiecare zi, de mai multe ori pe zi, vizitez și revizitez ideea de a mă înscrie la Facultatea de Psihologie și mă întreb dacă aș face-o pentru că am o dorință interioară autentică sau pentru că vreau să îi închid gura părții din mine care se crede uneori impostor. Până acum, tind să cred că motivația are legătură mai mult cu impostorul, așa că aleg să explorez și să dau spațiu acestei părți, fără să îmi depun dosarul de înscriere undeva 🙂

Lucrez în permanență cu mine și sunt cel mai conștiincios și responsabil om pe care îl știu. În special, mă asigur că sunt o oglindă cât se poate de curată și mă întreb periodic dacă în lucrul cu clienții mei dau dovadă de calitățile unui terapeut Compassionate Inquiry:

- prezență empatică acordată,
- conștiință de sine,
- încredere în instinctele proprii,
- autenticitate,
- curiozitate,
- încredere,
- lipsa judecății,
- acceptare,
- compasiune,
- smerenie,
- jovialitate,
- non-atașament

Momentan, sunt foarte însărcinată, iar perspectiva unei pauze de doi ani mă liniștește și mă sperie, în același timp. Încă nu știu cm va decurge viața mea profesională, dar ceea ce știu sigur este că, indiferent câte scutece voi schimba, cât de mult voi alăpta și legăna, voi continua să-mi trimit newsletter-ul cu (oarecare) periodicitate.

Așa că, dacă voiați să lucrați cu mine, încă nu știu dacă se poate chiar acum 🙂
Dar puteți oricând să vă abonați la newsletter, unde povestesc despre traume, despre experiențele și gândurile mele și despre ce-o mai apărea de actualitate în viețile noastre. Găsiți linkul în comentarii.

Gata! Mă întorc la a fi însărcinată, deci a dormi și a mă plânge că e greu.

28/01/2026

How it started... how it’s going.
Jurnal de sarcină la 41 de ani.

Mai am două luni până nasc și am programul unui bebeluș de două luni.

Trebuie să dorm odată la 90 de minute și să mănânc odată la două ore și aș prefera să-mi exprim nevoile prin plâns, decât prin cuvinte articulate.

Mă monitorizez mai ceva ca o bombă cu ceas, odată la câteva ore am de făcut ceva care nu trebuie să interfereze cu altceva, deci totul este foarte calculat.

Îmi iau glicemia, țin jurnal alimentar și m-am împrietenit cu doamna de la recoltare de la Regina Maria, care acum știe totul despre sarcina mea și eu despre a ei.

Mă ajută să am ghidaj în nutriție de la , să fac yoga prenatală cu .90 și Bowen cu .butnariu.psiholog.

16/01/2026

Duminica aceasta pleacă spre voi primul newsletter Within din an. Se numește „Singura superputere a unui părinte”.

Aveți aici un fragment și în comentarii linkul de abonare.

„Odată cu bebelușul, se mai naște ceva.

Vinovăția.

O s-o mai scriu odată.

Vinovăția.

O s-o mai scriu de câteva ori.

Vinovăția. Vinovăția. Vinovăția. Vinovăția. Vinovăția. Vinovăția. Vinovăția. Vinovăția. Vinovăția. Vinovăția. Vinovăția. Vinovăția. Vinovăția. Vinovăția. Vinovăția. Vinovăția. Vinovăția. Vinovăția. Vinovăția. Vinovăția. Vinovăția. Vinovăția. Vinovăția. Vinovăția. Vinovăția. Vinovăția. Vinovăția.

Vinovăția care, de fapt, era deja în noi. Era plantată acolo de mult timp, din copilărie și chiar și mult înainte de copilărie, sămânța era în uterul mamei noastre încă dinainte să fim noi acolo, pentru că, de fapt, era în uterul bunicii și-n uterul străbunicii, uter după uter, până la Eva, celei care i s-a spus că a stricat totul și a gonit omenirea din Paradis.”

14/01/2026

Mai există un tip de despărțire.

Despărțirea nu este doar aceea în care îți iei valizele și pleci. Nu este doar aceea când vă duceți la notar și împărțiți totul, apoi fiecare își vede de viață. Nu este întotdeauna despre mutări, case separate, fiecare-n lumea lui.

Mai există un tip de despărțire.

Acela în care nimeni nu pleacă nicăieri. Rămân amândoi în aceeași casă, mănâncă la aceeași masă, folosesc aceeași hârtie igienică, consumă aceeași apă și același curent electric.

Uneori, dorm chiar în același pat.

Dar fiecare dintre ei are viața lui paralelă.
Mai există un tip de despărțire, care pentru mine este mult mai tristă. Aceea în care celălalt nu știe de tine. Nu știe unde mergi, ce faci, ce gândești, ce simți.

Este despărțirea în care îți planifici ziua, săptămâna, anul, vacanțele, fără să ții cont de celălalt. Pentru că ați ajuns atât de diferiți și atât de deconectați, încât nici nu mai contează.

Este despărțirea în care fiecare își ia propriile decizii și fiecare este cu propria lume interioară.

Este o despărțire din resemnare, în care adesea, ca să supraviețuiești, îți spui că oricum tu pe tine trebuie să te iubești, că oricum nu ai nevoie de validarea nimănui, că așa e sănătos să fie.

Este despărțirea în care vă întâlniți la aceeași masă și poate chiar și în același pat, în timp ce sufletele voastre sunt în colțuri diferite de lume.

02/01/2026

Dacă iubire autentică este ceea ce cauți, atunci lasă-te văzută exact așa cm ești.

„What if I will scare him with my sage and my drum? What if he will think that I'm too much?”, l-am întrebat pe prietenul meu, Joe, în perioada mea de căutări pe Tinder, când parcă îmi venea să mă las văzută, dar parcă îmi venea să mă și ascund sau să ascund părți din mine, în speranța că poate voi avea loc să le expun mai târziu, în relație, fără să fie respinse.

„He will love you FOR your drum”, mi-a răspuns Joe și m-a convins că nu șterg nicio poză de pe profilul ăla.

Dacă iubire autentică este ceea ce cauți, atunci lasă-te văzută exact așa cm ești.

De-a lungul timpului, am tot primit feedback-ul ăsta, de la femei și bărbați deopotrivă: femeile îmi spuneau să mă pun în locul bărbaților care poate ar putea să fie interesați - cm se simt ei când văd că la mine pe profil îmi manifest furia față de bărbați? Cum este oare pentru ei să mă vadă că scriu texte despre asumare și foraj interior? Nu mă gândesc că ar putea să se sperie?

Bărbații mi-au spus și ei că se uită pe profilul meu și îi intimidez. Că ei nu vor să fie cu o femeie atât de judgemental, care pare să se uite prin ei și să le vadă direct gândurile. Mi-au mai spus și că ceea ce caut eu este o himeră, un unicorn care nu există. Că viața reală este altfel decât ce îmi imaginez eu.

Așa că m-am cam îndoit de mine. Mi-a venit să nu mă mai expun așa. Să fiu puțin mai drăguță. Mai dulce. Să o dau pe discursuri motivaționale. Să fiu imparțială. Să zic și despre femei că unele pot fi nasoale.

Și chiar am zis.
Dar eu aveam furie pe bărbați.
Încă mai am.
Ohohohohohoho.

Deci, nu prea m-am putut opri din ceea ce eram, oricât am încercat. Am scris în continuare cu patimă și chiar am și zis lucrurilor pe nume.

Am scris despre ce-mi doresc.
Și despre ce nu-mi mai doresc
niciodată
În viața mea.

Am scris așa de mult și cu așa de mult foc, încât la un moment dat am avut senzația că s-a făcut pustiu în jurul meu. Că am pârjolit tot. Că sunt singură.

Și atunci mi-am spus că e mai bine să fiu singură, decât să mai rup bucăți din mine, numai ca să mai fie cineva acolo.

M-am ținut, totuși, de ideea că nu am nevoie de validarea tuturor bărbaților lumii.
Ci numai a unuia.

Și m-am mai ținut și de prezența unor bărbați în viața mea către care m-am dus conștient. Bărbați în relații sănătoase, care arătau cam așa cm îmi doream eu. I-am ținut în viața mea și m-am uitat bine la ei, la felul în care gândesc, se exprimă, se duc cu curaj în interiorul lor. Dar mai ales la felul în care se poartă cu femeile lor.

M-am ținut strâns de asta și am mers în continuare.

Dacă iubire autentică este ceea ce cauți, atunci lasă-te văzută exact așa cm ești.

Pentru că, atunci când Cosmin a apărut, unul dintre lucrurile pe care mi le-a spus a fost:
„Ți-am citit postările și am știut că pe mine mă chemi.”

27/12/2025

„Toată viața mea o sa te țin minte ca exemplu pentru căutarea perechii”.

Am primit cuvintele astea, care m-au teleportat direct la finalul lui 2022, atunci când, poate nu știți sau nu vă mai amintiți sau aveți nevoie de un refresh, bărbatul pe care îl aveam în viață a plecat în surle și trâmbițe și focuri de artificii, după ce îmi declarase iubirea eternă și nemărginită.

M-au teleportat direct în momentul acela și apoi și în toate celelalte momente din 2023, când am plâns și m-am tăvălit la propriu de durere, am făcut zeci de feluri de terapii, am mers în retreaturi și pe la preoți, cu unicul scop de a înțelege de ce încă mai idealizez și plâng după o lepră.

Am înțeles. Și asta m-a durut mult mai tare decât plecarea în sine.
Și după ce am înțeles, am putut să mă uit acolo și să văd ce pot să vindec.

Am scos totul din rădăcini. Tot ce a fost al meu și tot ce-am moștenit de cine știe de câte generații de femei care n-au crezut despre ele că sunt suficient de importante, încât să primească ceea ce sufletul lor tânjește.

Am trecut rapid prin toată durerea din 2023 și apoi am ajuns în 2024, unde am revăzut tot cârdul de Tinderi și Bumbleri, plus o variantă a mea care, în timp ce vindeca, se înfuria că în lumea asta există așa de multă neasumare și imbecilitate emoțională, încât a fost transformată în „sunteți voi prea pretențioase”.

Am văzut-o pe Ines care a căutat și a căutat, a căzut, s-a înfuriat și s-a ridicat și iar a căutat, până când l-a întâlnit pe Cosmin.

Din iulie 2024 și până în prezent, nu am mai văzut nimic altceva decât liniște.
Ceea ce vă doresc și vouă.

Și vă mai doresc, dacă iubire este ceea ce căutați, să recunoașteți față de voi că după asta tânjiți. Să spuneți cu voce tare și răspicat: Caut iubire sănătoasă. Caut bărbat. Sau femeie.

Să spuneți.
Să nu vă mai ascundeți după Eu nu am nevoie. Să nu mai râdeți superior în fața celor suficient de curajoși, încât să recunoască.

Dacă sufletul vostru plânge după o îmbrățișare din partea unui alt om, îmi doresc să renunțați la a mai face gaslighting cu voi înșivă, spunându-vă că vă este bine cu voi și atât.

Vă doresc să încetați să mai credeți că trebuie să vă iubiți voi suficient de tare, înainte să vină altcineva să vă iubească.
Renunțați la asta.
E o prostie.
O invenție a lașilor.
O metaforă neexplicată bine.
Lăsați-o să se ducă pe apa sâmbetei.

Recunoașteți că vreți iubire.
Recunoașteți că vreți în viața voastră un om care să vă iubească un pic mai mult decât vă iubiți voi pe voi.
Care să vă arate cm se iubește un om ca voi.
Ca să puteți și voi să vă iubiți.
Măcar așa cm o face el.

Dacă iubire este lucrul acela după care sufletul vostru plânge, nu încetați să o căutați.
Căutați iubirea sănătoasă.
Aceea care nu se simte ca o dramă.
Aceea care nu lasă loc de dubii.
Care se simte ca o plictiseală.

Căutați iubire plictisitoare.
Da.
Iubirea aceea care să vă topească toate zidurile, toate hipervigilențele, și care să vă facă să vă doriți până la lacrimi să fiți voi oameni mai buni, pentru că nu vreți să-l răniți pe celălalt, nici măcar fără intenție.

Se găsește chiar și pe Tinder.
Vă zic eu.

23/12/2025

Pentru mine are sens ca la finalul anului calendaristic să fac o retrospectivă. Știu că nu are pentru toată lumea și e ok oricum ar fi.

Mie îmi vine retrospectiva aproape fără să mă gândesc la ea. Pur și simplu, undeva cam de pe 20 decembrie, începe anul meu să-mi defileze în fața ochilor.

Când lucrul ăsta se întâmplă, obișnuiesc să scriu despre el și apoi să public. Fac asta mai ales pentru că am nevoie să onorez omul peste care a mai trecut un an, omul care s-a bucurat și s-a întristat, căruia i-a fost greu, dar care a ieșit la liman.

E posibil să nu vă intereseze.
E ok.

Anul ăsta, îmi dau abia acum seama, a fost unul greu. Pe măsură ce lucrurile se întâmplau sau imediat ce ele treceau, eu nu realizam cât de grele au fost, pentru că m-a indus în eroare iubirea lui Cosmin, care a fost constanta mea.

Dar chiar și cu iubire, tot am avut un an încărcat emoțional și am nevoie să las aici, spre aducere aminte, validare și aplaudare, cele mai importante evenimente și realizări, în ordine cât de cât cronologică:

🌿Am căutat casă în care să ne mutăm împreună toți trei și am găsit-o destul de repede. Este drăguță și ne este bine aici, dar asta nu înseamnă că nu m-am stresat vreo două luni despre cm se va adapta fetița mea în noua formulă;

🌿M-am stresat cu o desensibilizare care mi-a fost recomandată pentru fetiță de către medic, numai ca să decid că nu o voi face;

🌿Am înregistrat sesiuni cu clienții și am primit feedback pe ele, numai ca să aflu că nu am luat re-certificarea în Compassionate Inquiry. Apoi am mai făcut un hei-rup, după vreo două săptămâni de freeze, până am luat-o;

🌿Apoi am luat și certificarea de mentor Compassionate Inquiry;

🌿M-am frământat luni întregi din cauza unei greți pe care fetița mea o simțea. Am abordat treaba asta din toate unghiurile, inclusiv din unghiul unei doamne homeopate pe care n-o s-o recomand niciodată, sub nicio formă, în nicio circumstanță;

🌿I-am dat de cap acestei greți cu suplimente, Bowen, iubire și schimbarea programului fetiței post-divorț. Alt stres;

🌿M-am căsătorit;

🌿Am fost în luna de miere, unde a trebuit să conțin și să gestionez de la distanță emoțiile prea multor oameni, inclusiv ale unuia pe care ar fi trebuit să-l conțină mama lui;

🌿Am aflat că sunt însărcinată și am dus și încă mai duc această sarcină, care se duce total diferit la 41 de ani decât la 32. Nu mai enumăr aici toate dificultățile, testele și cheltuielile suplimentare;

🌿Am făcut zeci de teme la matematică și la română și nu mi-a plăcut niciuna dintre ele. Clasa a treia sucks;

🌿Am depus tot ce mai era de depus la ANAF și mi-am rezolvat și ce nu se pupa pe la CASS. Alt stres și aici;

🌿Am recuperat pentru fetița mea aproape trei ani de pensie alimentară, cu ajutorul avocatului și a executorului judecătoresc.

Am făcut toate lucrurile astea pentru că am avut iubirea constantă a lui Cosmin, dar și pentru că, așa cm am descoperit recent despre mine, am în mine un blueprint care spune așa: Orice s-ar întâmpla, vei găsi o soluție. Oricât de greu ar fi, cineva o să te ajute mereu.

Și așa a fost. Întotdeauna am avut către cine să mă duc și, când nu am știut asta, am întrebat, iar oamenii au venit. Nu am făcut niciunul dintre aceste lucruri singură, iar asta este minunat.

Am două zile de când mă odihnesc. Corpul meu îmi cere somn imediat după ce mă trezesc dimineața. Aveam în plan să mă plimb și să ies din casă, dar cred că patul va fi principalul loc de concediu vacanța asta.

Sărbători fericite! 🎄

11/12/2025

„Forget this idea of trauma”, i-a răspuns Gabor unei mame îngrijorate, în call-ul despre importanța unei nașteri blânde.

Mai exact, femeia voia să știe dacă faptul că a stat treizeci de ore în travaliu, din care jumătate în dureri și altele cu epidurală, i-a traumatizat copilul.

Doamne, dar cât de tare am fpst recunoscătoare pentru această întrebare și cât de tare mă recunosc în îngrijorarea acestei femei. Chiar dacă experiența mea nu a fost aceeași ca a ei, cred că această îngrijorare poate fi general formulată cam așa: dacă am ales sau am fost nevoită să am o naștere care se îndepărtează de ideea de naștere perfectă, asta înseamnă că mi-am traumatizat copilul.

Și pentru a nu știu câta sută oară în acești ani, Gabor a repetat ideea de bază a traumei: că nu este este întâmplarea în sine, ci ceea ce poate să se întâmple în interiorul tău, dacă nu ești conținut.

„And I'm sure you did everything to sooth your baby and connect with them afterwards”, a continuat Gabor, ceea ce m-a dus direct cu gândul la sesiunea de practică pe care am avut-o aseară cu colega mea, Lucia, la capătul căreia, mi s-a întors acasă întreaga armată de minioni.

Căci concluzia ședinței mele a fost exact asta: că de cele mai multe ori, în special în parenting, nu voi reuși să fac lucrurile perfect din prima, chiar dacă le aplic mot-a-mot și pe pași din cărți.

Și că, de fapt, nici măcar nu contează, pentru că ceea ce contează de milioane de ori mai mult este reparația. Felul în care mă pot duce după ce lucrul imperfect s-a întâmplat, să fiu alături de copilul meu, să-l conțin, să-i împlinesc nevoile, să spun că îmi pare rău și poate să am și acțiuni mai concrete de atât.

Căci trauma nu este lucrul care ni se întâmplă, ci felul în care ni se poate schimba sistemul nervos și lumea interioară, dacă trebuie să trecem singuri prin acest lucru.

„If we can repair the birth, there is nothing that we can't repair”, i-am zis colegei mele, după care am simțit cm toată părțile din mine care cumva ajunseseră în afara mea au început să vină, una câte una acasă.

Ca o armată de minioni, urlând de bucurie și strigând „bananaaaaaa” și „patataaaaaa”, în timp ce se dau pe tobogan înapoi în sufletul meu.

And this is how I forgot this idea of trauma :)

08/12/2025

Vă las aici o poză cu aceste două mâțe, numai ca să vă spun că asta-i ultima strigare pentru varianta fizică a atelierului de procesare a propriei nașteri.

Sâmbăta asta, de la 10 la 14, la . Aveți linkul de înscriere în comentarii🤍

05/12/2025

Ai ai ai, am terminat conținutul pentru atelierul de procesare a propriei nașteri, nu mai pot de entuziasm, aș vrea să-l facem acum-acum-acum, că nu mai am răbdare până pe 14, respectiv pe 20 decembrie, e prea mult până atunci, dacă îmi pierd din entuziasm sau dacă îmi mai vin un milion de idei și n-o să mai știu pe care să o aleg.

Desigur, și ăsta este tot un tipar care, mergând pe firul narativ, ajunge tot la naștere. La fel ca și tiparul celor care s-au înscris, dar anunță că nu mai ajung. La fel ca și tiparul meu de reacție la anunțul acestor oameni.

Totul este un minunat loc de joacă cu scopul suprem auto-cunoașterea ❤

Deci, mai sunt vreo 2-3 locuri pentru atelierul în format fizic de pe 14 și oricâte locuri vrea mușchiul nostru pentru cel online. Nu vă mai pun link către formularul de înscriere, sunt sigură că îl găsiți voi singurei.

28/11/2025

“Pot participa și femeile însărcinate la atelierul de procesare a propriei nașteri?”
“Da.”

„Ce binecuvântare că ai ales să te vindeci în timp ce porți acest copil”, mi-a spus colega mea, Tammy (în engleză, desigur), când am lucrat în diadă pe încă o bucățică din procesul nașterii mele.

Da, femeile însărcinate pot participa la acest atelier, în măsura în care sunt obișnuite cu terapia și cu lucrul cu ele însele.

De altfel, tuturor femeilor însărcinate le recomand să nu întrerupă terapia, din teama că emoțiile care ar putea să iasă la suprafață în cadrul sesiunilor ar afecta copilul. Spațiul terapeutic este (sper, pentru toată lumea) un loc sigur, unde ești însoțit în lumea ta interioară de o persoană empatică, plină de compasiune, care nu te judecă și nici nu încearcă să te repare în vreun fel.

Spațiul terapeutic este perfect pentru a lăsa să iasă aceste emoții care se acumulează cu duiumul în timpul sarcinii.

Pentru că, dacă nu le lăsăm să iasă într-un loc sigur, atunci le vom ține în noi. Adică în interiorul nostru. Adică acolo unde se află și copilul.

You do the math.

Atelierul de procesare a propriei nașteri este potrivit atât pentru femei însărcinate, cât și pentru femei neînsărcinate, dar și bărbați, în măsura în care au dobândit abilitatea de a sta cu ei înșiși în lumea lor interioară.

Mai avem un singur loc în varianta fizică și 3 pentru online. Come! ❤

27/11/2025

Spre deosebire de... well, întreaga mea viață din adolescență și până în prezent, acesta a fost primul an în care am simțit să mă retrag.

A fost un an de așezare și introspecție, în care am țesut un cocon care uneori a fost doar pentru mine, alteori a fost pentru mine și familia mea, iar alteori pentru mine și clienții mei.

Am simțit să mă retrag și să stau mai mult cu ceea ce am deja - lume interioară, pace, furtuni, iubire, resurse, bani - fără să mai muncesc să dobândesc mai mult. Am vrut să fie suficient ceea ce am și astfel să mă asigur că și eu sunt suficientă pe lumea asta.

Nu mi-a ieșit mereu, căci și în bulele mele mici, tot eu cu credințele mele am fost. Așa că uneori am urlat și am plâns în unele dintre bule, iar alteori mi-a venit să ies din ele, într-o disperare să acumulez mai mult, să am un plan B, să nu cumva să mă uite lumea.

Anul meu a ajuns la final și nu știu dacă am fost sau nu uitată, dar știu că sunt puțin mai aproape de ideea că sunt suficientă, chiar și dacă nu mă arunc în băi de mulțime.

Decembrie va fi o lună lucrată doar pe jumătate, dar va fi o jumătate intensă, căci bula mea profesională, de dimensiune medie spre mică, așa cm e ea, se anunță a fi foarte activă 🙂

Anul ăsta nu am ieșit deloc în lume cu ateliere și programe de meditații, așa cm am făcut până acum, în mare parte pentru că am vrut să mă odihnesc și să stau în bule, dar și pentru că am simțit că este așa de mult zgomot, forfotă și agitație în acest domeniu, încât nu am vrut să mă mai arunc și eu în asta.

Dar spre final de an, voi face singurul atelier despre care consider că merită, e musai și am și responsabilitatea să-l fac. Acela de procesare a propriei nașteri.

Am obosit și să scriu despre el și sunt tare recunoscătoare că, atât cât am scris, am adunat destui participanți, încât să nu mai intru în disperarea că trebuie să mă dau de trei ori peste cap cu promovarea, așa cm am intrat în multe dăți și așa cm știu că mulți intră, din păcate.

Am destui participanți, dar totuși, mai sunt și destule locuri libere. N-o să mai scriu prea multe despre el, pentru că de acum am nevoie să mă retrag și să-l conturez, să mă conectez cu ceea ce va fi, dar voi vă puteți înscrie pe linkul din primul comentariu.

Address

Iasi

Telephone

+40741294697

Website

https://within.ro/

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Within with Ines posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Shortcuts

Want your practice to be the top-listed Clinic in Iasi?

Meet Ines

Dacă am face un sondaj despre mine, trei lucruri importante și deopotrivă vitale ar ieși la iveală:

că îmi place să vorbesc cu Universul (și, de cele mai multe ori, Universul îmi răspunde),

că sunt posesoarea lui MAYO, cățelul magic și că, mai nou,

sunt mămică paranoică de bebeluș al cărui nume foarte puțini îl știu (Pretty Little O) și ale cărui poze, deși îmi blochează periodic telefonul, nu le postez pe Facebook.