Nu știu alții cm sunt, dar eu am descoperit sensul meu în viață abia pe la mijlocul ( sau treimea) acesteia ❤️.
De mic copil, lumea spune că eram foarte cuminte. Unde eram pusă, acolo rămâneam. Adormeam singură. Mâncam tot. Cea mai mare grijă a mea era să nu care cumva să supăr pe cineva. Recunosc, încă mai păstrez o parte din asta 🙂.
Am crescut, am mers la școală, am mers la facultatea pe care mama a hotărât că trebuie să o urmez, m-am măritat - că așa se face.
Schimbările au apărut când am devenit mamă. Lumea arăta dintr-odată complet diferit. Am început să observ ce simt.
Eu nu știam să aleg. Eu doar făceam ce mi se spunea. Acum majoritatea părerilor mele erau diferite de ale celor din jurul meu. Și mi se părea că dacă nu sunt de acord cu ceilalți,pentru a-mi susține punctul de vedere, intru în conflict cu ei.
Am început ușor - ușor să îmi ascult instinctele. Și mi-am dat seamă că e minunat să faci ce simți.
Doar că e mai mult de lucru cu cei din jur.
A venit și a doua minune a vieții mele. Când am simțit că mai am nevoie de ceva. Aici a început partea de dezvoltare personală.
Care durează mai mult decât mă așteptam ( cam pentru totdeauna cred ☺).
Încercând să devin o mamă mai bună pentru copiii mei, o soție mai bună pentru soțul meu, am descoperit o variantă a Mea pe care nu o cunoșteam.
Dacă știam că în viață TREBUIE să mergi la un job pt că așa se face (și am început de la 19 ani, în același timp cu facultatea), că peste tot e la fel, multă muncă, supunere, chiar dacă nu ești apreciat, să fii mulțumit cu ce primești, să nu cumva să îndrăznești să îți dorești mai mult..... copiii m-au ajutat să cunosc și partea frumoasă.
Am cunoscut Terapia Bowen.
Fetița mea a scăpat de intervenții chirurgicale și multe tratamente alopate doar cu această terapie și cu aerosoli la mare, în concediu - timp petrecut în familie.
Au urmat incă 3 ani de dezvoltare personală, după care am început și eu să practic Terapia Bowen. Am să țin minte cm în prima zi am fost “ avertizați” : Bowen schimbă vieți! Și așa a fost.
Am simțit că aceasta e menirea mea.
Mereu mi-am să ajut oamenii din jurul meu, dar am fost speriată de ace, cuțite, sânge...
Acum am găsit!!! Câteva atingeri delicate și corpul singur, prin Inteligență Sa, găseste cele mai potrivite căi să se vindece singur.
Cu multă susținere din partea mentorilor mei ( cărora le sunt recunoscătoare), cu sprijin din partea familiei și a prietenilor care mi-au permis să le “activez medicul interior” , am ajuns să simt că orice s-ar întâmpla și oriunde aș merge în lume, știu ce pot să fac. Și am mereu la mine instrumentele necesare: Cele 2 mâini.
Respect inteligența corpului uman și sunt recunoscătoare pentru că pot să contribui la o stare de bine pentru cei din jurul meu.
Căutând binele altora, îl găsim pe al nostru. Platon
