http://www.farmaciapamantului.ro/

Terapie cu armonie, Iasi (2025)

17/12/2025

RANA NEDREPTĂȚII,

Rana nedreptății nu te face puternică. Te ține rigidă și mereu în gardă.

👉Rana nedreptății se formează când ai fost tratată cu duritate, criticată excesiv, comparată, pusă la colț, invalidată sau pedepsită pentru lucruri care nu erau ale tale.
Când ai învățat că oricât de bine ai face ceva, tot nu era suficient.

Această rană creează o armură:
* control exagerat,
* perfecționism,
* reacții rapide,
* furie ascunsă,
* neîncredere în oameni,
* nevoie să demonstrezi continuu.

Dar această armură nu te protejează.Te obosește.
Adevărul?
Rana nedreptății nu se vindecă prin rigiditate, ci prin eliberarea presiunii de a fi impecabilă.
* Mai bine adevăr, decât perfecțiune.
* Mai bine liniște, decât luptă.
* Mai bine vindecare, decât armură.

Nedreptatea nu a fost despre tine.
A fost despre cei care nu știau să iubească altfel.

👉Metoda
-Spune-ți: „Asta este o rană de nedreptate.”
Numele îi scade puterea.
-Respiră profund și lasă tensiunea să curgă din umeri.
Energic, corpul ține tot.
-Revenirea la adevăr:„Nu trebuie să fiu perfectă ca să fiu demnă.”
-Dă-ți voie să fii umană, nu impecabilă.
Aici se rupe rana.

🕉️Afirmații pentru vindecarea rănii nedreptății:
Îmi dau voie să nu fiu perfectă.
Îmi eliberez corpul de presiunea veche.
Merit respect și tratament corect.
Aleg liniștea, nu lupta
Sunt în siguranță să fiu eu.

În ce situație din viața ta ai simțit cel mai puternic nedreptatea… și ce ai vrea să vindeci de acolo?
Îți mulțumesc că ai curajul să atingi una dintre cele mai ascunse răni emoționale.

Când vindeci nedreptatea, se topește armura —și iese la lumină adevărata ta putere interioară.
Sursa -Simona Igna🙏Mulțumesc!

16/12/2025

"Creierul nostru este programat genetic să se agațe de negativitate.
Dacă primești 10 complimente și o singură critică, te vei gândi toată ziua la acea singură critică.

Nu este vina ta, este Negativity Bias (părtinirea negativă). Strămoșii noștri trebuiau să țină minte pericolele (leul, fructul otrăvitor) pentru a supraviețui, nu peisajele frumoase. Creierul tău se gândește obsesiv la evenimentele neplăcute încercând să te „protejeze” de viitoare greșeli, chiar dacă în lumea modernă acest lucru îți face mai mult rău decât bine.

Această asimetrie în modul în care procesăm informația este rezultatul a milioane de ani de evoluție în medii extrem de ostile. Pentru omul cavernelor, costul de a ignora o informație pozitivă (cum ar fi un copac cu fructe) era regretabil, dar nu fatal; putea găsi mâncare și mâine. În schimb, costul de a ignora o informație negativă (un foșnet suspect în iarbă) era adesea moartea. Cei care au fost prea relaxați sau optimiști nu au supraviețuit suficient pentru a-și transmite genele, așa că noi suntem urmașii celor hiper-vigilenți.

Neuropsihologul Rick Hanson descrie acest fenomen printr-o metaforă extrem de sugestivă: Evenimentele neplăcute se lipesc de memoria noastră instantaneu și fără efort, în timp ce momentele de bucurie, recunoștință sau succes tind să alunece pe lângă noi, necesitând un efort conștient și prelungit pentru a fi „stocate” în memoria pe termen lung.

Din punct de vedere neurologic, această reacție implică amigdala, o structură cerebrală responsabilă cu detectarea amenințărilor. Amigdala folosește aproximativ două treimi din neuronii săi pentru a scana mediul după vești proaste și pericole. Când detectează ceva negativ, declanșează instantaneu eliberarea hormonilor de stres, precum cortizolul, punând întregul corp în stare de alertă, un proces mult mai rapid și mai intens decât activarea circuitelor de recompensă.

În lumea modernă, acest mecanism de supraviețuire a devenit o sursă constantă de anxietate și stres inutil. „Leii” de astăzi nu mai sunt prădători fizici, ci sunt reprezentați de email-uri furioase de la șefi, facturi neplătite, blocaje în trafic sau comentarii pe rețelele de socializare. Creierul nostru primitiv nu face diferența între o amenințare socială și una fizică și reacționează la jena publică cu aceeași intensitate chimică ca atunci când se confruntă cu un pericol real pentru corp.

Impactul părtinirii negative este vizibil și în dinamicile relaționale. Cercetările arată că este nevoie de un raport de 5 la 1 – cinci interacțiuni pozitive pentru a contrabalansa una singură negativă – pentru a menține o relație sănătoasă. O singură ceartă sau o trădare cântărește în balanța emoțională mult mai greu decât zeci de gesturi mici de afecțiune, tocmai din cauza modului disproporționat în care creierul nostru ține „scorul”.

Acest bias explică, de asemenea, de ce știrile negative domină mass-media și de ce suntem atrași de titluri alarmiste. Jurnaliștii și creatorii de conținut știu instinctiv că „ceea ce uimește în mod negativ, conduce” deoarece atenția umană este captată automat de pericol. Suntem programați să acordăm prioritate informațiilor despre dezastre sau crize, considerându-le esențiale pentru siguranța noastră, chiar dacă ele se întâmplă la mii de kilometri distanță.

Un alt efect secundar al acestui mecanism este tendința de a ne subestima propriile capacități și de a supraestima dificultățile. Când ne gândim la trecut, ne amintim mai ușor eșecurile decât reușitele, ceea ce poate duce la o imagine de sine distorsionată și la sindromul impostorului. Creierul construiește o „bibliotecă” de erori pentru a le evita pe viitor, dar uită să construiască o bibliotecă similară a succeselor pentru a ne da încredere.

Cu toate acestea, neuroplasticitatea ne oferă o cale de ieșire din această capcană evolutivă. Deși prima reacție a creierului va fi întotdeauna orientată spre negativ, putem antrena mintea să observe și să valorifice pozitivul. Prin practici precum recunoștința zilnică sau savurarea conștientă a momentelor bune timp de cel puțin 20 de secunde, putem începe să „re-cablăm” circuitele neuronale pentru a deveni mai receptivi la fericire.

În concluzie, a înțelege Negativity Bias înseamnă a înțelege că nu ești defect, ci doar uman. Gândurile negative automate nu sunt o sentință, ci doar un sistem de alarmă învechit care are nevoie de actualizare. Prin conștientizare și efort voluntar, putem învăța să contracarăm această tendință, echilibrând balanța interioară și permițând binelui să aibă aceeași greutate ca și răul în viața noastră."

14/12/2025

Lucrez din 2019 cu Recall Healing

Astazi am avut examenul de facilitator Recall Healing.

Este metoda cea mai folosita in consultantele mele. Practic doar asa ajumg la punctul de plecare a motivului pentru care sunt solicitata: boala, blocaje financiare, de direcție in viata, loialitati, scenarii repetitive....

In Recall Healing lucram cu Programul de Pornire ( 9 luni inainte de conceptie, 9 luni intrauterin, primele 12 luni de viata), Arborele Genealogic, Linia Vietii.

Mentorul meu spune. Trebuie sa fii un bun Sherlok Holmes pentru clientii tai.

Si asta sunt. Imi folosesc cunoasterea dar mai ales intuitia pentru a gasi ceea ce este ascuns cu grija in trauma, pentru a scoate la suprafata.

Vezi. Recunoaste. Numeste.

Atat de simplu. Tot ce este secret se cere vazut. Altfel se manifesta ca simptom, program de viata.

Si astrele m au inzestrat mai mult decat cu conoasterea dobândită ci cu abilitatea necesara pentru a fi cu adevarat in slujba clientilor mei sustinand complet procesul.

Recall Healing este si metoda care a functionat in cazul meu. Atat pe blocaje, tipare cat si simptome.

Imbin Recall Healing, Constelatii Familiale si terapii naturopate (gemoterapie, fitoterapie, aromaterapie, terapie florala Bach, Medicina traditionala chineza etc) pentru intregul proces: descoperire, recunoastere, eliberare, sustinerea procesului. ❤️

Daca si tu cauti o cauza si ai nevoie de o sustinere a procesului de eliberare pentru proproul tau drum, sunt aici. Pentru tine.

Alina, farmacistul tau naturopat

12/12/2025

Căscatul este cel mai subestimat mecanism al întregii experiențe umane. Crezi că căști pentru că ești obosit. Sau pentru că te plictisești. Sau pentru că creierului tău îi lipsește oxigen. Toate acestea aparțin folclorului 3D.

Niciuna dintre aceste explicații nu atinge adevărata natură a acestui fenomen. Căscatul este o realiniere multidimensională instantanee. O ajustare a câmpului tău. O mișcare energetică care transcende complet biologia pământească.

Și dacă ai observa cu atenție, ai observa ceva: căscați de fiecare dată când sistemul tău intern își schimbă frecvența. Iată întregul adevăr. Căscatul este o resetare a semnăturii tale energetice

În fiecare moment, câmpul tău se încarcă: emoții absorbite, gânduri nedigerate, tensiuni, amintiri… Se acumulează o supraîncărcare. Căscatul acționează ca un vid vibrațional: expulzează, într-o singură deschidere, orice obstrucționează calea dintre tine și Sinele tău adevărat.

Este un punct de cotitură în care aura ta se resetează. Nu căști pentru că te închizi. Căști pentru că te întorci la tine însuți. Căscatul deschide canalul dintre 3D, 4D și 5D. Când căști, observi că pentru o clipă totul se oprește: respirația, gândurile, tensiunea, mintea.

Creezi literalmente o punte micro-cuantică între densitățile tale. Această punte permite: trecerea informațiilor...dizolvarea încărcăturilor emoționale.... armonizarea celor trei corpuri (fizic, mental, eteric).

În timpul unui căscat, te afli într-o mini-transă naturală. O ușă se deschide. Canalul se ajustează. Căscatul este un limbaj al corpului de lumină. Căscatul nu este un reflex. Este un semnal.

Corpul tău de lumină îți spune: „Lasă-mă să respir prin tine. Lasă-mă să mă adaptez.” Este un mesaj de recalibrare. Un act de întreținere pentru sistemul tău subtil. Când căști, câmpul tău se realiniază la un ritm mai înalt, mai larg, mai coerent. Te întorci literalmente în centrul tău.

Căscatul Colectiv - Sincronizarea Câmpului. De ce declanșează un căscat un altul? Pentru că căscatul este o frecvență contagioasă. Când cineva căscă, creează o undă. Această undă rezonează cu câmpurile din jur. Ea solicită realinierea celorlalți.

Un căscat colectiv este o actualizare de grup, o recalibrare sincronizată. Probabil ai experimentat-o: o cameră întreagă unde sunt mai multe persoane încep toți a căsca. Nu este oboseală: este o armonizare a întregului.

CĂSCĂTUL SPIRITUAL — CÂND CANALIZEZI FĂRĂ SĂ ȘTII.
Căscatul vine și când citești ceva profund. Când un adevăr rezonează în tine. Când meditezi. Când vindeci pe cineva. Când primești o intuiție. Căscatul vine pentru că canalizezi.

Când integrezi informații care nu aparțin tărâmului 3D, sistemul tău trebuie să se deschidă pentru a le lăsa să treacă. Căscatul este deschiderea pragului. Este semnul pe care îl primești. Căscatul eliberează emoțiile captive.

Mulți oameni căscă când plâng. Sau chiar înainte. Sau imediat după. Pentru că căscatul slăbește cutia toracică emoțională. Eliberează amintiri care nu pot fi exprimate altfel. Unele traume nu ies la iveală prin cuvinte. Ele ies la iveală printr-un... căscat.

Căscatul este un test al adevărului. De fiecare dată când te apropii de un adevăr care rezonează cu tine la un nivel profund, căști. Ființa ta îl recunoaște. Sistemul tău se adaptează pentru a-l primi. Dacă vrei să testezi adevărul a ceva, observă.

Căști în timp ce citești, privești sau asculți? Caști în timpul unei terapii? Cel care te ghidează... CASCĂ ? Dacă da, înseamnă că atingi ceva adevărat pentru sufletul tău, chiar dacă mintea ta nu înțelege.

Căscatul este o poartă înapoi către starea inițială. Acesta este aspectul cel mai ascuns. Când căști, te întorci pentru un micro-moment la starea ta inițială. Ești în afara minții tale. În afara personajului. În afara poveștii.

În timpul unui căscat, te afli în Punctul Zero, în contact direct cu programul tău sursă. De aceea totul devine calm. Neutru. Silențios. Acest moment te reconectează la axa ta cea mai pură. Apoi pleci… împrospătat.

Căscatul este o cheie a trezirii. Este imposibil să-ți amintești cine ești cu adevărat dacă sistemul tău este supraîncărcat. Căscatul este unul dintre instrumentele naturale pe care corpul tău le folosește pentru a menține conexiunea deschisă.

Cu cât te trezești mai mult, cu atât căști mai mult. Cu cât canalul tău se extinde, cu atât sunt necesare mai multe ajustări. Este un semn de expansiune, nu de oboseală. Ține minte asta: Căscatul nu este: o lipsă de oxigen...un semn de plictiseală....sau o slăbiciune a corpului.

Este unul dintre mecanismele. Cele mai sacre lucruri ale omenirii. Un portal. O resetare. O vindecare. Un mesaj. O ajustare. O armonizare. O întoarcere la centrul tău. Fiecare căscat te aduce mai aproape de tine însuți.

✍️ Vasile Cotlet.
ZI LINA ! 🧚‍♀️

11/12/2025

"Cele 5+1 Răni ale Copilăriei și Harta Invizibilă a Corpului: Cum Durerea Devine Formă, Greutate și Destin

Există momente în copilăria noastră în care pielea era prea subțire, iar lumea prea grea.
Ceea ce nu am putut exprima cu cuvinte, corpul a memorat prin posturi, tensiuni, greutate și ritmuri interioare.

Rănile emoționale nu se văd la radiografie, dar apar în felul în care ne ținem umerii, în modul în care respirăm, în felul în care mâncăm, iubim, ne apărăm și ne abandonăm pe noi înșine.
Ele nu sunt doar dureri. Sunt hărți vii ale trecutului.

În ceea ce urmează, vei descoperi:
• cm apar rănile
• ce tip de adult „se naște” din ele
• ce micro-răni continuă să se repete inconștient
• ce tip de părinte sau educator le provoacă
• cm se vindecă prin psihologie, corporalitate și spiritualitate

1. Rana de Umilință — Povara Rușinii și Corpul care se Micșorează

Arhetipul adultului rănit

Adultul care poartă această rană are impresia că trebuie să se scuze că există. Cere prea puțin, se mulțumește cu firimituri și se simte vinovat când primește iubire sau atenție.

Cum se imprimă în corp
• spate curbat, ca o protecție împotriva lumii
• umeri prăbușiți — ca și cm ar purta rușinea altora
• abdomen retractat, respirație scurtă
• mers timid, fără ritm

Cine o provoacă
• părinți ridiculizanți („Ce e cu tine? Ești de râs!”)
• bunicii critici care compară permanent copilul
• educatori care umilesc public
• părinți care folosesc rușinea ca metodă de educație

Micro-răni la maturitate
• dificultatea de a spune „nu”
• atragerea partenerilor dominatori
• autoculpabilizare excesivă
• frica de succes și expunere
• dependența de persoane care „știu mai bine”

Vindecarea
• terapie axată pe rușine și identitate
• exerciții corporale pentru deschiderea pieptului
• ritualuri de iertare a copilului interior
• recâștigarea vocii prin exprimare autentică

2. Rana de Abandon — Golul care Devine Apetit sau Teamă

Arhetipul adultului rănit

Trăiește cu frica difuză că va fi părăsit. Se agăță de oameni sau îi respinge înainte de a fi respins.

Cum se imprimă în corp
• supraponderalitate fără cauze medicale
• tendința de a mânca emoțional
• abdomen voluminos ca „pernă de siguranță”
• dificultăți în reglarea apetitului

Cine o provoacă
• părinți absenți emoțional
• mame copleșite și inaccesibile psihic
• părinți muncitori, plecați mult timp
• bunici care înlocuiesc afecțiunea cu hrană fizică

Micro-răni la maturitate
• relații dependente
• gelozie și anxietate relațională
• frică de singurătate
• nevoia obsesivă de reasigurare
• îndrăgostire rapidă de salvatori

Vindecarea
• terapia atașamentului
• reconectare cu corpul: grounding, dans, respirație
• învățarea siguranței în solitudine
• dezvoltarea rutinei și a auto-susținerii

3. Rana de Nedreptate — Corpul Rigid și Perfecționismul ca Armură

Arhetipul adultului rănit

Devine persoana impecabilă, controlată, exigentă. Se pedepsește pentru orice greșeală.

Cum se imprimă în corp
• corp rigid, încordat
• maxilar strâns, umeri tari
• coloană dreaptă până la rigidizare
• mișcări tăioase, perfecționiste

Cine o provoacă
• părinți perfecționiști sau hipercritici
• figuri parentale cu reguli stricte, inflexibile
• bunicii care cer performanță, nu emoție
• educatori care recompensează doar „perfecțiunea”

Micro-răni la maturitate
• burnout
• relații rigide, fără vulnerabilitate
• autocontrol excesiv
• imposibilitatea de a cere ajutor
• rușine când greșește

Vindecarea
• renunțarea la standardele imposibile
• practici somatice: stretching, yoga, tai-chi
• acceptarea greșelilor ca formă de creștere
• ritualuri de „dezarmare interioară”

4. Rana de Trădare — Puterea Exterioră și Frica Interioară

Arhetipul adultului rănit

Devine protectiv până la control, suspicios, greu de vulnerabilizat.

Cum se imprimă în corp
• bărbați: spate lat, postură de protecție
• femei: șolduri puternice, energie de „a susține totul”
• corp tonifiat, pregătit pentru defensivă
• privire vigilentă

Cine o provoacă
• părinți care nu respectă promisiuni
• adulți imprevizibili, inconsecvenți
• figuri parentale care mint copilul sau trișează
• părinți care își încalcă propriile reguli

Micro-răni la maturitate
• gelozie și posesivitate
• frică de infidelitate
• nevoia de a controla totul
• incapacitatea de a delega sau de a se relaxa
• reacții impulsive la orice semn de incertitudine

Vindecarea
• lucrul cu încrederea și vulnerabilitatea
• tehnici de eliberare a furiei
• reconstrucția granițelor sănătoase
• învățarea renunțării la control prin practici spirituale

5. Rana de Respingere — Corpul care vrea să Dispară

Arhetipul adultului rănit

Se simte „în plus”, neimportant, invizibil. E cel care se retrage când are nevoie de apropiere.

Cum se imprimă în corp
• corporalitate fragilă
• respirație superficială
• mișcări discrete
• atitudine de „nu mă vedeți”

Cine o provoacă
• părinți care nu au dorit copilul (explicit sau implicit)
• mame copleșite, respingătoare emoțional
• tați absenți complet
• educatori care ignoră

Micro-răni la maturitate
• frică de apropiere
• autosabotaj în relații
• nevoia de a nu deranja
• identitate difuză
• preferința pentru singurătate extremă

Vindecarea
• terapie pentru identitate și existență
• practici de ancorare în corp
• expunere treptată la conexiune umană
• afirmarea propriei prezențe prin voce, mișcare, artă

6. Rana de Confuzie Identitară (rana invizibilă) — Când copilul devine cine vor ceilalți

Această rană apare atunci când copilul crește într-un mediu în care nu are voie să fie el.
El devine „proiectul altcuiva”: părinți, bunici, profesori.

Cum se imprimă în corp
• schimbări bruște de greutate
• dificultăți în a menține o postură stabilă
• respirație haotică
• chiar și trăsături faciale tensionate, ca și cm chipul nu ar ști ce să exprime

Cine o provoacă
• părinți autoritari
• părinți care proiectează asupra copilului propriile vise neîmplinite
• adulți care nu ascultă, doar impun
• sisteme educaționale care „standardizează”

Micro-răni la maturitate
• indecizie cronică
• lipsa scopului
• confuzie emoțională
• atragerea partenerilor dominatori
• frica de a deranja prin autenticitate

Vindecarea
• reconectarea cu sine prin journaling, psihoterapie, artă
• ritualuri de „dez-identificare” de vocea părinților
• reconstrucția alegerilor personale
• practici somatice pentru stabilitate (pilates, mers conștient)

Corpul nu uită, dar poate fi reprogramat

Rănile copilăriei sunt arhive vii.
Fiecare tensiune, fiecare kilogram, fiecare rigiditate spune o poveste.

Vindecarea nu înseamnă doar să înțelegi.
Înseamnă să retrăiești, să eliberezi, să redefinești.

Să te întorci la copilul din tine și să îi spui:

„Te văd. Te aud. Te țin în brațe. Acum ești în siguranță.”

Iar când el se liniștește, corpul se îndreaptă, respirația se adâncește, greutatea se reglează, iar identitatea se clarifică.

Vindecarea este un drum. Dar primul pas este întotdeauna același:

să recunoști rana și să încetezi să o mai porți singur."

06/12/2025

"Dependențele și ceea ce dezvăluie acestea.

Dependențele sunt ocolișuri către noi înșine. Ne vorbesc limbajul interior atunci când nu ne mai putem auzi pe noi înșine. Dependențele de substanțe:

Alcool... Ne spune că încercăm să amorțim durerea sau presiunea copleșitoare. Ne șoptește că există o tristețe sau o oboseală pe care nu o mai putem suporta singuri.

Droguri (ușoare, tari, psihedelice)....Spun că realitatea a devenit prea îngustă, prea grea sau prea goală. Că o parte din noi caută extazul, evadarea, o altă dimensiune pentru a respira.

Medicamente / Anxiolitice / Somnifere.... Vorbesc despre o nevoie urgentă de calm.
Despre un sistem nervos epuizat care tânjește după blândețe, odihnă și siguranță.

Tutun .... Spune adesea: „Nu pot încetini.” Este ca respirația artificială atunci când nu mai poți găsi lucrul real.

Dependențe Comportamentale.

Mâncare (compulsie, zahăr, exces, restricție)....Revelează un gol emoțional sau afectiv. Mâncarea devine un bandaj, un obiect de confort, un refugiu. Spune că încercăm să ne umplem extern pentru că nu ne simțim hrăniți intern.

Exerciții fizice excesive.....Revelează o căutare a controlului, a performanței sau dorința de a scăpa de liniștea în care emoțiile ne ajung din urmă. Spune: „Dacă mă opresc, ceva va ieși la suprafață.”

Muncă (dependența de muncă)....Spune că ne este frică să nu fim suficienți. Că ne definim prin ceea ce facem, nu prin cine suntem. Căutăm recunoașterea pe care nu am primit-o niciodată cu adevărat.

Sexualitate/Pornografie....Vorbesc despre o nevoie profundă de conexiune, contact și intensitate, dar uneori și despre dificultatea de a gestiona intimitatea autentică. Spun că încearcă să umple un gol al singurătății sau o rană a abandonului.

Dragoste și relații (dependență emoțională)....Spune că se teme să nu merite dragoste fără să se sacrifice. Că a experimentat lipsuri, instabilitate și insecuritate emoțională. Că caută în cealaltă persoană un cămin pe care nu l-a avut niciodată.

Telefon/Rețele sociale....Arată o frică de gol, singurătate și tăcere interioară. O dependență de stimulare, validare și iluzia conexiunii.

Jocuri de noroc/Jocuri video.....Spun că viața reală nu are sens, control sau satisfacție. Jocurile de noroc înlocuiesc incertitudinea vieții cu entuziasm imediat.

Cumpărături/Consum....Vorbește despre o căutare a valorii personale prin posesiuni materiale. Mentalitatea „Posed, deci exist”. Sugerează că încercăm să umplem un gol de stimă de sine sau identitate.

Perfecționism....Aceasta este o dependență ascunsă. Spune: „Mi-e frică de judecată”, „Mi-e frică să-i dezamăgesc pe ceilalți”. Un mecanism de supraviețuire în fața imperfecțiunii umane.

Control....Dezvăluie o frică de haos, de neprevăzut și de abandon. Sugerează că nu am învățat să avem încredere în viață. Ceea ce spun de fapt toate dependențele. Dacă ar vorbi cu o singură voce, ar spune: Uită-te la mine. Sunt un semn că ceva din tine încă suferă....
Nu sunt dușmanul tău. Sunt strigătul tău de ajutor.....În spatele meu se află o emoție, un gol, o frică, o traumă. O dependență nu este niciodată „problema”. Este simptomul, consecința, încercarea.

Ne arată: Unde am fost răniți....Unde ne-a lipsit dragostea....Unde încă renunțăm....Unde este nevoie de grijă, ascultare și reconectare..." Vasile Cotlet.

06/12/2025

Cea mai simpla terapie e scrisul... Scoate din mintea ta ca sa nu ajunga in celulele tale.

Sau... Vorbeste cu cineva de ce ai tiparul asta sa ai situatii conflictuale pe care nu le poti gestiona si cauti pacea renuntand la tine. Asta te va macina incet pe interior.

Nu aștepta pana nu mai stii cine esti.

Vino sa cautam tiparul in programul vietii tale sau analiza genealogica.

Alina, farmacistul tau naturopat.

05/12/2025

"SĂRĂCIA TATĂLUI TĂU ESTE ÎN ADN-UL TĂU.
Prosperitatea vine de la TATA. Ceea ce tatăl tău n-a putut vindeca, tu astăzi porți, tu astăzi ai mai multe posibilități. Ce se întâmplă dacă motivul pentru care nu mergi mai departe nu are nicio legătură cu tine? Încerci de ani de zile. Ai citit cărți, ai urmat cursuri, ai repetat afirmații.

Ai vizualizat, ai muncit din greu, ai încercat să gândești pozitiv. Dar abundența tot nu sosește așa cm ar trebui. Sau vine și pleacă. Sau pur și simplu simți că există un plafon invizibil pe care nu îl poți străpunge.

Și te frustrezi. Pentru că faci tot ce ți se spune să faci, dar rezultatele nu apar. Problema este că încerci să repari ceva în mintea ta când blocajul nu este acolo. Blocajul este în celulele tale. Este în informațiile pe care le-ai moștenit de la tatăl tău.

În relația lui cu prosperitatea. În temerile lui, în credințele lui, în limitările lui. Când tatăl tău spunea „nu este suficient” sau „trebuie să muncești din greu ca să câștigi puțin” sau pur și simplu trăia în stres constant, celulele tale au înregistrat asta.

Nu ca o amintire. Ci ca un program. Și acel program încă funcționează în tine astăzi, sabotând fiecare încercare de a prospera. Nu este vina ta. Dar este responsabilitatea ta să-l eliberezi. De asta..... este atât de importantă Analiza Transgenerațională.

De asta..... este atât de importantă o Constelație Familială Complexă. Poate lucrezi de mult timp cu tine, poate că ai acumulat multe informații, dar dacă nu ai o structură, dacă nu știi cm să le valorifici.....rezultatul = insucces.

Pentru toți cei care doresc să aprofundeze, să înțeleagă mai mult și să integreze, eu înainte de a lucra cu cineva, mai întâi aleg să ne cunoaștem, să vedem dacă rezonăm și dacă putem lucra împreună, apoi ascult povestea ta, eu detaliez ce și cm lucrez. Ne informăm și vei afla și cotul pentru ce urmează și apoi tu decizi dacă mergi mai departe.

Pentru asta eu dau o ședință gratuită de 30-50 min. este ședința de informare și cunoaștere, ne vedem pe Messenger, este o întâlnire cu apel video (Pentru că ochi sunt poarta sufletului). Pentru a ne putea vedea, este necesar să alegi o zi și o oră când vrei să ne vedem și lasă mesajul pe Messenger. ALEGEREA ÎNCEPE CU TINE, eu îți confirm dacă este ok sau nu."
Vasile Cotlet.

02/12/2025

"RANA ABANDONULUI TE FACE SĂ OCOLEȘTI DRAGOSTEA.
Fiecare rană emoțională se naște în primele noastre relații. Iar rana abandonului este una dintre cele mai puternice, deoarece compromite direct securitatea de bază: sentimentul de a fi ținut în brațe de viață.

Nu este întotdeauna vorba despre cineva care a plecat fizic. Adesea, apare din prezență fără conexiune, grijă fără afecțiune, contact fără emoție. Poate apărea atunci când: Mama a trebuit să se separe de copil în primele zile sau luni.

Au existat spitalizări, crize post-partum, depresie sau muncă forțată timpurie. Copilul nu a fost văzut, ținut în brațe, îmbrățișat sau validat emoțional. A existat o lipsă de disponibilitate emoțională sau mulți copii concurau pentru atenție.

În constelațiile familiale, Bert Hellinger a numit această mișcare întreruptă: o ruptură în legătura primară cu mama atunci când copilul avea cea mai mare nevoie să fie ținut în brațe. Pentru copil, această separare nu este înțeleasă: este experimentată ca gol, pericol și vulnerabilitate.

Mesajul intern care rămâne este: Dacă nu ești aici, nu voi supraviețui. Rana abandonului se manifestă ca un sentiment profund de neputință, singurătate și frică constantă de a fi părăsit. Nu este doar tristețe. Este o insecuritate existențială care prinde rădăcini în corp și în sistemul nervos.

Copilul interpretează: Dacă nu sunt acolo pentru mine, este pentru că nu sunt important. Generează în primul rând atașament anxios și dependență emoțională.

Persoanele cu această rană tind să: Se sacrifice de teama de a fi abandonate....Să nu stabilească limite.....Să prioritizeze pe ceilalți față de ei înșiși.....Să suporte relații abuzive.....Să trăiască în vigilență constantă împotriva abandonului.

Mintea lor funcționează dintr-un loc de frică: Dacă spun ce simt, mă vor părăsi.....Dacă stabilesc limite, mă vor părăsi.....Dacă sunt eu însumi, mă vor părăsi. De aceea fac totul pentru a-i mulțumi, a-i sprijini și a-i îmbuna... chiar și în detrimentul lor.

Abandonul este exprimat prin fraze interne precum: Dacă plec, vor înceta să mă iubească....Nu sunt important.....Trebuie să le câștig dragostea.....Nu pot fi singur....Fără cealaltă persoană, nu sunt nimic. Acestea sunt amintiri emoționale ale copilului rănit care continuă să caute atenție.

Corpul dezvăluie și această rană: Privire tristă....Spatele cocoșat....Pieptul lăsat....Nevoie constantă de contact fizic....Corpul care caută sprijin, aprobare, apropiere. Postura spune: Te rog, nu mă abandona. Și fără să-și dea seama, acel corp devine vulnerabil la relații dezechilibrate.
Abandonul nu se vindecă prin forțarea independenței. Vindecarea vine din restabilirea conexiunii cu mama interioară și cu viața însăși. Mișcarea de vindecare este profundă și conștientă:

Frază vindecătoare: Mamă, chiar dacă nu ai putut fi acolo pentru mine așa cm aveam nevoie, îți mulțumesc pentru viață. Acum accept ceea ce a fost, așa cm a fost, și îmi dau permisiunea să mă țin pe mine însumi.
Vindecarea înseamnă să înveți să te locuiești în tine însuți. Să nu mai cauți în exterior ceea ce nu a fost niciodată primit în interior. Să devin adultul care ține copilul care a fost abandonat. Celulele înregistrează această reconciliere. Corpul își reorganizează memoria. Viața începe să se simtă mai în siguranță

Abandonul nu este o pedeapsă. Este o experiență sistemică care așteaptă să fie privită cu conștientizare. Când încetezi să cerșești iubire și începi să fii prezent, rana își pierde puterea și sufletul tău își revendică locul. Dacă această rană atinge istoria ta, nu o minimiza.

Abandonul nu se vindecă pur și simplu prin înțelegerea lui; se transformă atunci când este lucrat profund și cu sprijin."
Vasile Cotlet.

20/11/2025

Eu vindec
Tu vindeci
El/Ea vindeca
Noi vindecam
Voi vindecati
Ei/Ele vindeca.. Traumele copilariei, ale arborelui stramosesc.. care s-au transmis in subconstient si actioneaza ca tipare, ite fine ce creioneaza un destin in care suferinta, drama, pierderile sunt doar indicii ca ceva se cere vazut, identificat si transformat.

Cum? Prin metoda Recall Healing, constelatii familiale si alte metode care m-au ajutat personal sa imi fac transformarile personale necesare sa pot fi si in slujba altora...

Alina, farmacistul tau naturopat

Terapie cu armonie

17/12/2025

16/12/2025

14/12/2025

12/12/2025

11/12/2025

06/12/2025

06/12/2025

05/12/2025

02/12/2025

20/11/2025

Address

Telephone

Website

Alerts

Contact The Practice

Shortcuts

Share

Category