Alina Vălu Raclariu - Clinica logopedica si de psihologia copilului

11/11/2025

20/10/2025

14/10/2025

Astăzi avem de dezbătut o temă grea. Pentru părinți și pentru copiii lor deopotrivă!
Cat de aproape reușim să fim de ei, atunci când concepțiile și valorile cu care am crescut ne sunt puse în balanță, ce alegem? Să rămânem fideli tradiției sau să fim loiali copilului?
Haideți la dezbatere! De la ora 11.00, pe bzi live!

24/09/2025

https://www.instagram.com/reel/DO8ouPuCJYQ/?igsh=YnJxaDh6NGwwaWg5

22/09/2025

Mă plimb prin librării și mă izbesc de rafturi întregi cu titluri scrise cât o plăcuță de înmatriculare: „Controlează-ți emoțiile”. Pentru adulți, pentru copii, pentru bunici, pentru hamsteri, pentru cine mai vrei tu.
Că, vezi Doamne, dacă pui cuvântul „control” lângă „emoții”, ai dat lovitura. Marketing pur.

Dar știi ceva? Emoțiile nu-s niște câini maidanezi pe care îi legi de un gard și le spui „șezi!”.

Emoțiile nu se controlează.
Punct.

Poți să-ți controlezi comportamentul ( într-un caz fericit) – adică ce faci atunci când emoția vine peste tine ca o ploaie torențială. Poți să alegi să nu urli la copil când varsă laptele, poți să-ți ții mâinile acasă când simți că-ți vine să trântești ușa. Dar emoția în sine – furia, tristețea, bucuria, frica – aia se întâmplă. Nu are buton de „on/off”.

Și partea cea mai periculoasă e că, atunci când ni se bagă în cap că trebuie să „fim în control”, începem să ne simțim vinovați că simțim. Și hop, vin la pachet alte emoții: frustrare, rușine, și încă un strat de furie. Și ce facem cu ele? Le băgăm sub preș, le închidem într-o sticlă. Dar ghici ce? La primul trigger mai serios, pocnesc ca dopul de șampanie. Și atunci chiar nu mai e nimic sub control.

Emoțiile nu-s despre control.
Emoțiile sunt despre a le recunoaște, a le simți, a le numi. Atât. Nu e rocket science. Doar să le lași să fie.

18/09/2025