04/01/2026
2. Rana de abandon (masca dependentului)
Se formează între 1-3 ani, în relația cu părintele de s*x opus.
Frica: Singurătatea.
Caută mereu prezența și afecțiunea altora. Simte deseori o tristețe profundă fără motiv. Când e singur plânge mult timp sau își plânge de milă. Își provoacă inconștient boli și situații dramatice pentru a atrage atenția și mila celorlalți. Are o atitudine de victimă. Fuzionează ușor cu ceilalți, se pierde în ei. Îi place să vorbească despre sine, raportează orice întâmplare la sine însuși. Îi este dificil să facă sau să decidă ceva singur, cere mereu ajutorul și părerea celorlalți.
Este ”bipolar”: azi vesel, mâine trist. Dificultatea de a termina o relație îl determină să facă compromisuri ca să nu rămână singur. Crede că dacă cineva e de acord cu el, aceasta este o dovadă de dragoste. În prezența unor persoane furioase devine ca un copilaș speriat.
Cuvinte des folosite: ”singur”, ”absent”, ”nu mai suport”, ”o las baltă”.
Rana de abandon se manifestă la nivelul lui ”a avea” și ”a face”.
În copilărie a fost o lipsă de comunicare cu părintele de s*x opus.
O persoană care suferă de abandon, suferă și de respingere.
Atunci când un părinte se respinge pe sine și are un copil de același s*x ca și el, e normal și uman ca el să respingă acel copil, chiar inconștient, deoarece copilul îi reamintește de el însuși în fiecare moment.
Nu se simte suficient de hrănit la nivel afectiv.
Corpul:
- longilin, subțire, fără tonus;
- sistem muscular nedezvoltat;
- brațe lungi, umeri căzuți, spate curbat;
- părți ale corpului moi;
- ochi mari și triști;
- se sprijină foarte des de ceva/cineva;
- preferă haine largi, lălâi;
- lipsa tonusului muscular.
Cel mai apt să devină victimă, își creează tot felul de dificultăți în viață, mai ales boli. Îi place să joace des rolul Salvatorului.
Are deseori dureri de spate, deoarece cară în spate responsabilități care nu îi aparțin.
Încheierea unei situații plăcute e trăită tot ca un abandon. Voce subțire, de copil. Pune multe întrebări. Îi e greu să accepte un refuz, insistă mult. Este în stare să suporte situații foarte dificile înainte de a pune capăt unei relații. Are cea mai mare capacitate de a nu vedea/de a nega problemele din cuplu. Dificultăți în a folosi cuvintele ”a lăsa”.
Crede că nu e suficient de important pentru a merita atenția celuilalt. Dificultăți în a părăsi un loc sau a renunța la o situație (ex. călătoriile - îi e greu să părăsească casa, familia și invers, la întoarcere).
Emoția cea mai intens trăită: Tristețea.
Poate ajunge și-n cealaltă extremă, să se retragă, să părăsească persoana sau situația care a produs acea tristețe, fără să-și dea seama că abandonează, la rândul său.
Dacă se gândește la sinucidere, vorbește despre asta, amenință că o va face, dar nu va trece la act pentru că tot ce caută e susținere.
Gradul de anxietate determină gradul de suferință. Cel care suferă se închide, inconștient, în fața lucrului/persoanei pe care le dorește atât de mult lângă el.
Își autosabotează propria fericire. Imediat ce o relație devine mai intensă, fac în așa fel încât să-i fixeze un termen limită. Nu-și dă seama că, deseori, el este cel care-i abandonează pe ceilalți.
Nu realizează numărul mare de proiecte la care renunță pe parcurs.
În cuplu, se sprijină de celălalt, îl ține de mână, îl atinge des. Când stă în picioare, caută să se sprijine de ceva. Așezat fiind, îi e greu să stea drept, își sprijină brațul de spătar.
Este dificil să nu fie invitat la o întâlnire unde ar fi trebuit să fie invitat, simte o mare tristețe, un sentiment de abandon și de lipsă de importanță.
Un alt mijloc de a atrage atenția: să ocupe o funcție publică.
Se simte responsabil de (ne)fericirea altora, la fel cm crede că ceilalți sunt responsabili de propria lui fericire.
Agorafobie (teama maladivă de spații libere și de locuri publice) - mulți bărbați o ascund în alcool. Majoritatea agorafobilor suferă de hipoglicemie și au fost foarte dependenți de mama lor în copilărie, s-au simțit responsabili de fericirea ei.
Agorafobul se poate ajuta emoțional reglându-și situația cu mama sa!
Cele 2 mari temeri ale agorafobului: teama de moarte și de nebunie.
Când moare cineva are un sentiment de abandon.
Interesat să caute mai mult autonomia decât independența.
Se folosește adesea de s*x pentru a-l agăța pe celălalt.
Temerile dependentului:
- de a plânge și a fi considerat copil mic;
- ca celălalt să nu plece;
- ca celălalt să nu fie de acord cu el sau să ignore ce a spus;
- de a i se spune ”nu”;
- de a fi refuzat;
- de a nu fi susținut cm se aștepta;
- de a nu răspunde așteptărilor celorlalți.
Alimentație: poate mânca mult fără să se îngrașe.
Atitudine interioară: ”nu am niciodată suficient” (mesaj primit și de corpul lui când mănâncă). Tendința de a deveni bulimic.
Când un bărbat dependent este bulimic, e ca și cm încearcă să se hrănească direct de la mama sa, atât de mult îi lipsește aceasta. La femeie îi lipsește tatăl. Preferă alimente moi, îi place mult pâinea. Mănâncă încet, nu îi place să mănânce singur, nu vrea să lase nimic în farfurie.
A fost copil bolnăvicios, slab, plăpând.
Boli:
- astm (ia asupra sa mai mult decât trebuie și nu dă înapoi decât cu mare greutate);
- bronșită (are impresia că nu primește suficient de la familie, de care depinde prea mult);
- pancreas, glande suprarenale;
- miopie;
- depresie (tot o modalitate de a atrage atenția);
- migrene;
- boli rare, incurabile.
Rana continuă să fie reactivată de orice persoană de s*x opus. Atât timp cât continuăm să fim ranchiunoși față de un părinte, relațiile noastre cu celelalte persoane de același s*x ca și părintele vor fi dificile.
Dansul: preferă dansurile de contact.
Mașinile: confortabile, diferite de norme.
Modul în care se așază: se lipește de scaun, se sprijină de ceva, partea de sus a spatelui e aplecată înainte.
Temeri: singurătatea; în absența unei persoane, îi vor ține companie telefonul și televizorul.
Ego: îi place să pară independent și să susțină că se simte bine singur, că nu are nevoie de nimeni.
Cum își alimentează rana de abandon: abandonează un proiect la care ținea mult, nu se ocupă destul de el însuși, îi sperie pe ceilalți când se agață prea mult de ei, se îmbolnăvește pentru a atrage atenția.
Rana de abandon e pe cale de vindecare atunci când te vei simți bine chiar dacă ești singur, când vei căuta mai puțin atenția celorlalți și vei vrea tot mai mult să începi proiecte.
Informații preluate din cartea ”Cele 5 răni care ne împiedică să fim noi înșine” - Lise Bourbeau.
