Daniel Conea Psiholog Mioveni

31/08/2022

Mereu poți să alegi: victimă sau învingător?

31/08/2022

15/05/2022

15 Mai - Ziua Internațională a Familiei!
La Mulți Ani tuturor, celor mici și celor mari!
Iubiți-vă, aveți grijă de familiile voastre!

24/03/2022

Tulburarea de deficit de atenție/hiperactivitate (ADHD)

Este o tulburare de neurodezvoltare care consă în deficit de atenție, dezorganizare și/sau hiperactivitate-impulsivtate.
Cauzele ADHD nu sunt pe deplin cunoscute. În conformitate cu DSM-5 sunt identificate trei categorii de factori de risc:
1. Factori temperamentali- emoționalitate negativă, nivel scăzut de control al comportamentului
2. Factori de mediu - fumatul și consumul de alcool în timpul sarcinii, greutatea mică la naștere, abuz fizic și/sau psihic asuora copilului
3. Factori genetici și fiziologici - tulburările auditive și vizuale, ereditatea, epilepsia, carențe nutriționale, tulburări de somn
Există trei tipuri de ADHD:
A. Tipul cu deficit de atenție
Mai frecvent în cazul fetelor. Copiilor cu acest tip de ADHD le este greu să termine o sarcină, să acorde atenție detaliilor, să rămână atenți și la subiect în cazul unor conversații. Acești copii sunt ușor de distras, pierd deseori obiectele necesare îndeplinirii activităților, uită deseori aspecte legate de activitățile zilnice, nu urmează instrucțiunile primite
B. Tipul cu hiperactivitate/impulsivitate
Este mai frecvent la băieți. Copiii cu acest tip de ADHD sunt lipsiți de astâmpăr când stau așezați, nu au stare. De asemenea pot să își părăsească locul în clasă când ar trebui să stea în bancă, aleargă, sar sau ze cațără în situații inadecvate. Deseori nu se pot juca în liniște, sunt frecvent în situația de a dori să plece, nu aubrăbdare și vorbesc excesiv
C. Tipul combinat
Cuprinde toate cele trei elemente: neatenție, hiperactivitate, impulsivitate.
Pentru a pune corect un diagnostic de ADHD trebuie urmărit comportamentul copilului o perioadă mai mare de timp, în medii diferite: acasă, la joacă, la școală, în preajma prietenilor, etc . Istoricul copilului este foarte important - se poate obține de la părinți, profesori, bone, bunici, precum și din intervievarea copilului.
La copiii mai mici, de regulă până în 6-7 ani, pentru tratarea ADHD este folosită în primul rând terapia comportamentală, dar și educarea părinților.
Pentru copiii mai mari, dacă se consideră necesar, pe lângă terapia comportamentală se poate recomanda și tratament medicamentos.

26/01/2022

Oare copilul meu are autism? Este o întrebare pe care am auzit-o de mai multe ori în ultima perioadă, de la părinții care trec pragul cabinetului psihologic împreună cu copiii lor.
"Mi-a spus o farmacistă că fiul meu are autism"- așa a intrat o mamică în cabinet cu un copil ce nu a împlinit încă 3 ani! Din fericire copilul nu are autism.
Dar să vedem care ar fi câteva caracteristici ale copilului cu autism:
- nu stabilește, sau stabilește foarte greu, relații de prietenie cu copii de aceeași vârstă;
- nu împarte bucuria sa cu alte persosne;
- nu înțelege sentimentele altor persoane;
- dificultăți în a privi în ochi alte persoane;
- întârziere în vorbire; unii copii care suferă de autism nu vor vorbi niciodată;
- are dificultăți în inițierea sau menținerea unei conversații;
- stereotipie în limbaj, repetitivitatea unor cuvinte;
- nu înțelege mesajul transmis;
- copiii foarte mici par să nu audă;
- interes doar pentru anumite părți ale jucăriilor;
- bate din palme, se leagănă;
- nu vrea să fie ținut în brațe.
Acestea sunt doar câteva simptome. Un copil care are unul sau poate câteva simptome prezentate, nu înseamnă că obligatoriu suferă de autism. Pot exista alte afecțiuni care au simptome asemănătoare. De asemenea pot avea întârzieri în dezvoltare din cauza implicării mai reduse din partea părinților în educarea lor, sau a unor cunoștințe insuficiente ale părinților!
Cert este că diagnosticul o să îl pună un psiholog!!!! Mergeți cu incredere la un cabinet psihologic ori de câte ori aveți îngrijorări!
Iubiți-vă copiii, sprijiniți-i să se dezvolte armonios!
O seară liniștită! Psiholog Daniel Conea

18/11/2021

Psiholog pentru copii nu poate fi oricine! Sau poate fi?

În continuare vom vorbi despre abilitățile psihologice ale părintelui pentru identificarea eventualelor probleme ale copiilor.

Chiar așa, am putea spune că părintele este psihologul primar al copilului. Părinții contribuie la o bună dezvoltare psihică a copiilor.

Dar ce ar trebui să facă?

Mai departe, voi enumera câteva lucruri despre care părinții trebuie să țină cont:

1. Observă-ți copilul:
- Observă ce îi place să facă cel mai mult
- Observă cm petrece timpul
- Observă ce aptitudini artistice are
- Observă ce nu îi place
- Observă cât de implicat este în activitățile sale: exemplu la teme, etc.
- Observă modul în care acționează atunci când se joacă, își face temele, este supărat, etc
- Observă-l când doarme, cm are somnul
- Observă cât de sociabil este, dacă își face prieteni, dacă are afinități
2. Observă prietenii, colegii copilului, alți copii
- Observă cm se comportă alți copii de aceeași vârstă, în situații similare
- Nu îți compara copilul cu alți copii, copilul tău este unic
3. Acordă atenție copilului și petrece timp cu el
- Petrece timp cu copilul pentru ca el să te perceapă aproape.
- Timpul petrecut cu el trebuie să îi fie dedicat, să renunți la alte activități
- Atunci când petreci timp cu copilul acordă-i întreaga atenție, vorbește cu el, răspunde-i dacă te întreabă, copilărește-te dacă este cazul
- Dacă stai pe telefon, sau citești o carte, sau calci hainele când ești cu copilul, acesta nu este un timp dedicat lui și va simți
- Nu considera că ai petrecut timp cu copilul pentru că l-ai dus la școală cu mașina, sau ați mâncat împreună.
- Joacă-te cu el, uitați-vă împreună la desene animat sau la filme, colorați împreună.
4. Oferă-i copilului un mediu propice de dezvoltare
- Nu te certa în prezența copilului.
- Ai grijă ce prieteni își face.
- Aerisește camera, oferă-i o alimentație corectă
- Comunică cu copilul, explică-i pe înțelesul său anumite lucruri
5. Ascultă-l, lasă-l să îți povestească, să îți explice
- Nu îl respinge când vrea să îți vorbească
- Nu țipa la el, nu îi spune că nu ai timp
- Urmărește modul în care se exprimă, tonalitatea, cuvintele folosite, gestica
- Încearcă să înțelegi corect mesajul pe care ți-l transmite
- Nu îl întrerupe de multe ori, lasă-l să vorbească
- Dacă este cazul, adresează-i întrebări pe înțelesul său
6. Dă dovadă de empatie
- Pune-te în locul copilului pentru a-l putea înțelege
- Încearcă să le înțelegi sentimentele
- Folosește cuvinte și fraze pe înțelesul lor
- Gândește-te ce ai fi făcut tu, cm te-ai fi comportat, cm ai fi reacționat dacă erai în locul copilului
7. Nu trage concluzii pripite, nu judeca, nu presupune
- Atunci când copilul nu se plânge că are probleme, nu înseamnă că este fericit. Dacă aceasta este concluzia ta, atunci ai blocat orice posibilitate de a-l înțelege exact
- Nu îți judeca copilul pentru greșelile inerente ale copilăriei, nu îi spune că este prost, nu folosi un limbaj și tonalitate agresivă

În sfârșit, dacă ați înțeles ce am scris mai sus, vă pot spune că sunteți niște părinți minunați.

În situația în care observați modificări comportamentale, de dispoziție, afective, etc, mergeți cu copilul la un psiholog.

Diagnosticarea corectă și timpurie a eventualelor tulburări, ajută la corectarea lor și la o dezvoltare psihică și fizică armonioasă.

Numai bine!

Daniel Conea

09/11/2021

O definiție profundă a anxietății!

02/11/2021

Pandemia de Covid 19 a adus nu doar probleme de sănătatea fizică pacienților, dar și probleme legate de starea de sănătate mentală.
Numeroase studii au arătat că mulți dintre pacienții infectați virusul SARS Cov - 2, mai ales cei cu simptome severe, au fost diagnosticați ulterior cu anxietate sau depresie.
Care ar fi cauzele care au condus la anxietate sau depresie? Păi, simptomatologia prezentă: dispnee respiratorie, senzație de lipsă de aer, oboseală cronică, dureri musculare, imobilizarea la pat (pentru cei în stare mai gravă), dureri de cap, și altele.
Aceste simptome aduc un stres suplimentar, iar teama de boală sau de consecințe se exacerbează conducând la anxietate. Bineînțeles că la rândul ei anxietatea produce simptome fizice (somatizări), motiv pentru care frica crește și mai mult în intensitate.
Mulți pacienți experimentează o teamă exagerată de moarte, mai ales când pe toate canalele media se vehiculează cifre foarte mari ale celor care au pierdut lupta cu Covid 19.
Simptomatologia este prezentă mult timp după vindecare, câteva luni sau chiar mai mult, aspect ce apasă greu asupra psihicului uman, unii pacienți necesitând o perioadă lungă de terapie psihologică și /sau tratament medicamentos pentru diminuarea simptomelor anxietății.
De altfel, chiar și cei care nu s-au îmbolnăvit pot dezvolta anxietate, pe fondul temerilor că se vor putea îmbolnăvi în perioada următoare.
Există și teama de vaccinare antiCovid. O parte a cetățenilor au reușit să o învingă, o altă parte încă se luptă să prindă curajul de a merge să se vaccineze. Cercetătorii spun că beneficiile vaccinului sunt mult mai mari decât riscurile de îmbolnăvire la care ne supunem față de Covid 19.
Bineînțeles că efectele vaccinării se observă și la nivel psihologic. Persoanele vaccinate au un nivel de anxietate mai redus, cu privire la Covid 19, deoarece se simt protejate.
Dar, nu putem să nu observăm și faptul că există oameni care nu se tem, pentru că nu cred în existența virusului sau a bolii, oameni care au demarat adevărate campanii antivaccinare și antimască.
Este alegerea fiecăruia dacă se vaccinează sau nu, dar este singura soluție pentru a învinge pandemia.
Nu pot uita ce a spus un copil de 14 ani: mă vaccinez, pentru că vreau să merg la școală și să învăț!!!!!Mult adevăr.
Aveți grijă de sănătatea dumneavoastră, atât fizică, dar și psihică.!

29/10/2021

Anxietate, sau frică la copii? De multe ori nu facem distincția între ele.
Frica este reacția emoțională cu privire la un pericol real sau potențial, un pericol imediat.
Anxietatea în schimb, este o frică fără un motiv real. Anxietatea poate fi și benefică în unele situații, conducând la motivare: spre exemplu anxietatea ușoară sau moderată înainte de un examen important.
În cazul copiilor, anxietatea nerezolvată poate conduce la tulburări mai serioase.
Este important să se identifice corect simptomele anxietății la copii:
- acuză dureri abdominale, stare de rău, fără etiologie medicală
- somatizare: transpirații, musculatură tensionată, respirație modificată, dureri de cap
- comportament evitant în anumite cazuri
- teamă de diverse situații
- multe întrebări de genul: Dar dacă... ?, Ce aș putea face.... ?
Dacă toate acestea durează mai mult timp fără a exista o cauză medicală, este necesar să apelați la un psiholog care poate ajuta copilul.
Copiii semnalează când au probleme, părinții trebuie să recepționere corect mesajele!

28/10/2021

Mai mulți copii, de vârste diferite trec pragul cabinetului de psihologie.
Mulți se întreabă: De ce ar ajunge un copil la psiholog? Ce probleme ar putea avea un copil care nu are grija facturilor, a locului de muncă, a zilei de mâine?
Ei bine, și copiii au problemele lor și este bine ca părinții să identifice la timp aceste probleme.
Printre problemele cu care se confruntă unii copii se regăsesc anxietatea, comportamentele agresive, comportamente antisociale, dar chiar și depresia... Și multe altele.
Identificate la timp acestea pot fi ameliorate și nu ajung în sfera tulburărilor de personalitate, uneori chiar patologice.
Înțelegeți-vă copiii, discutați cu ei, fiți prietenii lor. Iar dacă au nevoie de sprijin, apelați cu încredere la specialiști, la psihologi. Aceștia îi pot ajuta.
Copiii sunt viitorul nostru, viitorul întregii societăți și este absolut necesar să îi ajutăm să crească sănătoși, atât fizic cât și psihic.