06/01/2026
Zilele acestea m-am gândit mult la începutul de an și la felul în care, aproape fără să ne dăm seama,
începem din nou să punem multe așteptări pe umerii noștri.
Ne dorim un an mai bun.
Mai așezat. Mai frumos.
Și, odată cu dorința asta, apar și listele, planurile, „ar trebui”-urile.
Dar poate anul acesta nu e despre a face mai mult.
Poate e despre a face mai POTRIVIT pentru viața pe care o trăim acum.
Am realizat ceva important:
nu lipsa timpului m-a făcut, de multe ori, să mă pun pe ultimul loc.
Nici lipsa sprijinului.
Ci credința că totul trebuie făcut.
Și făcut acum.
Că pauza vine după.
Că eu pot aștepta.
Anul acesta am ales să las jos această credință.
Și să mă prioritizez.
Să-mi fac timp pentru mine, nu din când în când,
ci cu intenție.
Am ales ținte simple, dar realiste:
– să-mi ofer zilnic câteva minute doar pentru mine
– să nu mai pun odihna la finalul listei
– să-mi ascult corpul când cere pauză
– să nu mai amân grija pentru mine „după ce termin tot”
Nu sunt ținte spectaculoase.
Dar sunt ținte care pot fi ținute.
Și care, în timp, aduc mai multă liniște decât orice plan mare.
Ca femeie, ca mamă, ai voie să nu le faci pe toate.
Ai voie să respiri.
Ai voie să te pui și pe tine pe listă. 🤍
Dacă te-ai regăsit în rândurile de mai sus
sau simți și tu la fel,
lasă un semn în comentarii.
Poate nu suntem singurele care simt asta.
