11/02/2026
Nu te sperie că nu ți-a răspuns.
Te sperie că ai mai trăit asta.
Frica de abandon nu începe în relația actuală.
Nu începe la 30 sau 40 de ani.
Începe în copilărie.
În acele momente în care apropierea a fost imprevizibilă.
Când părintele era uneori cald, alteori indisponibil.
Când iubirea trebuia câștigată prin cumințenie, performanță sau tăcere.
Când emoțiile tale erau „prea mult”.
Atunci se formează convingeri tăcute, dar puternice:
„Oamenii pot pleca.”
„Nu sunt suficient de important(ă).”
„Dacă spun ce simt, risc să fiu respins(ă).”
„Trebuie să fiu atent(ă), vigilent(ă), să nu greșesc.”
Și sistemul nervos învață să scaneze permanent relațiile.
La maturitate, nu atragem conștient persoane care să ne rănească.
Dar, de multe ori, ne simțim atrași de dinamici care ne sunt familiare.
Iar familiarul, chiar dacă a fost nesigur, pare „acasă”.
Așa ajungem să alegem parteneri:
– mai indisponibili emoțional
– mai greu de citit
– mai fluctuanți în apropiere
Pentru că o parte din noi încearcă, inconștient, să repare trecutul prin prezent.
Și atunci nu reacționăm doar la:
un mesaj mai rece,
câteva ore de tăcere,
lipsa unei confirmări.
Reacționăm la memoria emoțională activată.
Corpul nu face diferența între „acum” și „atunci”.
Simte pericolul pierderii și intră în alertă.
Apar:
– analiza excesivă
– nevoia constantă de reasigurare
– reacțiile defensive
– testarea relației
– frica intensă că „voi fi părăsit(ă)”
Paradoxul este că, încercând să prevenim abandonul, ajungem uneori să tensionăm relația.
Nu pentru că suntem manipulatori.
Ci pentru că suntem speriați.
Vindecarea nu înseamnă să nu mai ai nevoie de apropiere.
Nu înseamnă să devii independent(ă) emoțional până la detașare.
Înseamnă să poți recunoaște:
„Ce simt acum e mai vechi decât relația aceasta.”
Înseamnă să înveți să diferențiezi între:
prezentul real
și rana activată.
Și, poate cel mai important,
înseamnă să alegi relații în care vulnerabilitatea nu duce la plecare.
Pentru că siguranța relațională nu este absența fricii.
Este prezența unui spațiu în care frica poate fi rostită fără rușine și fără pedeapsă.
Alexandra 🩷