24/03/2026
Uneori mă opresc din tot și mă întreb, în liniște: cm ar fi fost dacă…?
Mi-a plăcut mereu chimia. Era ceva aproape magic în felul în care lumea putea fi înțeleasă, descompusă, explicată și liniștea pe care ți-o dă faptul că totul are o logică. În formule și reacții găseam ordine, siguranță, răspunsuri.
Și totuși, viața m-a dus spre medicină.
Am plecat la Cluj cu emoții, cu visuri amestecate și cu o parte din mine care încă privea înapoi. N-a fost un drum ușor. Au fost nopți nedormite, îndoieli, oboseală, momente în care m-am întrebat dacă sunt exact unde ar trebui să fiu.
Anii au trecut printre cursuri, gărzi, oboseală și momente care m-au format dincolo de cărți. Am ales ginecologia — un drum delicat, profund, uneori greu, dar incredibil de uman. Am învățat să ascult, să fiu acolo, să ofer sprijin în cele mai vulnerabile și, în același timp, cele mai puternice momente din viața unei femei.
Și m-am întors acasă, la Oradea.
Nu pentru că a fost mai ușor, ci pentru că aici simt că pot face o diferență. Pentru că fiecare pacientă nu e un caz, ci o poveste. Pentru că uneori, a ajuta nu înseamnă doar știință, ci și prezență.
Poate că nu am devenit fizician sau chimist.
Dar, într-un fel, nu am renunțat niciodată la acea parte din mine — doar am transformat-o. Astăzi, în loc de formule, lucrez cu oameni. În loc să descopăr legile universului, încerc să aduc echilibru în vieți reale.
Și poate că asta e, până la urmă, propria mea definiție a sensului.
Nu drumul perfect.
Ci drumul care contează.
