09/03/2026
38 de ani a așteptat... dar durerea lui era alta
M-am gândit de multe ori că Dumnezeu nu a făcut nimic la întâmplare. Totul are un rost. În fiecare loc se nasc oameni diferiți, cu daruri diferite. Unul știe să repare, altul să construiască, altul să învețe, altul să mângâie un suflet. Nu a adunat toate darurile într-un singur om și nici într-un singur loc.
Și poate că nu e întâmplător.
Dumnezeu are puterea să ne ajute direct, instant, în orice problemă. Dar dacă ar face mereu așa, poate am ajunge să trăim fiecare pentru noi. Am deveni reci, independenți și egoiști. Nu am mai avea nevoie unii de alții și, fără să ne dăm seama, am pierde ceva esențial: iubirea dintre oameni.
De aceea, Dumnezeu îngăduie să avem nevoie de ceilalți.
Îmi vine în minte pilda slăbănogului de la lacul Vitezda, care a așteptat 38 de ani să intre în scăldătoare pentru a se vindeca. Când Iisus l-a întrebat: „Ce vrei să-ți fac?”, părea o întrebare absurdă. Era evident că avea nevoie de vindecare.
Dar răspunsul lui spune mult despre sufletul omului:
„Doamne, nu am un om care să mă arunce în scăldătoare.”
Poate că aceasta este una dintre cele mai profunde realități ale vieții: omul are nevoie de om.
Pentru că dacă nimeni nu ar avea nevoie de noi, cm am mai învăța să fim buni?
Cum am mai putea dărui?
Cum am mai putea iubi?
Poate tocmai de aceea Dumnezeu a lăsat loc în viața noastră pentru ceilalți, ca prin nevoile noastre să se nască bunătatea, ajutorul și iubirea.
Tu ai simțit vreodată că Dumnezeu ți-a trimis pe cineva exact când aveai nevoie?
Tu ești pentru cineva,"acel" om?