Psiholog Logoped Horj Anca Sanda

03/11/2025

Oportunitatea de a beneficia de o evaluare a comportamentului alimentar prin intermediul probei EDI-3 s-a încheiat.

Unele dintre câștigătoare au făcut deja primul pas spre cunoașterea propriilor atitudini și comportamente alimentare. Mihaela Popa , Anca Vlădic , Dalida Curta .

Dar… ce sunt atitudinile alimentare? 🤔
Sunt credințe, preferințe, obiceiuri și imaginea pe care o avem despre noi înșine.
Toate acestea modelează felul în care mâncăm: ce, cât, când și de ce.

Exemple:
Credințele personale: „Carbohidrații îngrașă” → duc la evitarea pâinii, pastelor, etc.

Preferințele și obiceiurile: dacă am crescut într-o familie unde farfuria trebuia golită mereu, vom avea tendința să mâncăm tot, chiar și după ce ne-am săturat.

Comportamentul compulsiv: stresul, oboseala sau tristețea pot declanșa mâncatul emoțional – nu de foame, ci pentru a umple un gol interior.

Restricțiile alimentare: dorința de control poate duce la diete severe, urmate de episoade de mâncat excesiv.

Felul în care gândim despre mâncare devine felul în care mâncăm.

Schimbarea începe din interior cu atenție, conștientizare și blândețe față de propriile noastre obiceiuri.

Dacă simți că relația ta cu mâncarea are nevoie de mai mult echilibru, poți începe cu un pas mic: observă-ți gândurile și emoțiile atunci când mănânci. Acolo se află începutul schimbării.

🤍 Te aștept în cabinet pentru a descoperi împreună ce se ascunde în spatele comportamentului tău alimentar și cm poți construi o relație mai sănătoasă cu tine și cu mâncarea.

27/10/2025

Reamintesc că mâine, la ora 20:00, va avea loc extragerea celor 3 persoane care vor beneficia de o evaluare psihologică gratuită cu proba EDI-3.

Mulțumesc tuturor celor care s-au înscris până acum și vă invit să urmăriți pagina pentru rezultate!

A înțelege comportamentul alimentar înseamnă mai mult decât a controla mâncarea.

Înseamnă a descoperi ce emoții, nevoi și gânduri se ascund în spatele alegerilor noastre.

23/10/2025

Notă: Câștigătorii concursului sunt: Anca Vlădic, Dalida Curta și Mihaela Popa.
În zilele următoare, aceștia vor fi contactați pentru detalii privind programarea evaluării.
Felicitări tuturor participanților!

Luna aceasta am ales să ofer sprijin persoanelor care se confruntă cu dificultăți legate de comportamentul alimentar.

Poate te regăsești în:
– mâncatul emoțional,
– episoadele de mâncat compulsiv,
– sentimentul de vinovăție după mese,
– restricții alimentare repetate sau chiar comportamente de autovătămare.

Dacă ai între 18 și 50 de ani, ofer posibilitatea a trei persoane de a beneficia gratuit de o evaluare psihologică cu proba EDI-3, un instrument recunoscut pentru înțelegerea relației dintre emoții, corp și alimentație.

💛 Ce trebuie să faci:
1️⃣ Dă like paginii.
2️⃣ Distribuie postarea.
3️⃣ Etichetează o prietenă care crezi că ar putea fi interesată.

🎲 Alegerea celor 3 persoane se va face prin random.org, în data de 28.10.2025 la ora 20:00.

Urmărește pagina pentru rezultate — și fă primul pas spre o relație mai blândă cu tine și cu propriul corp.

14/10/2025

Facebook îmi amintește că a trecut deja un an de la workshopul „Emoțiile și mâncarea” — un eveniment minunat, organizat alături de un nutritionist dedicat, NutriConsult by Ioana Haș .

A fost o experiență specială, cu oameni care au înțeles că drumul către o relație sănătoasă cu mâncarea nu trece prin afecțiune, recompensă sau plictiseală, ci prin conștientizare și echilibru. 💚

🍽️ Emoțiile ne influențează mai mult decât credem alegerile alimentare.
Tu ce observi mai des la tine: mănânci pentru foame sau pentru emoții?

Rămâi aproape! Voi reveni cu o surpriză pentru tine, urmăritorul meu.

30/09/2025

Invitație către voi, dragi urmăritori

Ca psiholog, cred profund în munca continuă cu sine – așa cm ar trebui să se întâmple indiferent de profesie. Alegerea drumului meu profesional mi-a arătat că autocunoașterea este un proces fără sfârșit, așa cm nici ziua nu încetează să răsară după cea mai lungă noapte.

În postarea anterioară vorbeam despre „întâlnirile cu sine” și îl aduceam în atenție pe Micul Prinț cu ale sale popasuri interioare. Drumul către tine însuți presupune conștientizare și asumare, dar și frică, obstacole, blocaje.

Pe drumul către mine, m-am folosit de artă și simboluri – acele „chei” care deschid porți ale inconștientului și aduc în conștient informații și revelații. Fiecare cheie cere pași, răbdare și discernământ pentru a ști ce uși poate deschide.

Imaginea de mai jos a pornit de la o simplă linie, a prins contur într-un cerc și apoi s-a transformat într-o formă.

Tu ce modalități folosești pentru a te conecta cu tine însuți / însăți?

26/09/2025

Întâlniri pe drumul către sine

În fiecare dintre noi trăiește un „Micul Prinț”.

El pornește într-o călătorie de descoperire – a lumii și a sinelui. Fiecare om, fiecare loc, fiecare situație devine o piesă dintr-un puzzle interior care se completează treptat.

Uneori, ochii văd doar imperfecțiuni. Dar „Micul Prinț” ne amintește: cu inima vei vedea lucrurile cu adevărat, nu cu ochii.

Pașii pe drumul către sine ne duc la oameni care pot fi sprijin sau provocare – vulpi sau șerpi, întâlniri care ne construiesc sau dărâmă ziduri, care ne încălzesc sau ne îngheață.

Toate vin cu un sens.
Fiecare poartă în sine comori necunoscute.

Tot ce contează e să pășești.

Să conștientizezi că, în anumite situații, e important să fii ghidat, așa cm vulpea, pe care eu o privesc ca pe un psiholog, deschide mintea și inima „Micului Prinț”.

Tu ce întâlniri ai avut pe drumul tău către tine?

Dacă simți că ai nevoie să fii ghidat pe acest drum, sunt aici pentru tine.

12/09/2025

Vinovăția este o emoție care coboară omul. Puterea de a ierta și de a se ierta se construiește în timp – prin asumare, prin maturitate și prin renunțarea la dorința de a demonstra ceva, ție sau altora.

Pe cărările vieții pășim adesea prin întunericul vinovăției. Dar pas cu pas putem alege drumul spre iubire. Iubirea și grija față de noi înșine.

Mai important decât să oferi iertarea altora este să ți-o oferi ție. Atunci lucrurile capătă o altă față.

Pe drumul iertării, tu unde te afli?

Mă iert eu de fiecare dată când greșesc? De aici pornește totul, că de terminat nu se termină niciodată. Procesul. Ne plimbăm de la una la alta ca o minge ce-și caută polaritatea. Știu, trebuia să-…

10/09/2025

Fereastra Johari – un instrument pentru autocunoaștere

Știați că fiecare dintre noi are „patru ferestre” prin care ne putem privi pe noi înșine?
Modelul „Fereastra Johari” ne ajută să înțelegem mai bine cm ne vedem noi și cm ne văd ceilalți.

Zona deschisă – Ce știu și eu și știu și ceilalți despre mine.
(De ex. îmi place să ajut oamenii, sunt punctual.)

Zona ascunsă – Ce știu eu despre mine, dar nu arăt celorlalți.
(De ex. îmi ascund emoțiile.)

Zona oarbă – Ce nu văd eu despre mine, dar văd ceilalți.
(De ex. poate vorbesc prea repede fără să realizez.)

Zona necunoscută – Ce nu știe nimeni (nici eu, nici ceilalți); lucruri de descoperit.

Conștientizarea acestor patru zone ne ajută:
✔️ să comunicăm mai bine
✔️ să construim relații sănătoase
✔️ să ne descoperim punctele forte și zonele de creștere

Este un exercițiu util pentru adulți, dar poate fi adaptat și pentru copii, pentru a-i ajuta să-și înțeleagă emoțiile și comportamentele.

În cabinetul meu folosesc instrumente de autocunoaștere atât pentru copii, cât și pentru adulți, pentru a sprijini dezvoltarea personală și relațională.

21/08/2025

Cum se formează vocabularul copilului?

Vocabularul reprezintă totalitatea cuvintelor care aparțin unei limbi, din momentul formării acesteia și până în prezent. La nivel individual, vocabularul înseamnă ansamblul cuvintelor pe care o persoană le dobândește de-a lungul vieții.

Distingem între două tipuri de vocabular:

- Vocabularul activ, format din cuvintele folosite frecvent în comunicarea curentă;

- Vocabularul pasiv, alcătuit din cuvintele pe care o persoană le cunoaște, dar nu le utilizează în mod obișnuit.

Construcția vocabularului este un proces treptat, care începe din copilărie, prin explorare și interacțiune cu lumea. Copilul învață prin observare, ascultare și acțiune. Rolul părinților este esențial: fiecare experiență de zi cu zi poate deveni o oportunitate de învățare. De exemplu, atunci când avem nevoie de un obiect, putem să îl denumim clar: „Am nevoie de un pahar ca să beau apă. Hai să luăm paharul.”

În construirea vocabularului se pornește, de regulă, de la elementele cele mai apropiate copilului – familia (mama, tata, bunicul, bunica, sora, fratele), apoi se extinde treptat către obiectele și ființele din mediul înconjurător: fructe, legume, obiecte din casă, articole de îmbrăcăminte, animale etc. Astfel, copilul descoperă lumea prin cuvinte și își dezvoltă treptat atât vocabularul activ, cât și cel pasiv.

Pentru a sprijini acest proces, putem folosi și jocuri educative. Eu am pregătit două fișe cu „supă de cuvinte” în care copilul caută: fructe 🍎🍊🍌 respectiv obiecte din casă 🪑🍽️📚.

Aceste activități nu doar că fixează cuvintele, dar îi și motivează pe copii să descopere lumea prin limbaj. Fișele sunt potrivite pentru copiii care știu deja literele, însă pot fi ușor adaptate celor mai mici: prin culori (în cazul fructelor) sau prin indicii simple (în cazul obiectelor din casă).

Soluție fișe: Fișa 1. afine,banană, căpșună, cireșe, kiwi, măr,nectarină, pară, piersică, portocală, prună, struguri, zmeură.
Fișa nr.2 aragaz,boxă,canapea,dulap,fotoliu,frigider,masă,oglindă, scaun,tablou, televizor, vază

15/08/2025

Cum îți recunoști emoțiile înainte ca ele să te copleșească?

Emoțiile reprezintă răspunsuri complexe ale organismului la modul în care interpretăm o situație sau o experiență.

Ele implică simultan componente fiziologice (modificări în corp), cognitive (gânduri, interpretări) și comportamentale (acțiuni sau tendințe de acțiune).

Deși sunt adesea percepute ca „pozitive” sau „negative”, toate emoțiile au un rol adaptativ. Ele ne semnalează nevoi, ne ajută să luăm decizii și să reacționăm la mediu.

Exemple de emoții și manifestările lor:

Bucuria – asociată cu sentimentul de siguranță și împlinire; fiziologic, se observă relaxarea mușchilor, creșterea energiei și tendința de a socializa.

Tristețea – apare frecvent în urma unei pierderi; corpul prezintă tonus scăzut, respirație lentă, retragere din interacțiuni.

Frica – răspuns adaptativ la perceperea unui pericol; activează sistemul nervos simpatic, crește ritmul cardiac, tensionează mușchii.

Furia – declanșată adesea de percepția unei nedreptăți sau a unei amenințări la adresa integrității personale; crește tensiunea arterială, accelerează respirația, intensifică tonusul muscular.

Dezgustul – răspuns de respingere față de stimuli considerați nocivi sau nepotriviți; determină încrețirea feței, senzație de greață și evitarea sursei.

Recunoașterea reacțiilor fiziologice este primul pas în gestionarea sănătoasă a emoțiilor.

Practicarea autoobservării zilnice poate îmbunătăți autocontrolul și reziliența emoțională.

Tu ce emoție ai recunoscut azi în tine?

07/08/2025

Corpul între rușine și admirație

Corpul oferă o multitudine de posibilități de a explora lumea în care trăim.
Dar ce te faci când el e supus unor standarde – scrise sau nescrise – care îl înrobesc?
Care îl împing până la limita în care ajunge să trăiască doar pentru a satisface priviri, așteptări, comparații?

Și mai dureros: ce faci când, neștiind cm să faci față acestor presiuni, te angajezi în comportamente alimentare nesănătoase?
Când trăiești într-o dietă continuă, într-o nemulțumire permanentă față de propriul corp, pe care ajungi să-l învinuiești pentru lipsa ta de stare de bine?

Din păcate, genul feminin este supus frecvent acestui tip de ciur social și cultural.
Compară, se compară, e comparat.
Frustrarea crește, iar neiubirea devine un mod de viață.

Corpul nu e un instrument pe care pot să-l modelez după cm îmi imaginez.
El mă conține.

Până nu există o dorință sinceră de a-l cunoaște, de a-i înțelege nevoile, de a-i oferi hrană, somn, mișcare, grijă, nu pot avea pretenția ca el să mă susțină în obiectivul meu.
Pentru că da, uneori obiectivul meu e ambalat frumos, dar ascunde un egoism:
„Eu am un scop. Tu, corpule, trebuie să te conformezi. Nu mă interesează ce simți, doar să arăți cm vreau eu.”

Și dacă, pe drum, te carențezi? E treaba ta.
Adevărul e că, de multe ori, nu ne pasă.
Ne purtăm cu corpul în funcție de cm ne simțim emoțional:
– Îl încarc.
– Îl privez.
– Îl pedepsesc.
Fără să mă gândesc că toate aceste excese sau lipsuri ajung, într-un final, să doară. Și când corpul suferă, suferința cuprinde tot ceea ce sunt.

E adevărat că oamenii spun lucruri lipsite de empatie.
„Vai, te-ai îngrășat!”
„Du-te la sală!”
Și uite cm afirmația devine bici, iar biciul cade peste corp.
Pentru că, după ce aud asta, trebuie să găsesc un vinovat.
Și cm cel mai la îndemână este corpul meu, îl pedepsesc. Îl urăsc. Îl reduc la formă.

Uit că eu și corpul meu suntem parteneri de drum. Nu dușmani.

Așa se naște un ciclu neîntrerupt de neiubire. De lipsă de grijă.

Rușinea de corp nu ține doar de estetic. Ține de identitate.

Ne rușinăm că avem forme.
Că îmbătrânim.
Că avem vergeturi, celulită, kilograme în plus sau în minus.

Și mai e ceva important:
confundăm des nevoia corpului cu nevoia emoțională.
Mintea cere alinare și noi o dăm trupului.
Îi dăm gusturi, mâncare, plăceri de moment – care nu sunt pentru el, ci pentru ceva de care, poate, nu suntem conștienți.
Îl îndopăm cu ceva ce nu-i face bine, pentru că emoționalul cere.
Dar ce-ar fi dacă am sta puțin cu noi și am întreba:
– Ce simt cu adevărat acum?
– E foame? Sau e teamă? Dor? Singurătate?

Abia atunci când învățăm să fim prezenți în corp, să fim blânzi cu ce suntem, să-l ascultăm…abia atunci se oprește lupta.

Blândețea apare atunci când nu mai lași ochi străini să-ți spună cine ești,
ci când te privești în oglindă și alegi să fii acolo pentru tine.

Cu iubire. Cu timp. Cu răbdare.

🤍 Iubește-ți corpul. Și el te va iubi pe tine.