Psiholog Logoped Horj Anca Sanda

23/01/2026

Când nimic nu mai ține de cald?

Lumea a cunoscut o răceală cronică.
Într-o realitate în care găsim lucruri la care nici nu visam, rafturile sunt pline, iar interiorul se golește, scroll după scroll.
Ai spune că umanitatea își doarme somnul, conectată la un ecran care servește drept paravan între iluzie și realitate.
Știți acele labirinturi în care șoarecele trebuie să ajungă la cașcaval?
Exact așa ne mișcăm și noi prin spațiile labirintului, știind că undeva ne așteaptă o recompensă. Drumul nu-l știm. Știm doar că vom primi ceva.

Frigul umanității este real. Tot mai real.
Nimic nu mai încălzește cu adevărat. Iluzia nu ține de cald decât o clipă.

Oare ce ar putea trezi omul din somn?

Corpul este puntea dintre sine și lume.
El devine funcțional atunci când poate explora realitatea, o poate cunoaște și o poate trăi.

Dincolo de această punte, agresivitatea trădează stilul de viață pe care îl ducem: o viață deconectată de pace și de frumos, dar conectată la demonstrație, la depășirea limitelor, la încălcarea granițelor celuilalt — ca și cm egoismul ar fi doar un joc în care, la final, primești like-uri.

Agresivitatea naște monștri.
Uneori chiar și atunci când au chip de înger. Pentru că nu chipul este definitoriu, ci vorba, comportamentul, felul de a fi.

Frigul naște agresivitate.
Frigul caută o sursă: de încălzire, de supraviețuire.
Ne-am deconectat de la noi înșine și am trecut pe modul supraviețuire.
Frică.
Teroare.
Nemulțumire.

Lupte care nu ne aparțin.
Lupte pentru nimicuri lumești.
Egouri inflamate.
Fragilitate.

19/01/2026

Ce înseamnă siguranța pentru tine?

Nevoia de siguranță este o nevoie fundamentală.

Pentru unii, siguranța înseamnă să aibă ceea ce le asigură supraviețuirea: o casă, hrană, stabilitate financiară, oameni alături.
Pentru alții, siguranța înseamnă echilibru emoțional, predictibilitate, sentimentul că „mă descurc”.

Atunci când această nevoie nu este satisfăcută, omul trăiește în frică:
„Nu o să mă descurc.”
„Trebuie să demonstrez că merit.”

O viață trăită în frică și stres este o viață lipsită de prezență.

Atenția noastră rămâne blocată pe ce avem și nu vrem să pierdem sau pe ce nu avem și credem că trebuie să obținem.
Este o viață plină de griji, în care creșterea devine dificilă.
Așa cm arată și piramida nevoilor lui Maslow, după ce nevoile de bază ale supraviețuirii sunt satisfăcute, urmează nevoia de siguranță. Aceasta este baza pe care omul poate construi mai departe dezvoltarea emoțională, relațiile și sensul personal.
Atunci când ne definim ce înseamnă siguranța pentru noi, putem observa dacă nevoile noastre fizice și psihice sunt cu adevărat împlinite.

Siguranța este o treaptă esențială – dar nu este scopul final.
Este baza de pe care putem urca mai departe.

Ce îți oferă ție, concret, sentimentul de siguranță?

11/01/2026

Azi este Ziua Internațională a Cuvântului „Mulțumesc”.

Sămânța cuvântului ”Mulțumesc” se cultivă de la vârste fragede
și se plantează zi de zi, prin exemplu.

Învățarea cuvântului „Mulțumesc” este un pas mic în limbaj,
dar un pas uriaș în dezvoltarea emoțională și socială.

„Mulțumesc” este ușa către lume.
Este ceva firesc între a da și a primi.

Mulțumesc că exiști.
Mulțumesc pentru că sunt.
Mulțumesc...

Este important ca această sămânță să nu fie lăsată să piară.
Este o sămânță care nu are preț,
dar a cărei valoare este de neprețuit.

„Mulțumesc” înseamnă mult,
Un cuvânt născut demult,
Un mod sincer de-a aprecia,
Cu recunoștința l-aș asocia.

06/01/2026

Când psihologia și logopedia merg mână în mână.
Când anumite dificultăți se pot transforma în pași și conștientizări.
Când sprijinul potrivit face diferența și nu trebuie să parcurgi drumul singur.

Uneori, lucrurile nu se întâmplă de la sine.
Uneori, e nevoie de un om-ghid pe drumul către dezvoltarea ta.

Fie că ești copil, adolescent sau adult.
Împreună creștem!

04/01/2026

Un gând despre om, viață și sens.

Voce și text.

Uneori, înainte de explicații și soluții, avem nevoie să ne oprim.

Călătorii interioare. Gânduri scrise.Voce care dansează pe note muzicale.

24/12/2025

Anul 2025 își numără ceasurile pentru a preda cheia unui nou an.

Fie ca fiecare dintre noi să își acorde puțin timp pentru reflecție și să lase să plece tot ce îl ține pe loc, luând cu sine doar ceea ce îl cuprinde, îl îmbogățește.

Recunoștință pentru ce a fost, recunoștință pentru ce va să vină.

Viața este școala care ne crește. Scopul ei este de a ne învăța frumosul, despre alegeri, despre lucruri care necesită cu adevărat să ne plecăm atenția asupra lor.

„Împreună creștem” este motorul cabinetului. Împreună, mână de mână, altfel nu este posibil.

Sărbători cu liniște și bucurie pentru clipă, pentru viață, pentru oamenii pe care îi avem alături.

https://youtu.be/tekN9NtGXOc?si=HDFI1bnmpGIUN_XG

15/12/2025

Darul poate îmbrăca multe forme.
Poate fi un mod de a arăta aprecierea.
Un mod de a spune, fără cuvinte: îți mulțumesc pentru că ești aici pentru mine.

Munca în cabinet aduce astfel de momente.
Iar pentru cel care le primește, ele nasc o mulțumire sufletească și o prețuire profundă a muncii sale, a ceea ce oferă în spațiul care se creează.
Pentru că orice întâlnire este un schimb între a da și a primi.
Un schimb benefic.

Mulțumesc.

13/12/2025

Părinte și copil. Copil și părinte. Două semințe care cresc una lângă cealaltă.

Copilul – o sămânță în care stau ascunse multe ingrediente: iubire, dorințe și, poate, așteptări.
Părintele – un adult care își construiește căminul pas cu pas, clipă cu clipă. O ființă care pășește cu curaj și, uneori, cu câțiva stropi de iluzie, creionându-și visele și iubirea spre orizont.

Părintele este un adult care îmbracă, rând pe rând, mai multe roluri. Pe unele le va purta firesc, observând că i se potrivesc perfect. Pe altele le va simți strâmte, sufocante, limitându-i libertatea și, poate, va renunța la ele.

Copilul, între timp, își privește părintele cu ochi mari și cu speranța că acesta este suficient de puternic pentru a-i oferi siguranță, iubire și sprijinul de care are nevoie pentru a crește.
Dar uneori, adultul ia prea în serios alergătura vieții și, fără să-și dea seama, observă lângă el o ființă deja înaltă, cu un chip tot mai apropiat de cel al unui adult.

Copilul are un rol esențial pe drumul său: să învețe de la părinți – stâlpii casei – că iubirea este un sentiment care poate înveli la orice vârstă și poate șterge lacrimi, chiar și pe cele care curg cu sughiț.
Să învețe că nu trebuie să tacă și nici să se comporte impecabil pentru a fi iubit. Pentru că altfel va crește cu credința că doar purtând anumite „haine” este demn de iubire și apreciere, și îi va fi teamă să pună întrebări.

Dependența părinte–copil este o legătură păguboasă pe termen lung.
Părinte, oferă încredere. Lasă-ți copilul să capete autonomie. Așa învață cm să se manifeste sănătos în lume.

Copilule, de cele mai multe ori comportamentul părintelui nu este despre tine. Este despre momentele în care acesta se simte neputincios în fața provocărilor vieții. Iar atunci, visele se pot face țăndări, rănind tot ce se află în jur.

Când vom învăța că fiecare dintre noi este o sămânță, a cărei creștere depinde de lumină, iubire și hrană pentru minte și trup, abia atunci vom înceta să luptăm doar pentru supraviețuire și vom începe să trăim.

02/12/2025

Recunoștința este o cale cu dublu sens.
Primești și dăruiești.
Te descoperi și te oferi.

Sunt psiholog Anca Horj, iar în această lună decembrie îți ofer în dar Jurnalul de Recunoștință – o invitație la o călătorie interioară.
12 luni. 12 popasuri. Un an se încheie, altul începe, iar tu poți păși în el cu mai multă claritate și liniște.

👉Dacă simți chemarea către această călătorie, lasă în comentariu „Doresc”, iar eu îți trimit jurnalul.

Hai să începem călătoria împreună. 🧭

26/11/2025

De ce este important ca un copil să pronunțe corect?

Copiii învață să comunice prin imitare. În colectivitate, colegii observă rapid diferențele de vorbire și uneori spun: „Nu vorbește bine” sau „Nu știe să spună sunetul acesta”.
Astfel de remarci pot afecta emoțional copilul.

Ce poate simți copilul în aceste situații?

se poate închide în sine

poate evita să vorbească

își poate pierde încrederea

poate deveni frustrat sau furios

Toate acestea sunt reacții normale atunci când exprimarea este dificilă.

Ce poți face ca părinte?
Cea mai importantă etapă este evaluarea logopedică timpurie. Cu cât intervenim mai repede, cu atât copilul își dezvoltă limbajul mai ușor și mai natural.

Rolul meu, ca logoped și psiholog, este să sprijin copilul să:
✔ își corecteze pronunția
✔ capete încredere în vocea lui
✔ se exprime clar, liber și fără teamă

Vino cu încredere! Împreună îl ajutăm să-și facă vocea auzită în lume.

14/11/2025

✨ De Ziua Logopedului ✨

Nu puteam lăsa să treacă această zi fără să onorez meseria care mi-a adus atât de mult sens și bucurie.

Logopedul este omul care îl ajută pe copil sau adult să-și (re)găsească încrederea în vocea sa. Este omul care lucrează cot la cot cu cel mic, pentru ca parcursul să fie unul susținut, colaborativ și, pe cât posibil, plin de joc și descoperire.

Nu e doar despre exerciții pentru limbă, obraji sau respirație. Este despre un întreg care se împletește armonios: timp, părinte, copil și logoped. Fiecare cu rolul său, fiecare indispensabil în această călătorie.

Mă bucur să pot onora această profesie și să fiu ghidul celor care își caută, redescoperă sau fortifică vocea.

💙 La mulți ani nouă! La mulți ani, logopedie!

✨ Fă-ți vocea auzită, copile drag. ✨

10/11/2025

Perfecționismul în copilărie și adolescență

Lucrând cu adolescenții, observ tot mai des o tendință spre perfecționist, o nevoie profundă de a nu greși, de a nu pierde respectul, atenția sau iubirea celor importanți pentru ei.

Trăim într-o societate care apreciază perfecțiunea și penalizează greșeala, o societate ce pare mereu „pe buza prăpastiei”. Și totuși, orice ființă și orice lucru se desăvârșește în timp.

Modelarea începe din copilărie, prin ceea ce copilul înțelege că se așteaptă de la el:
„Sunt iubit doar dacă am note mari? Dacă nu deranjez? Dacă nu greșesc?”

Dorința de a fi mai bun avându-te pe tine ca reper este una sănătoasă.
Însă dorința de a fi mai bun doar pentru a primi validare din exterior poate deveni o povară, mai ales atunci când acțiunile sunt dictate de frică.

Modelarea e un proces complex care are nevoie de timp, de eșec, de exercițiu, de încredere și de perseverență.
Ca părinte, sprijinul înseamnă să vezi nevoile și cauzele din spatele comportamentului copilului, nu doar rezultatele.
Iar ca adolescent, e important să înțelegi că autonomia nu e o ruptură, ci un proces. Sunt trepte pe care le urci în ritmul tău, uneori cu ajutor, dar întotdeauna cu propriul tău efort și dorință de a crește.

📘 Potrivit lui Flett & Hewitt (2024), perfecționismul își are rădăcinile în etapele timpurii ale dezvoltării:

în preșcolaritate, prin formarea atașamentului față de persoanele de îngrijire;

în copilăria mijlocie, prin dorința de reușită și apartenență la grup;

în adolescență, prin nevoia de a construi o identitate coerentă și un sens al sinelui.

Perfecțiunea nu e o destinație, ci o iluzie.
A crește înseamnă a învăța, a crede că poți și a-ți da șansa să poți, fără a purta în ghiozdanul tău frica.