Psiholog Logoped Horj Anca Sanda

13/03/2026

Între relaxare și nevoia de a face ceva

Se întâmplă adesea să avem zile libere sau momente de timp pe care le-am putea folosi pentru noi. Începem dimineața cu o cafea sau un ceai cald, poate cu o scurtă planificare mentală a ceea ce am putea face pentru noi.

„Astăzi o să citesc puțin.”
„Poate ies la o plimbare.”
„Mi-ar prinde bine să stau pur și simplu.”

Dar, imediat ce ziua începe, apar și alte gânduri.
„După ce fac curat…”
„Mai întâi pun niște haine la spălat…”
„Pot să pregătesc ceva dulce pentru când se întorc acasă…”

Și, fără să ne dăm seama, timpul trece. Activitățile pe care ni le-am propus pentru noi se risipesc printre lucruri „de făcut”.
Este doar o tendință? Sau o obișnuință?

Simplul fapt de a avea timp și de a-l umple cu activități care aduc liniște și încărcare interioară poate fi surprinzător de provocator. Mai ales atunci când mintea este obișnuită să prioritizeze:
întâi lucrurile importante, apoi responsabilitățile, iar dacă mai rămâne timp… vedem.

Pentru mulți dintre noi, acesta este un tipar interiorizat. O rutină învățată de-a lungul vieții.
Dar, în același timp, este și un moment în care apare o întrebare importantă:
ce loc ocupă grija față de sine?

Respectul față de sine merge mână în mână cu respectul față de ceilalți. Iar relaxarea nu este doar absența activității.
Relaxarea este o stare.
Totul pornește, uneori, de la o întrebare simplă și profundă:
O merit?

Ce am învățat despre odihnă și relaxare pe parcursul vieții?
Ce am văzut la oamenii importanți din jurul nostru?
Am învățat că este în regulă să ne oprim… sau că trebuie mereu să facem ceva?
Relaxarea este o stare care se cultivă, pas cu pas.
Este semnul că începem să înțelegem că depinde și de noi dacă ne permitem să o simțim, să o trăim.
Dacă ne dăm voie să credem că o merităm.

Și poate apare o altă întrebare:
Ce cred că s-ar întâmpla dacă aș împleti relaxarea cu timpi de muncă?

Vi se întâmplă și vouă să vă propuneți timp pentru voi și să îl umpleți, fără să vă dați seama, cu alte lucruri de făcut?

08/03/2026

Femeie,

E ziua ta azi. Bucură-te. Împrăștie iubirea prin lume, dar nu uita să-ți oferi și ție. Întărește-ți rădăcinile și, prin ele, întărește rădăcinile copiilor ce ți-au fost sau îți vor fi dăruiți.

Femeia este o nestemată. Dar, ca orice nestemată, e important să ajungă să învețe să-și cunoască valoarea, să se prioritizeze. De modul în care își trăiește viața depinde ce învățăminte va da mai departe.

Iubirea de sine sau sacrificiul de sine.

Iubesc, dar nu mă pierd pe mine sau iubesc și exist doar prin ceilalți?

Ambele variante sunt oglinzi ale alegerilor pe care femeia le face.

Femeie, e ziua ta azi!

Cum te simți în haina pe care o porți?

Te simți încrezătoare?
Îți place cm arăți?
Îți comunici adevărul?

Cu drag,
Anca

06/03/2026

Singurătatea – între „a fi singur” și „a te simți singur”

Când vorbim despre singurătate, de cele mai multe ori ea naște frică, haos, durere.
De ce? Pentru că omul, ca ființă socială, este construit pentru a fi împreună. Un „eu” și un „tu”. Un „el” și o „ea”. Prieteni. Relații. Conexiuni.

În primii ani de viață, ne construim sinele în jurul relației de atașament. Acolo învățăm ce înseamnă încrederea, siguranța, apropierea. Acolo se așază primele perspective asupra lumii și asupra propriei valori.

Conexiunea este focul vieții. Este împărtășire, grijă, sens.

Revenind la singurătate:ține ea de vârstă? Nu neapărat.
Te poți simți singur la orice vârstă. Te poți simți singur chiar și înconjurat de oameni. Singurătatea nu înseamnă neapărat izolare fizică. Uneori, retragerea s-a produs cu mult timp în urmă, în interior.
Prin credințe precum:
„Nimeni nu mă înțelege.”
„Lumea este rea.”

Poate că uneori aceste concluzii au avut un sâmbure de adevăr. Însă generalizarea lor poate deveni o temniță personală.
Lumea interioară este vastă. Orizonturi peste orizonturi. Construcții peste construcții. Amintiri, timpuri de viață, emoții. Iar coloristica acestei lumi este dată de lentila prin care alegem să privim.

Singurătatea poate apărea din fragedă pruncie sau în diferite etape ale vieții.
Se poate reconfigura?
Îi putem rescrie sensul?
Da. Prin modul în care alegem să răspundem lumii exterioare.

Rămân în propria casă interioară sau fac pași spre lume?

Îmi aduc lumea mea către ceilalți și primesc, la rândul meu, din lumea lor?

Singurătatea vine uneori pe nesimțite. Se așază pe ochi, pe urechi, pe minte. Și aduce seara prea devreme.
Dar chiar și atunci, putem alege.
Putem exersa încrederea.
Putem cultiva siguranța.
Putem redeschide fereastra către lume.
Pentru că, dincolo de singurătate, rămâne mereu posibilitatea conexiunii.

# singurătate

05/03/2026

Am avut bucuria de a participa ca speaker la evenimentul Echilibru feminin: sănătate, emoții, frumusețe, unde am adus în atenția participantelor tema „Femeia între roluri și resurse personale”.

Un subiect important despre echilibrul dintre responsabilitățile multiple pe care femeile le au și grija față de propriile resurse.

A fost un eveniment minunat, alături de femei minunate. 🌹

01/03/2026

Martie promite o pârtie nu albă, ci plină de culoare.

Cu flori de primăvară care îndrăznesc să înflorească.
Cu păsări ce se întorc acasă și pornesc diminețile cu un ciripit plin de viață.
Cu soarele care își împrăștie căldura peste tot, încălzind sufletele și deschizând vremea promenadelor.
Primăvara ne invită să deschidem ochii și inimile, pentru a o simți pe de-a-ntregul.
Este o lecție tăcută pentru fiecare dintre noi: un nou început care crede în rădăcini, care își cunoaște resursele indiferent de vremurile ce se anunță, de imprevizibil, de furtuni trecătoare.
Renaște și naște speranță în lume.
În calitate de psiholog, vă reamintesc: în fiecare dintre noi există această capacitate de a o lua de la capăt, de a crede în propriile rădăcini, de a transforma vulnerabilitatea în putere și frica în curaj.

O primăvară frumoasă!

16/02/2026

Despre afazie – din perspectiva logopedului și o recomandare de film

Săptămâna trecută am discutat despre afazie, tipurile de afazie și câteva recomandări pentru aparținători.
Astăzi vă invit să privim această tulburare prin experiența directă a unei persoane care o trăiește.

Recomand documentarul My Beautiful Broken Brain , care urmărește parcursul unei tinere după un accident vascular cerebral, în urma căruia dezvoltă o afazie.

Din perspectivă logopedică, filmul surprinde impactul neurologic al leziunii cerebrale asupra limbajului:

- dificultăți de exprimare verbală;

- moment de blocaj sau căutare a cuvintelor;

- afectarea citirii și a scrierii;

- efort crescut în procesarea mesajelor verbale.

Este important de subliniat că afazia afectează limbajul, nu inteligența.

Cu toate acestea, imposibilitatea de a exprima ceea ce gândești sau de a înțelege fluent limbajul scris poate genera frustrare, anxietate și o profundă nesiguranță identitară.

În practica logopedică, intervenția vizează nu doar recuperarea funcțională a limbajului, ci și susținerea adaptării la această schimbare neurologice. Recuperarea este un proces individual, influențat de tipul leziunii, momentul inițierii terapiei și sprijinul familial.

Vă invit să vizionați filmul ca pe o oportunitate de a înțelege mai bine complexitatea afaziei și realitatea trăită dincolo de definiții teoretice.

12/02/2026

Nu trebuie să fie totul perfect

În spatele perfecțiunii se ascund adesea temeri, nesiguranță, neîncredere în sine.

În spatele perfecțiunii stă un copil care caută să fie văzut, aplaudat, valorizat… de ceilalți.

În spatele perfecțiunii este frica de a nu dezamăgi oamenii care cred sau au crezut în tine.
O greutate greu de dus.
Oamenii pe care îi iubești și care și-au pus speranțe în tine.
Speranța că vei reuși ceea ce poate ei nu au putut
sau ceea ce au visat ori au gândit pentru tine.

În spatele perfecțiunii stă convingerea că orice poate fi îmbunătățit, dar că, dacă nu este impecabil, ai eșuat.

În spatele perfecțiunii stă Divinul.
Și noi, semințe de lumină.

Atunci când crezi că valoarea ta este condiționată de performanță, amintește-ți:
unele lucruri sunt frumoase exact așa cm sunt.

Tu faci tot ce poți mai bine.
Iar devenirea este un proces care durează toată viața.

Nu te grăbi.
Trăiește și bucură-te de viață.
Construiește omul care te împlinește.
Care zâmbește.
Care știe că poate.

Provided to YouTube by DistroKidNu trebuie să fie totul perfect... · Picături cu noteNu trebuie să fie totul perfect...℗ Picături MuzicaleReleased on: 2026-0...

09/02/2026

Limbajul și creierul

Creierul este motorul gândirii, iar inima rămâne, simbolic, motorul simțirii.
Zonele creierului coordonează întregul corp, iar limbajul este una dintre cele mai complexe funcții ale sale.
Când vorbim despre limbaj, două zone sunt esențiale: aria Broca, localizată în lobul frontal, și aria Wernicke, situată în lobul temporal.

🔹 Aria Broca este responsabilă de producerea cuvintelor și de limbajul expresiv.
🔹 Aria Wernicke are rolul de a oferi semnificație cuvintelor și de a asigura înțelegerea limbajului.

În urma unui accident vascular cerebral (AVC), aceste zone pot fi afectate, iar diagnosticul medical este adesea însoțit de afazie:
– afazie de tip Broca
– afazie de tip Wernicke
– afazie mixtă

Ce înseamnă acest lucru?
Unele persoane întâmpină dificultăți în exprimare: știu ce vor să spună, dar apar blocaje, poticniri sau dificultăți de articulare.
Alte persoane pot vorbi fluent, însă discursul nu este corelat cu întrebarea adresată, deoarece înțelegerea limbajului este afectată.

Recuperarea limbajului începe cu evaluarea gradului de afectare, continuă cu identificarea tipului de afazie și presupune intervenție logopedică personalizată.

Familia joacă un rol esențial în acest proces. Este nevoie de multă răbdare și susținere pentru persoana care trece printr-o afectare a autonomiei personale — o experiență care poate genera frustrare, anxietate și nesiguranță.

Limbajul se recâștigă pas cu pas, cu sprijin, empatie și intervenție specializată.

Dacă ai nevoie, mă găsești aici!

04/02/2026

Prin ochii bolii, viața cerne

Diagnosticul de cancer poate aduce o avalanșă de gânduri, emoții și comportamente. Uneori, boala umbrește complet cerul vieții unei persoane; alteori, lasă loc ca soarele să strălucească printre nori.

Este un moment de confuzie. Viața pare să se oprească, semnele de circulație de pe drumul nostru se amestecă și ne pierdem orientarea. Este normal să te întrebi „De ce tocmai mie?” sau să simți că nu este corect.

Acesta este însă un spațiu necesar: un timp în care să accepți confuzia și emoțiile. Pasul următor este să transformi această experiență într-o înțelegere a propriei puteri, să acționezi fără a renunța și să păstrezi încrederea în tine.

Suportul celor din jur este vital. Permite-le să fie lângă tine, învățând împreună cm să gestionați acest moment din viață.

Prin ochii bolii, viața cerne ce este cu adevărat important. Încet, încetezi să te mai minți. Înveți să trăiești clipa, să cânți fără teamă de judecată și să valorifici fiecare moment.

Sunt psiholog, cu formare în psiho-oncologie, și sunt aici pentru cei care simt că, alături de un terapeut, direcția devine mai clară și susținută.

02/02/2026

În relație cu emoțiile

Observ frecvent, atât la adolescenți, cât și la adulți, două extreme în relația cu emoțiile: fie aleg să le blocheze, fie permit emoțiilor să le controleze viața. Ambele variante ne îndepărtează de contactul autentic cu noi înșine.
Atunci când nu îmi permit să simt o emoție, nu îmi permit, de fapt, să o ascult.
Iar fiecare emoție are ceva de spus.

De ce a apărut?
Ce nevoie semnalează?
Ce naște în mine?

Pe de altă parte, a fi complet inundat de o emoție poate deveni copleșitor. Tristețea se transformă în inundație, iar furia – în foc, lavă fierbinte care arde totul în jur. Frica blochează. Spune povești despre eșec, despre „nu pot” și „nu știu”.

Și totuși, a nu ști sau a nu putea conține un moment nu este un eșec. Nu este o catastrofă. Este o oportunitate. O invitație de a descoperi ce ne ține încă prinși între frânghiile fricii.

Prin ce se aseamănă emoțiile?
Prin vocea lor – o voce care atinge.

Ce le deosebește?
Felul în care se manifestă.

A fi în relație cu emoțiile nu înseamnă a te pierde în ele, ci a le face loc, a le înțelege și a le integra.
Emoțiile nu sunt dușmani.
Sunt mesageri.

23/01/2026

Când nimic nu mai ține de cald?

Lumea a cunoscut o răceală cronică.
Într-o realitate în care găsim lucruri la care nici nu visam, rafturile sunt pline, iar interiorul se golește, scroll după scroll.
Ai spune că umanitatea își doarme somnul, conectată la un ecran care servește drept paravan între iluzie și realitate.
Știți acele labirinturi în care șoarecele trebuie să ajungă la cașcaval?
Exact așa ne mișcăm și noi prin spațiile labirintului, știind că undeva ne așteaptă o recompensă. Drumul nu-l știm. Știm doar că vom primi ceva.

Frigul umanității este real. Tot mai real.
Nimic nu mai încălzește cu adevărat. Iluzia nu ține de cald decât o clipă.

Oare ce ar putea trezi omul din somn?

Corpul este puntea dintre sine și lume.
El devine funcțional atunci când poate explora realitatea, o poate cunoaște și o poate trăi.

Dincolo de această punte, agresivitatea trădează stilul de viață pe care îl ducem: o viață deconectată de pace și de frumos, dar conectată la demonstrație, la depășirea limitelor, la încălcarea granițelor celuilalt — ca și cm egoismul ar fi doar un joc în care, la final, primești like-uri.

Agresivitatea naște monștri.
Uneori chiar și atunci când au chip de înger. Pentru că nu chipul este definitoriu, ci vorba, comportamentul, felul de a fi.

Frigul naște agresivitate.
Frigul caută o sursă: de încălzire, de supraviețuire.
Ne-am deconectat de la noi înșine și am trecut pe modul supraviețuire.
Frică.
Teroare.
Nemulțumire.

Lupte care nu ne aparțin.
Lupte pentru nimicuri lumești.
Egouri inflamate.
Fragilitate.

19/01/2026

Ce înseamnă siguranța pentru tine?

Nevoia de siguranță este o nevoie fundamentală.

Pentru unii, siguranța înseamnă să aibă ceea ce le asigură supraviețuirea: o casă, hrană, stabilitate financiară, oameni alături.
Pentru alții, siguranța înseamnă echilibru emoțional, predictibilitate, sentimentul că „mă descurc”.

Atunci când această nevoie nu este satisfăcută, omul trăiește în frică:
„Nu o să mă descurc.”
„Trebuie să demonstrez că merit.”

O viață trăită în frică și stres este o viață lipsită de prezență.

Atenția noastră rămâne blocată pe ce avem și nu vrem să pierdem sau pe ce nu avem și credem că trebuie să obținem.
Este o viață plină de griji, în care creșterea devine dificilă.
Așa cm arată și piramida nevoilor lui Maslow, după ce nevoile de bază ale supraviețuirii sunt satisfăcute, urmează nevoia de siguranță. Aceasta este baza pe care omul poate construi mai departe dezvoltarea emoțională, relațiile și sensul personal.
Atunci când ne definim ce înseamnă siguranța pentru noi, putem observa dacă nevoile noastre fizice și psihice sunt cu adevărat împlinite.

Siguranța este o treaptă esențială – dar nu este scopul final.
Este baza de pe care putem urca mai departe.

Ce îți oferă ție, concret, sentimentul de siguranță?