09/02/2026
Auto-sabotajul la adolescenți – când revolta îi rănește chiar pe ei
Se întâmplă uneori ca adolescenții să renunțe să învețe la anumite materii sau să refuze implicarea într-un sport ori într-o activitate importantă pentru ei. La suprafață, acest comportament pare lipsă de responsabilitate sau dezinteres. În realitate, pentru unii adolescenți, el funcționează ca o formă de „pedepsire” a unui profesor, instructor sau alt adult care i-a rănit, frustrat sau nedreptățit.
Problema este că această formă de rebeliune nu îl afectează pe adultul vizat, ci chiar pe adolescent. Notele scad, performanța are de suferit, apar conflicte suplimentare. Iar aceste consecințe ajung să îi confirme adolescentului convingerea inițială: „Nu sunt înțeles”, „Profesorul este nedrept”, „Nimănui nu îi pasă cu adevărat de mine”. Astfel se creează un cerc vicios care întărește opoziția și distanța.
Acasă, părinții văd de cele mai multe ori doar efectul – refuzul de a învăța, neimplicarea, atitudinea provocatoare. Este firesc ca prima reacție să fie interpretarea acestui comportament ca lipsă de respect sau „obrăznicie”, urmată de pedeapsă. Însă aici apare un risc important: adolescentul poate ajunge să învețe că adulții, în general, nu sunt interesați să îl înțeleagă, ci doar să îl facă să fie compliant.
În timp, se poate construi o opoziție rigidă de tip copii vs. adulți, în care adultul nu mai este perceput ca sursă de ghidare, sprijin sau siguranță, ci ca autoritate ostilă.
Ce putem face acasă cu adolescenții care se auto-sabotează în relația cu profesorii
1. Să îi ascultăm în legătură cu ce s-a întâmplat, fără a interveni imediat cu interpretări, corecturi sau critici. Doar a fi ascultați reduce tensiunea și defensivitatea.
2. Să punem întrebări deschise, care să ne ajute să înțelegem cm văd ei situația: „Cum ai trăit momentul?”, „Ce te-a deranjat cel mai mult?”.
3. Să analizăm împreună reacția lor de până acum, folosind întrebări simple, de tipul: „Te ajută sau te încurcă ceea ce faci acum?”.
4. Să facem o listă de avantaje și dezavantaje, mai ales pe termen lung, ale menținerii acestui comportament.
5. Să explicăm, cu calm, că reacția lor poate avea efectul opus celui dorit și că, în final, ei sunt cei care suportă consecințele propriului comportament – acesta fiind mecanismul de auto-sabotaj.
6. Să îi invităm să caute alternative de exprimare a nemulțumirii față de profesori sau alți adulți (de exemplu, exprimarea clară a unei nemulțumiri, cererea de ajutor, stabilirea unor limite), care să îi ajute să obțină ceea ce își doresc. Le putem propune să testeze aceste noi reacții.
7. Să îi învățăm strategii de reglare emoțională, astfel încât să poată face diferența între impuls și alegere și să nu fie conduși automat de reacțiile intense ale momentului.
Dacă observi că adolescentul tău se auto-sabotează în relația cu școala sau cu alți adulți și simți că situația devine tot mai dificil de gestionat acasă, sprijinul specializat poate ajuta.
În cabinet, ofer un spațiu sigur în care părinții și adolescenții pot înțelege ce se află în spatele acestor comportamente și pot găsi modalități mai sănătoase de comunicare și reglare emoțională.
Pentru programări 📞0771 270 762
