Psiholog Sefora Gaidoș

Psiholog  Sefora Gaidoș * Psiholog clinician
* Psihoterapeut Cognitiv-comportamental
* Consilier creștin
* Coach

29/10/2025

Frica NU te distruge - FUGA de ea, DA.
Dacă vrei o viață mai bună și mai împlinită, nu exista scurtături!!!

Singura cale este să TRECI prin FRICĂ
Prin DURERE. prin DISCONFORT, prin ALEGERI asumate. Prin CURAJUL de a rămâne ÎN MIJLOCUL FURTUNII.

Acolo în CONFRUNTARE se află adevarata ta ELIBERARE.
Acolo se naște PUTEREA ta.

Ce VIS ai îndrăzni să URMEZi, dacă ai ști că EȘTI mai PUTERNIC decât FRICA ta?

27/10/2025
27/10/2025

De ce unii reușesc, iar tu nu?

Pe tine te vizitează anxietatea? Fii blândă cu tine ❤️🤗
19/10/2025

Pe tine te vizitează anxietatea?
Fii blândă cu tine ❤️🤗

Trăim într-o lume flămândă....Flămândă nu de pâine, ci de sens, de iubire, de atingere umană.Flămândă de privilegii care...
08/06/2025

Trăim într-o lume flămândă....
Flămândă nu de pâine, ci de sens, de iubire, de atingere umană.
Flămândă de privilegii care spun „te văd”, de cuvinte care spun „ sunt alături”, de oameni care știu să rămână chiar și atunci când nu știu ce să spună.

Flămândă de liniște adevărată, de acceptare, de bunătate sinceră.
Oamenii merg pe străzi cu privilegii plecate și inimile închise. Unii duc dorul unui simplu zâmbet, al unei îmbrățișări primite fără condiții. Alții așteaptă un cuvânt cald care să le amintească faptul că existența lor contează.

În fiecare zi, trecem unii pe lângă alții fără să nu vedem cu adevărat. În goana după cariere, după validare, după siguranță materială, nu pierdem ceea ce contează cu adevărat: omenia.
Ne umplem casele și buzunarele, dar sufletele nu rămân tot mai goale.

Suntem conectați digital, dar dezumanizați emoțional.
Ne bucurăm de tehnologie, dar uităm să nu ne privim în ochi.
Trăim într-o lume care adoarme în frigul singurătății.

Gândește-te bine:
De câți oameni crezi că e plină lumea aceasta care, seară de seară, pun capul pe pernă fără să fi primit nici măcar un cuvânt frumos, o mângâiere, o privire caldă? Sunt milioane.

🔹Bătrâni singuri, dați uitării.
🔹Copii care aud doar porunci, nu și „te iubesc”.
🔹Femei care plâng în tăcere lângă un partener indiferent.
🔹Mame care cad sub povara greutăților
🔹Tineri care trăiesc printre oameni, dar simt că nu contează pentru nimeni.
🔹Oameni care are duc durerea în tăcere, așteptând ca măcar cineva să-i întrebe cm le e sufletul.

Studiile arată că peste 30% dintre adulți declarați că nu se simt iubiți și nu au primit nicio dovadă de afecțiune în ultimele zile.
Poate chiar săptămâni.
Asta înseamnă că 1 din 3 oameni din jurul tău duce dorul iubirii. Și poate tu ești omul prin care Dumnezeu vrea să le atingă inima azi.

Și totuși, de ce atâta sete de iubire? De atât de mulți oameni nu mai știu să primească, dar și să ofere?

Pentru că avem nevoi neîmplinite din copilărie, cuvinte care au lipsit, atingeri care nu au fost primite, dureri care au fost ignorate. Când nu ne simțim văzuți sau iubiți la timp, învățăm să trăim cu inima închisă. Iar lumea din jur devine, fără să vrem, tot mai rece.

Dar totul se poate reînvăța. Iubirea se poate reaprinde. Prezența se poate cultiva. E nevoie să ne întoarcem la noi. Când poți ajunge să-ți vezi propria frumusețe a sufletului vindecat, poți aduce iubire și frumusețe în jurul tău.

Te rog să te gândești:

Câți oameni ai încălzit azi cu vorba ta?

Când ai oferit o îmbrățișare sinceră fără ca să aștepți ceva în schimb?

Când ai oferit un zâmbet prin care cealaltă persoană să înțeleagă fără cuvinte că existența lui contează pentru tine?

Câți oameni ai hrănit cu iubirea ta?

Nu cu fapte mari, ci cu gesturi simple, dar vii. O „bună dimineață” a spus din inimă. O întrebare sinceră: „Ce mai faci cu adevărat?”
Un „sunt aici dacă ai nevoie de mine.”

Am vrut să văd o lume mai frumoasă și mi-am construit-o.
Mi-am dat voie să observ fiecare om pe care îl întâlnesc.
Să ascult ce îmi transmite tăcerea, privirea, agitația sau vorba lui.

Am vrut să fiu acolo, cu inima deschisă, fără grabă.
Să ofer ceva valori din simpla mea prezență.
Să nu aștept să fac ceva „mare”, ci doar să fiu – blând, atent, uman.
Această alegere aparent mică a schimbat totul.

Au început să se construiască relații autentice, vieți s-au ridicat, chipuri s-au luminat.
Am văzut cm un gest simplu poate înfrumuseța o zi. Cum o privire caldă poate înmuia un suflet obosit.

Am înțeles că, dacă vrem, putem lăsa în jurul nostru:
– o mireasmă plăcută,
– o urmă de căldură în inima unui om,
– un strop de lumină în întunericul altcuiva.

Putem ridica un suflet căzut, fără să rostim predici.
Putem transforma o societate, alegând să facem zilnic ceva care aduce frumusețe, umanitate, bunătate.

Și dacă aș avea puterea să schimbe lumea…
N-aș construi imperii.
N-aș impune legi.
Reparații sistem.

Aș învăța oamenii să iubească din nou.
Să vadă frumusețea din fiecare suflet pe care îl întâlnesc – nu doar în cei de sus, ci și în ultimul de jos.
Aș învăța oamenii să vadă scânteia lui Dumnezeu în fiecare ființă vie. Când poți să vezi asta, lumea se schimbă din interior.
Noi suntem creați din iubire și pentru iubire.

Lumea nu are nevoie de mai multă performanță. Are nevoie de mai multă prezență.
Nu are nevoie de mai multe opinii. Are nevoie de mai multă compasiune.
Nu are nevoie de oameni perfecți. Are nevoie de oameni vii, calzi, sinceri.
Oameni care nu se tem să arate inima.

Dar ca să ajungi aici e nevoie să-ți eliberezi propriul suflet de frici, reproșuri, resentimente, amărăciune și răni emoționale care încă dor.
Când sufletul tău vibrează de iubire, de pace și seninătate, abia atunci vei putea construi o lume mai frumoasă.

Dacă simți că ai primit ceva bun citind aceste rânduri, nu opri binele aici.
Trimite mai departe. Încălzește pe cineva. Fii lumina din ziua cuiva.
Uneori, cea mai profundă schimbare începe cu o alegere simplă și curajoasă:
Să iubești. Chiar azi. Chiar acum.

Poate azi TU ești acea lumină.
Un zâmbet. O întrebare sinceră. Un gest mic, dar viu.
Te îmbrățișezi cu iubire❤🤗

Ani de zile mă gândeam: de ce Dumnezeu nu mi-a dat abilitatea de a picta un tablou sau de a desena ceva frumos cu mânuța...
17/10/2024

Ani de zile mă gândeam: de ce Dumnezeu nu mi-a dat abilitatea de a picta un tablou sau de a desena ceva frumos cu mânuța mea?

În copilărie și chiar mai târziu în viață, mă simțeam foarte stângace ori de câte ori eram pusă să fac ceva artistic. Îmi aduc aminte cu claritate un moment din liceu.

Profesoara de limba română ne-a cerut să pictăm o scenă din lecția “Fântâna dintre plopi.” Mi-am dat silința, dar rezultatul a fost dezastruos. Am refuzat să arăt ce am făcut în prima fază pentru că îmi era rușine. Dar nu aveam de ales. Trebuia să primim fiecare câte o notă și am primit nota 5, dar așa, cu multă frustrare pe chipul profesoarei. Ea credea că o sfidez și că nu aveam eu chef să fac ceea ce mi-a cerut. Dar adevărul era că eu pur și simplu nu știam să pictez mai bine.

Ani de zile m-am simțit rușinată de acest aspect, de parcă mi-ar fi lipsit ceva esențial, o abilitate pe care toți ceilalți păreau să o aibă, iar doar mie îmi lipsea.

Iar acum câteva zile, într-o anumită conjunctură, eram pusă din nou în fața aceleași povești: pictura și desenul. Mă chinuia acest subiect. Mă simțeam frustrată și rușinată.

Atunci am făcut ceva pentru prima dată în viața mea: mi-am luat un timp de liniște și l-am întrebat pe Dumnezeu: „De ce mie nu mi-ai dat acest dar, această abilitate de a picta? De ce nu mi-ai dat talentul de a crea ceva vizibil, frumos, pe o pânză sau pe o bucată de hârtie? De ce eu nu pot?

De atâtea ori mi-aș fi dorit să pictez în diferite contexte unde se cerea să am această abilitate. Când am făcut ateliere cu copii, mi-aș fi dorit să pictez ceva frumos pe pereți să fie mai plăcut pentru ei. De multe ori am avut nevoie și mă frustram că nu știu. Mă simt atât de lipsită de acest dar… mă simt chiar rușinată.”

A fost un moment de maximă sinceritate între mine și Dumnezeu.

Și atunci am auzit în inima mea un răspuns care mi-a schimbat perspectiva pentru totdeauna.

„Sefora, eu ți-am dat o abilitate specială. Te-am învățat arta de a picta inimile oamenilor. Tu nu pictezi pe un perete din cărămidă sau pe o bucată de pânză, care mâine se aruncă sau dispare. Tu pictezi direct pe sufletul oamenilor care într-o zi vor străbate galaxii. Oameni care vor împărăți veșnic cu Dumnezeu. Tu nu folosești o pensulă din lemn pentru a picta, tu ai ca instrument de pictat însuși cuvântul rostit.

Tu poți folosi vorba precum pictorul folosește culorile. Cuvintele tale lasă urme adânci pe inimile celor din jur, conturând iubire, speranță, pace sau, uneori, chiar și durere când nu ești atentă. Tu ai învățat să creezi frumusețe în locurile invizibile, în acele colțuri de suflet umbrite de tristețe, traume, frică, durere și răni nevindecate.”

În acel moment am început să plâng.
Am plâns pentru că știam ce a făcut Dumnezeu pentru mine și din ce dureri întunecate m-a eliberat ca eu azi să pot picta frumusețea pe inimile oamenilor care trec prin durere și suferință emoțională cm am trecut eu.

Atunci am înțeles că nu am nevoie de o pensulă din lemn sau de o pânză albă pentru a crea ceva frumos. Instrumentul meu este însuși cuvântul rostit. Fiecare frază, fiecare vorbă pe care o spun este o nuanță de culoare pe inima celui căruia i-o adresez. Un cuvânt de îmbărbătare sau un compliment sincer poate fi un albastru senin de cer, iar un cuvânt plin de iubire, un roz cald, asemenea zorilor de zi.

Vă îndemn și pe voi să reflectați la modul în care sunteți artiști în sufletul oamenilor. Fiecare dintre noi pictează pe inimile celor din jur, chiar și atunci când nu ne dăm seama. O simplă vorbă poate colora întreaga zi a cuiva.

Ce culori ai pictat azi pe inima celor din jurul tău? Pe inima mamei? A tatălui tău? Pe inima copiilor tăi? Pe inima soțului sau iubitului tău?

Ai adăugat umbre de tristețe și frustrare sau ai adus lumini calde de bucurie, iubire și pace?

Vă încurajez pe toți ca, de azi, fiecare să pictăm cât mai frumos pe inimile celor din jurul nostru. Și dacă aveți copii, învățați-i să picteze ceva frumos pe inimile celor de lângă ei – printr-un compliment, o îmbrățișare, un zâmbet.

În ce mă privește pe mine, voi face tot ce îmi stă în puteri pentru a fi un instrument valoros, pictând ceva frumos pe inimile voastre și în sufletele întunecate de durere, traume și răni emoționale care vă blochează dreptul la fericire și o viață trăită cu sens.

Vă îmbrățișez cu iubire 🤗❤️

Address

Simion Ștefan 18
Oradea
410195

Opening Hours

Monday 08:00 - 20:00
Tuesday 09:00 - 20:00
Wednesday 08:00 - 20:00
Thursday 09:00 - 20:00
Friday 09:00 - 20:00

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Psiholog Sefora Gaidoș posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Practice

Send a message to Psiholog Sefora Gaidoș:

Share

Share on Facebook Share on Twitter Share on LinkedIn
Share on Pinterest Share on Reddit Share via Email
Share on WhatsApp Share on Instagram Share on Telegram