Dr. Corina Lupău

Dr. Corina Lupău Psiholog clinician/Psihoterapeut/Doctor în Medicină
CIP Lupău Corina/Spital Județean/Univ. Oradea Programe de dezvoltare personala adulti si copii.

Domeniu principal de activitate: psihologie clinica - psihodiagnostic, psihoterapie, consiliere, autocunoastere pentru copii, adolescenti, adulti, cupluri, familii. Psihologia muncii, organizationala si transporturilor: avizare psihologica, orientare in cariera, training de personal. Tabere pentru formarea de abilitati sociale sau alte competente specifice. Asistenta psihologica online.

Azi, în Vinerea Mare, s-ar cuveni să nu facem gălăgie (nici pe rețele) și să nu lucrăm. Și asta îmi amintește de o situa...
10/04/2026

Azi, în Vinerea Mare, s-ar cuveni să nu facem gălăgie (nici pe rețele) și să nu lucrăm. Și asta îmi amintește de o situație din urmă cu mai bine de un sfert de veac. Aveam în clinică două asistente care urmau concomitent cu munca, Facultatea de Teologie-Litere. Două fete foarte harnice, altruiste, de o bunătate sufletească rară și foarte evlavioase. Respectau dogma ortodoxă întocmai: capul acoperit, rochiile și halatele lungi, posteau ca la carte, erau mereu gata să-ți dea, pe lângă o mâna de ajutor, o cărticică cu rugăciuni.

Insă, la început tacit, făceau ce făceau și dădeau skip la turele de duminica. Azi așa, mâine așa până când colegele s-au sesizat și ca la orice loc de muncă, nedreptatea este este un factor care scade motivația, mai ceva decât va scădea, după război, prețul la benzină.🙄

Așa a aflat și medicul șef. Și în loc să le bage în ședință cm erau vremurile (că nu treceai prin evaluare, feedback constructiv și măsuri de dezvoltare, ci erai luat direct la muștruluială), a procedat cu multă înțelepciune.

In curtea spitalului vechi era (și este și azi) o biserică. I-a cerut sfatul și sprijinul preotului care o păstorea, profesor deopotrivă al fetelor. Cu blândețe preotul-profesor le-a predat la următoarea oră, lecția despre iconomie și filantropia creștină. Le-a spus că orice fel de muncă făcută în folosul pacienților, este scoasă de sub interdicția sărbătorilor, fie duminică, fie alte zile, oricât de semnificative, pentru că nu e muncă, e slujire.

Așa că, sper că voi fi scuzată pentru că azi lucrez, tot în folosul pacienților, la prezentarea de marți, când încep Zilele Medicale la Spital Clinic Județean de Urgență Bihor - Oradea.

Intre timp, privesc spre cer și surprind jocul de-a v-ați-ascunselea al norilor iar unul mic s-a pitit după un pui de cireș.

Să aveți sărbători senine!🌸

09/04/2026

Se spun lucruri frumoase despre dl. Lucescu, zilele astea. Și nu prea sunt fan fotbal dar sunt fan profesia mea și îmi amintesc, în urmă cu fix 20 de ani, aveam în cabinet o pacientă, mamă de băiat. Nefericită în relația de cuplu, era și mai amărâtă pentru că soțul își retrăsese dragostea și implicarea și din relația cu fiul lor.

In ziua la care fac referire, am văzut lacrimi în ochii ei, încă de la intrare. Mi-a povestit că se uitase, ea ca mamă, cu băiatul la un meci de fotbal. Fusese Shakhtar Donetsk vs Rapid Bucuresti. O emoționase profund faptul că la final, Lucescu-tatăl, antrenor al echipei care pierduse meciul își îmbrățișase fiul-antrenorul echipei care câștigase.

Fire analitică, introspectivă, doamna mi-a spus că rezonează profund cu afecțiunea necondiționată a tatălui și o impresionase autonomia pe care fiul, cu această ocazie și-o crease în raport cu tatăl. Nu mai era fiul marelui antrenor, ci antrenorul în sine, desprins identitar de tată.

Dar activase în ea și temerea că, și în cazul lor, continuitatea și loialitatea față de modelul patern, îl va împinge pe fiu spre o relație de cuplu distantă, rece, cu dezangajare față de familie.

Doamna s-a prăpădit. Peste ani, i-am cunoscut fiul, într-un context social. Recunosc că am fost iscoditoare pentru că rar se întâmplă un asemenea arc peste timp.

Ajuns pe o treaptă socială și profesională foarte înaltă, era singur. Neangajat într-o relație, realizările pe care le obținuse erau continuarea firească a strădaniilor din timpul școlii de a fi, zadarnic, pe placul tatălui. Doar că, de data asta, neîmpărtășite cu el. L-am întrebat despre tatăl lui. Nu-și mai vorbeau.

Domnilor, conștientizați rolul vostru în construcția băieților! Luați modele sănătoase, pe care să le dați mai departe! Iar, dincolo de performanță, familia Lucescu pare să fi fost un astfel de model vizibil.


07/04/2026

Azi este Ziua Mondială a Sănătății. Și când ne gândim la sănătate, deseori neglijăm sănătatea mintală. Pare un fel de Cenușăreasă. Dar avem în noi o lume invizibilă de gânduri, emoții, frici, speranțe, care ne influențează profund starea de bine.

A avea grijă de mintea ta înseamnă:
📌să îți dai voie să simți
📌să ceri ajutor atunci când îți este greu
📌să nu te judeci pentru vulnerabilitățile tale
📌să îți construiești relații în care te simți în siguranță

In spital, se vede foarte bine când cineva are o boală somatică, felul în care elementele descrise mai sus influențează cm face față bolii și durerii, cât de bine respectă tratamentul precum și capacitatea de a spera și de a continua. Și invers, cm suferința fizică poate amplifica anxietatea, poate duce la depresie și izola persoana de ceilalți.

Corpul și mintea nu sunt separate ci se influențează permanent iar sănătatea este un întreg. Fiți sănătoși!

Apare, în 13 aprilie pe HBO Max, primul episod din ultimul sezon al serialului Euphoria, care tratează în principal tema...
06/04/2026

Apare, în 13 aprilie pe HBO Max, primul episod din ultimul sezon al serialului Euphoria, care tratează în principal tema dependenței la adolescenți. Este o radiografie a vulnerabilităților emoționale din această etapă de viață și un semnal de alarmă despre ce se poate întâmpla când nevoile lor emoționale nu sunt văzute.

Știu că am mai scris despre el în urmă cu 3-4 ani, dar dacă nu ai văzut sezoanele anterioare, iată la ce poți să te aștepți, fără spoiler. La prima vedere avem consum de substanțe, relații intense și instabile, sexualitate explorată uneori haotic, anxietate, depresie, identitate fragilă.

In spatele acestor reacții stau adolescenți care nu știu să-și regleze emoțiile, caută validare externă, încearcă să simtă ceva sau să nu mai simtă deloc.

Și vedem arătat fidel ciclul următor. Durerea este gestionată prin evitare. Aceasta conduce la un comportament de risc care generează și mai multă durere.

Serialul vine cu trăiri intense și contradicții de tipul “Nu cumva încurajăm, privindu-l cu adolescenții, astfel de comportamente? Nu le normalizăm sau romantizăm?”

Răspunsul ar fi că serialul doar arată extremele și evidențiază nevoi emoționale reale. Și poate, după ce-l vizionezi, ca părinte al unui adolescent rebel, te întrebi „Ce încearcă copilul meu să regleze prin acest comportament?”

Revin cu amănunte după acest sezon în care înțeleg că adolescenții au devenit tineri cu responsabilități și probleme de adulți, dar urmăriți de traume nerezolvate și implicați în relații mai complexe și gri. Iar dependența revine cu și mai multă forță. Deși, de curând, cineva în cabinet mi-a amintit ultima replică a Zendayei din sezonul anterior, ca o promisiune “Sober is my new high”.

04/04/2026

Ai fost la psihoterapie și psihologul ți-a împărtășit ceva despre el. Dar tipa de pe TikTok, studentă anul I la Psihologie, te-a avertizat că asta este un red flag. 🚩Și ți-a mai spus să fugi de-acolo că nu ești în locul potrivit.

Hai să vorbim un pic despre treaba asta!

Poate fi considerată auto-dezvăluire orice informație personală împărtășită de terapeut clientului/pacientului, cm ar fi experiențe, emoții, valori sau reacții din ceea ce numim noi „aici și acum”.

Poți să te dezvălui ca terapeut, într-o manieră descriptivă, atunci când împărtășești, de pildă că ai trecut și tu printr-o pierdere și modelezi un comportament. “Când mi-am pierdut animalul de companie, pe mine m-a ajutat să răsfoiesc o dată pe săptămână fotografiile cu el”. Poate fi o auto-dezvăluire emoțională când exprimi tu ce simți în legătură cu ceea ce tocmai ai auzit “Mă simt mișcată profund de ceea ce spui”. Dar poate fi și de proces “Observ că devin mai protectoare cu tine”.

Auto-dezvăluirea este într-adevăr, un instrument clinic destul de delicat. El poate aprofunda relația terapeutică dar dacă e folosit nepotrivit, poate devia procesul.

Ar fi bine să știi înainte de a începe terapia cărei orientări îi aparține psihoterapeutul. Diferențele dintre tipurile de psihoterapie sunt semnificative și reflectă concepția lor despre relația terapeutică, despre schimbare și rolul terapeutului.

Dacă urmezi psihanaliza clasică, auto-dezvăluirea este absentă. Terapeutul tău menține neutralitatea iar relația este un ecran pentru a-ți permite să proiectezi, fără influențe reale din partea lui.

In terapiile relaționale, auto-dezvăluirea este selectivă și conștientă, cu accent pe autenticitate și co-construcție. Are rolul de a clarifica relația „aici și acum”, modelând relații sănătoase și de a reduce asimetria rigidă.

In abordarea cea mai frecventă, psihoterapia cognitiv-comportamentală, auto-dezvăluirea este funcțională si folosită ca model sau normalizare. Normalizează experiențe, oferă modele cognitive/comportamentale și crește alianța (ca în exemplul pe care ți l-am dat, cu pierderea animalului de companie).

In terapiile umaniste, auto-dezvăluirea este naturală și autentică, mergând pe principiul congruenței terapeutului. Este menită să creeze un spațiu autentic, modelează exprimarea emoțională sănătoasă și facilitează creșterea personală.

Dacă l-ai citit pe Yalom, ai putut observa că în terapiile existențiale, auto-dezvăluirea este profundă și autentică iar relația este reală, nu doar tehnică. Vizează reducerea izolării existențiale și creează întâlnire umană autentică, susținând explorarea sensului.

Auto-dezvăluirea nu este bună sau rea în sine. Trebuie să fie bine dozată, limitată și folosită destul de rar. Devine terapeutică atunci când este intenționată și doar în serviciul clientului/pacientului. De pildă, ca terapeut, ai în minte înainte de a spune ceva despre propria persoană o ipoteză despre felul în care acea informație ar fi utilă pacientului sau procesului terapeutic.

Știu că vând foarte bine ideile categorice, certitudinile exprimate foarte vocal, chiar agresiv (sic!), culmea, din partea unora care ar trebui să lucreze la grijă, empatie, înțelegere și în plus, la cunoaștere.

De aceea, dacă ai ajuns cu lectura până aici, sper că am adus un pic de lumină despre auto-dezvăluire ca instrument terapeutic și vei ști să o înțelegi potrivit dacă începi sau ești deja într-un proces terapeutic.

Ia uitați-vă cu ce mesaje ești întâmpinat când treci de poartă, la Grădinița cu program prelungit nr. 20 Oradea!Despre d...
01/04/2026

Ia uitați-vă cu ce mesaje ești întâmpinat când treci de poartă, la Grădinița cu program prelungit nr. 20 Oradea!

Despre disciplinarea pozitivă am discutat ieri după-masă cu părinții: cm aplicăm consecințele naturale și logice, liniștirea, îndrumarea și încurajarea; cm îi ajutăm pe copii să tolereze frustrarea și disconfortul.

Părinții au fost implicați, curioși, angajați în discuție. Și câteodată ne răspundem singuri atunci când verbalizăm o problemă.

31/03/2026

𝐏𝐫𝐨𝐛𝐥𝐞𝐦𝐚 𝐚𝐝𝐨𝐥𝐞𝐬𝐜𝐞𝐧𝐭𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐢̂𝐧𝐝𝐫𝐞𝐩𝐭𝐚̆𝐭̦𝐢𝐭
Ai văzut un copil care se poartă ca și cm i se cuvine totul? Vrea, cere, se supără dacă nu primește. Nu tolerează frustrarea și pare că nu apreciază nimic. Dacă aveți un copil îndreptățit, problemele se accentuează în adolescență. Cerințele devin tot mai mari, proporționale cu nemulțumirea.

Indreptățirea este un amestec între lipsa limitelor clare, evitarea frustrării și, uneori, o nevoie mare de validare. Copilul a învățat că dacă vrea ceva suficient de mult, ar trebui să primească.

Dar știm bine că viața nu funcționează așa. Un adolescent care nu tolerează refuzul, efortul, amânarea recompensei va avea dificultăți în relații, școală și apoi în viața adultă.

Nu ajută pedeapsa și rușinarea. Ajută limitele clare de tipul „nu” rămâne „nu”, consecvența, consecințe logice, spațiu pentru frustrare, fără să o reparăm imediat.

Uneori, din dorința de a le fi mai ușor copiilor noștri le facem viața mai grea pe termen lung.

30/03/2026

𝟓 𝐬𝐞𝐦𝐧𝐞 𝐜𝐚̆ 𝐚𝐝𝐨𝐥𝐞𝐬𝐜𝐞𝐧𝐭𝐮𝐥 𝐭𝐚̆𝐮 𝐢̂𝐬̦𝐢 𝐝𝐞𝐳𝐯𝐨𝐥𝐭𝐚̆ 𝐚𝐮𝐭𝐨𝐧𝐨𝐦𝐢𝐚

Am întâlnit mulți părinți speriați de faptul că, odată cu pubertatea, copilul lor devine mai distant, mai opozant și parcă altul, când de fapt începe un proces firesc de autonomie. Am sumarizat câteva semne.

1. Își exprimă opiniile chiar dacă sunt diferite de ale tale. Înseamnă că nu mai spune mereu ”da” așa cm erai obișnuit. Este un indicator că începe să gândească pentru el.

2. Își dorește mai mult spațiu și mai mult timp singur sau cu prietenii. Nu o lua personal, nu înseamnă că te respinge ci experiențele independente sau sociale îi ajută să se definească aparte de familie.

3. Ia decizii chiar dacă uneori greșește. Adolescentul încearcă, testează, învață. Greșelile sunt parte din autonomie și te îndemn să eviți avertismentul “Ți-am zis eu!”

4. Își asumă consecințele. Începe să înțeleagă legătura dintre alegeri și rezultate. Uneori și le asumă mai greu, poate găsește vinovați în exterior sau se resemnează, dar are capacitatea de a le înțelege.

5. Contestă și nu mai acceptă automat regulile. Poate părea opozant, egoist, rebel. De fapt, caută mai mult sens și mai puțină autoritate.

Uneori autonomia este blocată și adolescentul pare prea liniștit sau adaptat. Nu își exprimă opiniile atunci când nu e de acord, pentru a evita conflictul. Are mereu nevoie de confirmare pentru că nu are încredere în propria evaluare iar frica de greșeală e mai mare decât dorința de a încerca. Dacă nu încearcă să negocieze cu tine, nu te bucura prea tare, căci prea multă adaptare în adolescență poate însemna obediență mai târziu, ca adult.

Deci, dacă pare dificil, sunteți pe drumul bun.

28/03/2026

𝐈̂𝐧 𝐜𝐞 𝐠𝐫𝐮𝐩 𝐜𝐫𝐞𝐳𝐢 𝐜𝐚̆ 𝐚𝐫 𝐟𝐮𝐧𝐜𝐭̦𝐢𝐨𝐧𝐚 𝐜𝐞𝐥 𝐦𝐚𝐢 𝐛𝐢𝐧𝐞 𝐜𝐨𝐩𝐢𝐥𝐮𝐥 𝐭𝐚̆𝐮?

Guvernul Marii Britanii finanțează un studiu aplicat de către cercetători de la Cambridge și Bradford, în care câteva sute de adolescenți sunt împărțiți în grupuri diferite în funcție de modul în care li se limitează accesul la ecrane/social media.

Cercetătorii nu măsoară doar timpul petrecut pe ecran, ci testează ce se întâmplă când modifici regulile de utilizare în ceea ce privește somnul, anxietatea, relațiile, viață zilnică.

Participanții au fost împărțiți în 4 grupuri de studiu.

1. Grupul fără social media cu acces complet blocat care simulează o interdicție totală. Se testează cm reacționează adolescenții fără social media.

2. Grupul cu interdicție noaptea - are acces permis ziua dar blocat seara/noaptea. Se testează impactul asupra somnului și anxietății.

3. Grupul cu timp limitat are acces permis, dar limitat (1 oră/zi). Se testează dacă reducerea controlată, fără a elimina complet utilizarea, ajută.

4. Grupul de control, fără restricții. Adolescenții folosesc telefonul normal. Este punctul de comparație pentru toate celelalte grupuri.

Acesta e unul dintre primele experimente în viața reală care nu monitorizează doar timpul petrecut pe ecrane și efectele asociate, ci încearcă să descrie ce se întâmplă dacă schimbăm regulile.

Așteptăm rezultatele!

27/03/2026

Vorbeam aseară cu cineva dependent de jocuri de noroc. Și îmi spunea că pur și simplu nu se poate desprinde chiar dacă pierde în cascadă, pentru că mereu are impresia că este foarte aproape de câștig.

În astfel de situații, creierul reacționează mai puternic la ideea că era cât-pe-ce să câștig decât la pierderi clare. Aceste 𝒂𝒑𝒓𝒐𝒂𝒑𝒆-𝒄𝒂̂𝒔̦𝒕𝒊𝒈𝒖𝒓𝒊 activează sistemul de recompensă cam la fel ca un câștig real, ceea ce face ca persoana să continue să joace, convinsă că urmează să câștige.

De aceea, nu doar câștigul menține dependența ci și iluzia că ești foarte aproape de el.

Address

Strada Malului Nr. 6
Oradea
410002

Telephone

0723886696

Website

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Dr. Corina Lupău posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Practice

Send a message to Dr. Corina Lupău:

Share

Share on Facebook Share on Twitter Share on LinkedIn
Share on Pinterest Share on Reddit Share via Email
Share on WhatsApp Share on Instagram Share on Telegram

Category