Dr. Corina Lupău

30/10/2025

Horror story
Cine mă cunoaște, știe că nu sunt night owl, ci mai degrabă early bird. Mă trezesc dimineața destul de devreme iar seara cad secerată de oboseală.

De aceea, fac programări la cabinet până cel târziu la ora 20. Dar mă rugase cineva insistent, un medic pe care nu pot să-l refuz nicicum în virtutea unui ajutor mai vechi, să-i primesc o rudă.

Asa că iată-mă, în noapte (după recenta schimbare de oră), stând în fotoliul meu bej-nisipiu cu un domn pe canapea. Omul era deșirat, cu părul lins și pieptănat spre ceafă, ca dat cu terebentină, ochii plumburii, brațele brăzdate de niște vene la a căror confluență se făceau gâlme, gâtul lung și pomeții proeminenți.

- Am venit pentru un blocaj, începe el.
Nimic neobișnuit. De câțiva ani, oamenii sunt familiarizați cu termeni ca blocaj, traumă, burnout etc, chiar dacă deseori îi folosesc nepotrivit.

- Mă vedeți că stau pe canapea, nu-i așa?
Aprob din cap, economisind cuvinte întrucât creierul îmi dă obișnuitele semnale vesperale. Imi mijesc ochii gata să mă cuprindă acel dulce abur morfeic.

- De fapt, mă ascundeți!
- Cum așa?, reușesc să îngăimez.
- Știți, eu sunt blocat în geamul din stânga dvs.

Am întors capul spre fereastră, contrariată în sinea mea că medicul care-l referise pe pacient, putea să sară peste ședința cu mine și să-l trimită direct la psihiatru.

Geamul reflecta întocmai interiorul cabinetului: mobilierul, noi doi, pernițele aruncate neglijent pe canapea, cele 4 lustre și alte detalii.

Dar omul se încăpățânează indicând spre fereastră.
— Da. Acolo sunt! Mă uit la tine când dormi, continuă cu reproș, renunțând la pronumele de politețe.

Picături de ploaie au început să izbească în fereastră urmând bătăile inimii mele. Pacientul a clipit încet și lumina a pâlpâit scurt. Când s-a reaprins, am întins mâna mea spre paharul cu apă. Dar din interiorul ferestrei, mâna brăzdată cu vene groase mi l-a întins la rându-i, cu o plecăciune.

Am întors capul înspre canapea unde pacientul, cu ochi cenușii stătea acum țeapăn cu un soi de reproș în colțul gurii, de tipul “Ți-am zis eu?!”

Inima a început să-mi bată mai tare, ca un ecou al bătăilor aprige în ușă. Când am deschis ochii, în cabinet a pășit o femeie la vreo 60 de ani, cu privirea albastră și zâmbet de bunică, scuturând o umbrelă.
- Doamne, ce vreme e afară!

Am răsuflat ușurată, promițându-mi să nu mai iau pacienți așa de târziu încât să ațipesc între două ședințe.
*****

Bunica își trage sufletul și exclamă:
- Ce oameni ciudați vin pe la dvs! Un domn din fereastră tocmai mi-a întins un pahar cu apă.

29/10/2025

𝐂𝐮𝐦 𝐫𝐞𝐜𝐮𝐧𝐨𝐬̦𝐭𝐢 𝐜𝐨-𝐝𝐞𝐩𝐞𝐧𝐝𝐞𝐧𝐭̦𝐚
Nu știu dacă a crescut numărul persoanelor co-dependente sau doar adresabilitatea la terapie a acestora, e mai ridicată.

Bănuiala mea e că, pe de o parte, au ajuns la maturitate, copiii celor care au plecat la muncă în străinătate pe la începutul anilor 2000, abandonul resimțit fiind una dintre cauzele importante ale co-dependenței. Pe de altă parte, lumea se informează mai mult despre chestiuni emoționale.

Într-o relație de co-dependență unul dintre parteneri își neglijează propriile nevoi, emoții sau de identitate pentru a se concentra excesiv pe nevoile, problemele sau aprobarea celeilalte persoane.

Este un tipar disfuncțional care poate apărea în relații romantice, familiale, de prietenie sau profesionale și este adesea confundat cu iubirea sau loialitatea, duse la extrem.

Poți recunoaște dacă ești co-dependent, după următoarele semne:
📌Ai o nevoie excesivă de a fi necesar. Simți că trebuie să salvezi, repari sau ajuți constant pe celălalt. Fără acest ajutor, nu prea știi cine ești.

📌Îți neglijezi propriile nevoi. Te sacrifici pentru celălalt, ignorându-ți limitele, dorințele sau sănătatea emoțională. Nu contează ce simți tu, important e să fie el bine.

📌Ți-e teamă de abandon. Rămâi într-o relație toxică sau abu*ivă din teama de singurătate.

📌De fapt, îl controlezi mascat, pe celălalt, prin ajutor. Pentru că nu pui limite, încerci să îl influențezi prin vinovăție și reproș.

📌Fu*ionare identitară. Îți pierzi identitatea și te definești doar prin relația cu celălalt.

📌Dificultate în stabilirea de limite. Spui „da” când ai vrea să spui „nu”. Te lași călcat în picioare pentru a menține relația.

📌Stima de sine legată de aprobarea celuilalt. Valoarea de sine depinde de cât de util ești pentru celălalt. Nu te simți demn de iubire în mod natural.

Exemple de relații codependente
📌Un partener abu*iv și unul salvator. Unul rănește, celălalt rămâne și îl scuză constant.

📌Părinte - copil adult. Părintele își controlează copilul sub pretextul grijii, iar copilul se simte vinovat dacă își trăiește viața.

📌Prietenie în care doar unul oferă. O persoană e mereu acolo, iar cealaltă doar cere.

Atenție❗️ Codependența ≠ iubire. Este o formă de dependență emoțională, nu o dovadă de iubire profundă.

În realitate, ambii parteneri sunt afectați:

📌Cel ajutat devine pasiv, dependent sau abu*iv.

📌Cel care ajută devine epuizat, frustrat și golit emoțional.

Cauzele co-dependenței:

📌Copilărie cu părinți abu*ivi, absenți sau dependenți

📌Parentificare– copilul a fost forțat să aibă grijă de părinți

📌Lipsa de validare emoțională în copilărie

📌Traume de abandon sau stima de sine scăzută

Informează-te despre ce înseamnă o relație sănătoasă!

27/10/2025

Ați fost în weekend în natură?
Sunt 2 teorii care încearcă să explice relația dintre natură și stres.

T͟e͟o͟r͟i͟a͟ ͟d͟e͟ ͟r͟e͟d͟u͟c͟e͟r͟e͟ ͟a͟ ͟s͟t͟r͟e͟s͟u͟l͟u͟i͟ ͟ spune că mediile naturale pot declanșa răspunsuri fiziologice cm ar fi: scăderea tensiunii arteriale, a ritmului cardiac și a producției de cortizol, ajutând la revenirea după stres.

De altfel, aceasta a pornit de la observația că pacienții spitalizați care priveau 20 de minute pe zi pe fereastra orientată către natură, se recuperau mai repede și aveau nevoie de mai puține analgezice.

Explicația ar fi că de-a lungul evoluției, oamenii au dezvoltat un răspuns pozitiv la mediile naturale, care semnalau siguranță, resurse și refugiu, în opoziție cu mediile artificiale sau ostile.

T͟e͟o͟r͟i͟a͟ ͟r͟e͟s͟t͟a͟u͟r͟ă͟r͟i͟i͟ ͟a͟t͟e͟n͟t͟i͟e͟i͟ afirmă că mediile naturale restaurează capacitatea de concentrare și reduc oboseala acumulată în urma utilizării prelungite a atenției voluntare, care necesită efort.

Cu alte cuvinte, după ce creierul este suprasolicitat de sarcini cognitive, contactul cu natura odihnește sistemul atențional și redă claritatea mintală.

Dacă prima teorie se concentrează pe componenta fiziologică și emoțională, ce-a de-a doua se referă la refacerea rezervelor cognitive. Cu un singur mediator, la îndemână, gratuit, disponibil tot timpul, natura.

25/10/2025

Hai să-ți spun despre cartea de mai jos. Este un program recomandat de Asociația Psihologilor Americani, care ajută copiii să-și înțeleagă și gestioneze anxietatea.

Pornește de la o analogie simpatică. Dacă ai o sămânță de roșie și o plantezi, ești atent la ea, o u*i va apărea în curând o plantă. Dacă în continuare îngrijești planta cu atenție, o vei vedea cm crește. În curând va rodi și vei avea o grămadă de roșii. Pe măsură ce ești tot mai grijuliu, planta va da tot mai multe fructe. Vei avea o mulțime de roșii cu care, la un moment dar nu vei mai ști ce să faci.

La fel sunt și îngrijorările. De la o mică sămânță se înmulțesc tot mai mult, pe măsură ce le acorzi atenție sporită, până când nu mai știi ce să faci cu ele. Te copleșesc.

Autoarele reușesc să transpună principii complexe din terapia cognitiv-comportamentală într-un limbaj accesibil, cald și jucăuș, fără a pierde din rigoare sau eficiență. Și cu imagini concludente.

Astfel, prin exerciții simple, copiii reușesc să înțeleagă legătura dintre gânduri, emoții și comportamente și să învețe tehnici concrete pentru a gestiona îngrijorările: respirația calmă, expunerea treptată, identificarea gândurilor catastrofice și înlocuirea lor cu perspective mai realiste.

Tonul este prietenos adaptat vârstei de 6-12 ani dar, dacă tu, ca adult ai niște griji la care ești prea atent și care cresc prea mult, poți arunca un ochi peste ea. Principiile sunt aceleași.

23/10/2025

𝐊𝐞𝐧𝐝𝐚𝐦𝐚, 𝐩𝐫𝐨 𝐬𝐚𝐮 𝐜𝐨𝐧𝐭𝐫𝐚?
Am citit știrea că un inspectorat școlar recomandă școlilor să introducă în regulamentele interne interdicţia ca elevii să aducă la şcoală, kendama. Și chiar aseară, vorbeam cu o mămică despre beneficiile acestei jucării japoneze.

Le sintetizez fără a avea pretenția că le acopăr pe toate.
✅Dezvoltare motrică
✅Coordonare ochi-mână
✅Cultivarea răbdării și a toleranței la frustrare (schemele ies după multe încercări)
✅Disciplină și perseverență (e nevoie de multe repetări)
✅Amânarea recompensei (nu iese din prima, deci, satisfacția se amână)
✅Creșterea motivației intrinseci (repetă până reușesc)
✅Antrenarea atenției (dacă nu se concentrează, nu prea are cm să iasă)
✅Controlul impulsurilor (e nevoie să gândească schema și apoi să o pună în practică)
✅Socializare (copiii fac schimb de trucuri, împărtășesc idei)
✅Creșterea sentimentului de apartenență la grupul jucătorilor
✅Este o activitate fizică, tactilă, reală, care implică mișcare și prezență și ancorare în moment
✅Nu în ultimul rând, este o alternativă sănătoasă la ecrane

Riscurile ar putea fi:
❌Fizice-răniri (ușoare) personale sau ale altora
❌Competiție în loc de colaborare
❌Comparație cu alții
❌Timp excesiv dedicat (am văzut copii înflăcărați până la obsesie de kendama)
❌Dependență. Atenție! Funcționează recompensa intermitentă care este mare activator de dopamină (câteodată iese schema, câteodată, nu)

Cum pot părinții susține echilibrul
❗️Încurajați progresul, nu perfecțiunea. Lăudați efortul, nu doar rezultatul.

❗️Jucați împreună. Interesul autentic al adultului consolidează legătura afectivă. Mai mult, dați copilului/adolescentului posibilitatea să facă un lucru mai bine decât adultul (ceea ce-i dă încredere).

❗️Stabiliți limite de timp. Kendama este o pasiune frumoasă, dar nu trebuie să devină obsesie.

❗️Promovați valorile jocului: perseverență, răbdare, colaborare, nu competiție.

Ca în orice activitate, echilibrul face diferența între un hobby care dezvoltă și unul care consumă.

În școală, primează siguranța, evident. Insă, puține activități care nu presupun ecrane i-au mai captivat pe copiii noștri în ultimul deceniu.

❓Copilul dvs. își duce kendama la școlă?
❓Sunteți pro sau contra unor măsuri de interzicere a acesteia în școli?

21/10/2025

Ai încercat vreodată să colorezi, ca formă de gestionare a stresului?
Atunci când ne concentrăm pe formele repetitive și alegerea culorilor, mintea se detașează de gândurile stresante și intră într-o stare de calm.

Este o metodă simplă și accesibilă de a reduce stresul, de a îmbunătăți concentrarea și de reconectare cu momentul prezent.

Încearcă! Ai nevoie doar de câteva creioane și puțină liniște.

20/10/2025

𝗖𝗵𝗮𝘁𝗚𝗣𝗧?
180 milioane de oameni accesează ChatGPT într-o singură lună. MIT tocmai a finalizat primul studiu de scanare a creierului asupra utilizatorilor ChatGPT, iar conclu*iile sunt revelatoare. În loc să îmbunătățească activitatea cerebrală…

📌83,3% dintre utilizatori nu și-au putut aminti nicio propoziție scrisă cu doar câteva minute înainte. În contrast, cei care au scris fără AI nu au avut această dificultate.

📌Conectivitatea creierului s-a diminuat semnificativ, scăzând cu 47% angajamentul neuronal.

📌Chiar și după ce a oprit utilizarea ChatGPT, grupul experimental a arătat încă sub-angajare. Performanța acestor participanți a rămas mai scăzută decât a grupului care nu a folosit AI.

Cercetătorii au remarcat, de asemenea, că, deși eseurile erau solide din punct de vedere tehnic, ele erau adesea descrise ca 𝙧𝙤𝙗𝙤𝙩𝙞𝙘𝙚, 𝙛𝙖̆𝙧𝙖̆ 𝙨𝙪𝙛𝙡𝙚𝙩 𝙨̦𝙞 𝙡𝙞𝙥𝙨𝙞𝙩𝙚 𝙙𝙚 𝙥𝙧𝙤𝙛𝙪𝙣𝙯𝙞𝙢𝙚.

📌ChatGPT te face cu 60% mai rapid la îndeplinirea sarcinilor și reduce efortul cognitiv cu 32%, dezangajându-te cognitv.

În conclu*ie, dacă folosești modelele LLM
📌Câștigi viteză, dar pierzi angajamentul
📌Primești răspunsuri, dar nu mai înveți să gândești

Recomandarea nu este de a evita AI, ci pentru a o folosi conștient:
📌Folosește-l pentru a te asista, nu pentru a-ți înlocui mintea!

19/10/2025

Hai să-ți spun o tehnică simplă, care, deși intuitivă este deseori ignorată.

Dacă adolescentul tău iși face temele în zgomot, cu telefonul pe masă, televizorul pornit, notificări peste tot, toate astea îi mănâncă atenția.

𝑪𝒐𝒏𝒕𝒓𝒐𝒍𝒖𝒍 𝒄𝒐𝒏𝒕𝒆𝒙𝒕𝒖𝒍𝒖𝒊 se referă la modul în care ne organizăm mediul pentru a susține comportamentele dorite și a reduce tentațiile care ne pot sabota. Este o strategie bună mai ales când vine vorba de învățare, concentrare și gestionarea timpului.

De ce funcționează? Creierul reacționează constant la stimuli din jur. Dacă mediul este plin de distrageri, îi va fi mai greu să se concentreze, chiar dacă intenția este bună.

Recomand:
📌Să creeze un spațiu liniștit, dedicat pentru studiu, separat de zona de relaxare

📌Să elibereze biroul de stimulii care l-ar putea distrage (obiecte și inclusiv alte cărți, caiete de care nu are nevoie chiar atunci)

📌Să scoată telefonul din cameră când învață

📌Să folosească aplicații care blochează social media când face teme și învață

📌Să-i anunțe pe ceilalți că are nevoie de liniște într-un anumit interval

📌Să pună la vedere lista cu ce are de făcut

Controlul contextului înseamnă mai puțin timp, stres și mai multă eficiență.

Cu multe tehnici de gestionare a timpului, așteptăm adolescenții în 8 noiembrie. Detalii în comentarii.

18/10/2025

‘Neața! 🍁🍂🌰

16/10/2025

Când au*im cuvântul "cancer", timpul parcă se oprește. Emoțiile devin copleșitoare, iar drumul care urmează pare imposibil. Dar, alături de tratamentul medic...

14/10/2025

Intr-o seară de toamnă, am povestit despre psiho-oncologie cu gazda podcastului MedXpress și purtătorul de cuvânt al Spitalului Clinic Județean de Urgență Oradea, Lisa Crăiuț.
Ce-a ieșit, vedem zilele următoare.

🎧 În curând la MedXpress – sănătate care se ascultă ușor: 𝐄𝐩𝐢𝐬𝐨𝐝𝐮𝐥 𝟑 - 𝐏𝐬𝐢𝐡𝐨𝐥𝐨𝐠𝐢𝐚 𝐨𝐧𝐜𝐨𝐥𝐨𝐠𝐢𝐜𝐚̆ 𝐬̦𝐢 𝐩𝐮𝐭𝐞𝐫𝐞𝐚 𝐞𝐦𝐨𝐭̦𝐢𝐢𝐥𝐨𝐫 𝐢̂𝐧 𝐥𝐮𝐩𝐭𝐚 𝐢̂𝐦𝐩𝐨𝐭𝐫𝐢𝐯𝐚 𝐜𝐚𝐧𝐜𝐞𝐫𝐮𝐥𝐮𝐢

Când au*im cuvântul cancer, timpul parcă se oprește. Emoțiile devin copleșitoare, iar drumul care urmează pare imposibil. Dar, alături de tratamentul medical, sprijinul psihologic specializat poate face diferența între disperare și speranță.

👩‍⚕️În episodul acesta, stăm de vorbă cu 𝐏𝐬𝐢𝐡. 𝐃𝐫. 𝐂𝐨𝐫𝐢𝐧𝐚 𝐋𝐮𝐩𝐚̆𝐮, specialist care lucrează zi de zi cu pacienți oncologici și familiile lor.

Vorbim despre:
💬 Primele reacții după diagnostic și șocul emoțional care urmează
💪 Cum se pot gestiona frica, depresia și anxietatea
👨‍👩‍👧 Rolul familiei și al prietenilor în momentele critice
🌸 Cum își pot regăsi pacienții feminitatea, demnitatea și puterea interioară
🤝 Viața după tratament și teama de recidivă

Un dialog sincer, profund și plin de speranță despre forța psihicului în lupta cu boala – un episod pe care merită să-l asculți și să-l împărtășești.

📅 Episodul apare joi!� Rămâi aproape – urmează o conversație care atinge sufletul.

14/10/2025

Bunico, de ce ai ochii așa de mari? (alarmă pentru consumul de droguri)
Dacă îți vezi adolescentul cu ochii cât cepele, nu l-a înghițit lupul. Un indicator semnificativ pentru consumul de substanțe psihoactive este midriaza, o creștere în diametrul pupilelor.

Pupilele se pot dilata fiziologic în întuneric, în stări de emoție intensă sau excitație dar midriaza apare frecvent în contextul consumului de droguri.

📌Stimulentele precum cocaina, amfetaminele, MDMA/ecstasy activează sistemul nervos central, provocând hiperactivitate, vigilență crescută, dar și dilatarea pupilelor. Persoanele sub influența acestor droguri au ochii aprinși ca pomul de Crăciun, dar sunt lipsite de reacție normală la stimuli sociali.

📌Halucinogenele (L*D, psilocibină, DMT) dau midriaza ca simptom comun pe lângă percepția profund alterată. Ochii par adesea sticloși și larg deschiși.

📌Cannabis (în doze mari sau la persoane sensibile) poate genera midriază ușoară în urma consumului, mai ales în combinație cu alte substanțe.

📌Anticolinergicele ca atropina sau scopolamina pot produce midriază ca efect colateral sau intenționat, în cadrul unor experiențe psihedelice sau disociative.

Las ca exemplificare ochișorii lui Venus, cu ketamină și propofol în instalație (în scopul unei intervenții chirurgicale, desigur).