10/04/2026
Azi, în Vinerea Mare, s-ar cuveni să nu facem gălăgie (nici pe rețele) și să nu lucrăm. Și asta îmi amintește de o situație din urmă cu mai bine de un sfert de veac. Aveam în clinică două asistente care urmau concomitent cu munca, Facultatea de Teologie-Litere. Două fete foarte harnice, altruiste, de o bunătate sufletească rară și foarte evlavioase. Respectau dogma ortodoxă întocmai: capul acoperit, rochiile și halatele lungi, posteau ca la carte, erau mereu gata să-ți dea, pe lângă o mâna de ajutor, o cărticică cu rugăciuni.
Insă, la început tacit, făceau ce făceau și dădeau skip la turele de duminica. Azi așa, mâine așa până când colegele s-au sesizat și ca la orice loc de muncă, nedreptatea este este un factor care scade motivația, mai ceva decât va scădea, după război, prețul la benzină.🙄
Așa a aflat și medicul șef. Și în loc să le bage în ședință cm erau vremurile (că nu treceai prin evaluare, feedback constructiv și măsuri de dezvoltare, ci erai luat direct la muștruluială), a procedat cu multă înțelepciune.
In curtea spitalului vechi era (și este și azi) o biserică. I-a cerut sfatul și sprijinul preotului care o păstorea, profesor deopotrivă al fetelor. Cu blândețe preotul-profesor le-a predat la următoarea oră, lecția despre iconomie și filantropia creștină. Le-a spus că orice fel de muncă făcută în folosul pacienților, este scoasă de sub interdicția sărbătorilor, fie duminică, fie alte zile, oricât de semnificative, pentru că nu e muncă, e slujire.
Așa că, sper că voi fi scuzată pentru că azi lucrez, tot în folosul pacienților, la prezentarea de marți, când încep Zilele Medicale la Spital Clinic Județean de Urgență Bihor - Oradea.
Intre timp, privesc spre cer și surprind jocul de-a v-ați-ascunselea al norilor iar unul mic s-a pitit după un pui de cireș.
Să aveți sărbători senine!🌸
