Dr. Corina Lupău

21/12/2025

20/12/2025

𝟓 𝐦𝐢𝐭𝐮𝐫𝐢 𝐝𝐞𝐬𝐩𝐫𝐞 𝐝𝐞𝐩𝐫𝐞𝐬𝐢𝐚 𝐝𝐞 𝐬𝐚̆𝐫𝐛𝐚̆𝐭𝐨𝐫𝐢
Există o presiune socială ca de sărbătorile de iarnă să fie o perioadă a bucuriei, reconectării și recunoștinței. Pentru multe persoane, ceea ce trăiesc în interior intră într-un contrast dureros cu ce cred că ar trebui să simtă. Din acest contrast se nasc mituri despre depresia de sărbători, demontate pe baza cercetărilor și practicii clinice.

𝐃𝐞𝐩𝐫𝐞𝐬𝐢𝐚 𝐝𝐞 𝐬𝐚̆𝐫𝐛𝐚̆𝐭𝐨𝐫𝐢 𝐧𝐮 𝐞 𝐫𝐞𝐚𝐥𝐚̆, 𝐞 𝐝𝐨𝐚𝐫 𝐨 𝐬𝐭𝐚𝐫𝐞 𝐝𝐞 𝐦𝐨𝐦𝐞𝐧𝐭
Deși depresia de sărbători nu este un diagnostic în sine, simptomele depresive pot crește în perioada sărbătorilor, mai ales la persoanele vulnerabile. Stresul financiar, presiunea socială, izolarea și reactualizarea pierderilor pot declanșa sau accentua episoade depresive reale. Pentru unii oameni, sărbătorile sunt un factor declanșator, nu o simplă indispoziție trecătoare.

𝐃𝐚𝐜𝐚̆ 𝐞𝐬̦𝐭𝐢 𝐝𝐞𝐩𝐫𝐢𝐦𝐚𝐭 𝐝𝐞 𝐬𝐚̆𝐫𝐛𝐚̆𝐭𝐨𝐫𝐢, 𝐢̂𝐧𝐬𝐞𝐚𝐦𝐧𝐚̆ 𝐜𝐚̆ 𝐧𝐮 𝐚𝐩𝐫𝐞𝐜𝐢𝐞𝐳𝐢 𝐜𝐞 𝐚𝐢
Depresia nu este lipsă de recunoștință, ci o tulburare care afectează modul în care creierul procesează emoțiile, plăcerea și speranța. Neurobiologia depresiei implică modificări în neurotransmițători, independent de voință. O persoană poate avea „tot ce trebuie” și totuși să sufere profund. Invinovățirea nu ajută, ci agravează simptomele.

𝐓𝐨𝐚𝐭𝐚̆ 𝐥𝐮𝐦𝐞𝐚 𝐞 𝐦𝐚𝐢 𝐟𝐞𝐫𝐢𝐜𝐢𝐭𝐚̆ 𝐝𝐞 𝐬𝐚̆𝐫𝐛𝐚̆𝐭𝐨𝐫𝐢, 𝐝𝐨𝐚𝐫 𝐞𝐮 𝐬𝐮𝐧𝐭 𝐚𝐬̦𝐚
Cercetările despre emoții arată că percepția fericirii celorlalți este puternic distorsionată de comparația socială, mai ales prin rețelele sociale. Oamenii afișează mai mult emoții pozitive decât trăiesc în realitate. Gândul că doar eu simt asta este un simptom al depresiei, nu o dovadă a izolării reale.

𝐃𝐚𝐜𝐚̆ 𝐭𝐞 𝐭̦𝐢𝐢 𝐨𝐜𝐮𝐩𝐚𝐭, 𝐝𝐞𝐩𝐫𝐞𝐬𝐢𝐚 𝐭𝐫𝐞𝐜𝐞
Activarea comportamentală este o tehnică validată în depresie, dar supraaglomerarea cu activități nu echivalează cu vindecarea. Evitarea emoțiilor prin hiperactivitate poate menține problema pe termen lung. Depresia are nevoie de spațiu de înțelegere, reglare emoțională și uneori intervenție psihologică sau medicație, nu doar de distragere.

𝐃𝐞𝐩𝐫𝐞𝐬𝐢𝐚 𝐝𝐞 𝐬𝐚̆𝐫𝐛𝐚̆𝐭𝐨𝐫𝐢 𝐭𝐫𝐞𝐜𝐞 𝐬𝐢𝐧𝐠𝐮𝐫𝐚̆ 𝐝𝐮𝐩𝐚̆ 𝐀𝐧𝐮𝐥 𝐍𝐨𝐮
Pentru unele persoane, simptomele se pot diminua o dată cu reducerea stresului sezonier. Însă pentru altele, sărbătorile sunt doar momentul în care depresia devine vizibilă, nu cauza ei. Dacă simptomele persistă mai mult de două săptămâni (tristețe profundă, pierderea interesului, oboseală, tulburări de somn, gânduri negative recurente), este recomandată evaluarea de specialitate.

De reținut este că sărbătorile scot la suprafață ceea ce a fost deja acolo. Poate dorul de cineva, pierdere, singurătate, oboseală, amintiri traumatice asociate sărbătorilor de iarnă. Să ceri ajutor în această perioadă nu strică sărbătoarea. Poate fi chiar primul gest autentic de grijă față de tine.

19/12/2025

Scrisoare terapeutică pentru Moș Crăciun. Nu uitați să vă jucați!

17/12/2025

Așa-i că telefonul a devenit o extensie a noastră? Ne ajută să comunicăm, să lucrăm, să ne informăm și să ne relaxăm. Legat de el, există un fenomen tot mai frecvent care afectează calitatea relațiilor umane, 𝒑𝒉𝒖𝒃𝒃𝒊𝒏𝒈𝒖𝒍.

Termenul vine din combinarea cuvintelor phone (telefon) și snubbing (ignorare) și descrie comportamentul prin care o persoană își ignoră interlocutorul prezent fizic pentru a se uita la telefon. Fie că verifică mesaje, rețele sociale, notificări sau pur și simplu scrollează fără un scop clar.

Phubbingul, pe lângă faptul că este lipsă de politețe, poate fi un obicei automat și nu o alegere conștientă. Poate avea în substrat nevoia de validare dată de recompensele oferite de like-uri, activate de dopamină sau anxietatea socială atunci când telefonul devine refugiu în situații inconfortabile. Dar poate indica și că ai un partener care nu mai este interesat de tine și orice informație care vine din telefon este mai stimulativă.

De multe ori, phubberul nici nu realizează impactul comportamentului său asupra celuilalt. Dar e cert că scade sentimentul de conectare emoțională, crește frustrarea și resentimentele, diminuează empatia și ascultarea activă. Poate contribui la conflicte de cuplu și la distanțare emoțională.

Pentru persoana ignorată, mesajul transmis este adesea că nu e suficient de importantă. În timp, acest lucru poate afecta stima de sine și siguranța relațională.

Nu telefonul este inamicul, ci modul în care îl folosim. Relațiile au nevoie de timp, atenție și prezență reală, lucruri pe care, să recunoaștem, niciun ecran nu le poate înlocui.

16/12/2025

𝟏𝟎 𝐢𝐝𝐞𝐢 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐨 𝐬𝐞𝐚𝐫𝐚̆ 𝐝𝐞 𝐯𝐚𝐜𝐚𝐧𝐭̦𝐚̆ 𝐜𝐮 𝐩𝐫𝐢𝐞𝐭𝐞𝐧𝐢𝐢, 𝐚𝐜𝐚𝐬𝐚̆ 𝐥𝐚 𝐚𝐝𝐨𝐥𝐞𝐬𝐜𝐞𝐧𝐭𝐮𝐥 𝐭𝐚̆𝐮

Adolescenții de azi sunt copiii pandemiei, copii școliți în fața monitoarelor, fără interacțiune, cu abilități sociale din ce în ce mai deficitare. Vacanța care se apropie poate fi un prilej de socializare, așa că ai mai jos câteva idei care ajută apropierea de prieteni.

1. Lasă adolescenții să-ți invadeze bucătăria și să facă turtă dulce, brioșe sau fursecuri. Așteaptă-te să nu rămână impecabilă cm au găsit-o dar, hei, e un preț mic pentru o distracție așa de mare.

2. Să organizeze un atelier pentru decorat turtă dulce. Pot să o facă ei, dar în comerț găsim turtă dulce specială pentru decorat, cu diferite forme de la brăduț la moși Craciuni sau căsuțe mai complexe.

3. Atelier pentru decorațiuni de Craciun. Pot folosi materiale creative, să picteze globuri, sau conuri de brad, să creeze ghirlande din sclipici sau steluța din vârful pomului.

4. O seară de film cu prietenii. Lasă-i să facă binging, urmărind un întreg sezon din serialul ales, fără să te îngrijorezi în legătură cu ora de culcare.

5. Să organizeze Secret Santa cu cei mai buni prieteni, chiar la tine acasă. Adolescenții adoră surprizele, le dau acel thrill (pe care îl caută mereu în filmele horror, comportamentele de risc, amânarea sarcinilor etc). Ajută-i să-și culeagă surprinderea dintr-o activitate dezirabilă.

6. Lasă-i să facă un camping “sub” bradul de Crăciun. Donează-le livingul pentru o noapte, saltele și pături și se vor distra de minune.

7. O seară de SPA cu măști de față, arome, castraveți pe ochi, mani-pedi și cordeluțe pentru păr. Condimentată cu poze haioase, mai ales pentru fete, poate fi de neuitat.

8. O noapte de gaming. Tot anul ai încercat să-i limitezi accesul la consolă, îndemnându-l la interacțiune directă cu prietenii. Lasă-l acum să-i aducă acasă și să joace pe săturate.

9. Puloverul de Craciun. Alegeți un pulover vechi sau pe care nu-l poartă sau poate fi chiar al tău, pe care să-l transforme într-unul de sezon împreună cu prietenii care vor veni cu al lor. Pot să coase, să aplice, să taie și să deșire astfel încât să iasă unul creativ. Ia-ți adio de la el!

10. Lasă-i să prepare băuturi non-alcoolice cu cacao, bezele, siropuri colorate, mentă, scorțișoară, ghimbir, gheață. Alegeți căni sau pahare diferite. Lângă un platou cu popcorn, fructe, alte gustări dulci și sărate asigură o seară de ținut minte.

Pot fi combinate mai multe activități, asezonate cu muzica preferată sau colinde pentru o atmosferă se sărbători. Ideea principală este de a fi împreună, de a crea conexiuni cu prietenii chiar în spațiul securizant al casei.

15/12/2025

Cineva mi-a relatat zilele trecute un plan bine ticluit pentru a se răzbuna pe o persoană din viața ei care, realmente îi crease rău. Am întrebat-o ce se va întâmpla apoi, dincolo de o satisfacție de moment, împreună cu pachetul de întrebări pe care-l găsești la final.

Atunci când când simți durere mare și nedreptatea pare intolerabilă, poți fi tentat să te răzbuni. E o reacție umană, firească, născută din dorința de a restabili un echilibru interior.

Dar răzbunarea nu vindecă rana, doar o prelungește. În loc să te elibereze, te ține conectat la cel care te-a rănit. Îți consumă energia, atenția și timpul, transformând durerea într-un circuit închis din care ieși greu.

De fapt, nu actul răzbunării aduce liniște, ci recuperarea puterii personale. Poți face asta prin stabilirea limitelor, distanțarea sănătoasă, procesarea emoțiilor, reconstrucția stimei de sine și alegerea de a nu continua lanțul suferinței.

Dacă ai intenții vindicative față de o persoană care te-a rănit, înainte de acționa, iată un pachet de întrebări terapeutice care te pot ajuta la clarificare și la recuperarea controlului interior.

Ce parte din mine a fost rănită cel mai tare? De ce doare atât de mult?

Care este nevoia mea reală din spatele dorinței de răzbunare? Validare? Dreptate? Protecție?

Dacă m-aș răzbuna, ce sper că s-ar schimba în mine? Ce emoție aș vrea să dispară?

Cât din această reacție vine din prezent și cât din răni mai vechi care s-au reactivat acum?

Ce preț emoțional, relațional sau moral aș plăti dacă aș merge mai departe cu răzbunarea?

Ce parte din mine ar avea cel mai mult de câștigat dacă aleg vindecarea, nu răspunsul agresiv?

Ce m-ar ajuta cu adevărat să-mi recâștig liniștea?

Dacă nu m-aș mai raporta la persoana care m-a rănit, cine aș deveni?

Ce îmi doresc pentru versiunea mea de peste 6 luni? Va fi răzbunarea aliniată cu acea versiune?

Cum ar fi să îmi iau înapoi puterea nu prin răspuns agresiv, ci prin distanță și claritate?

Ce aș face diferit data viitoare pentru a nu ajunge din nou în acest punct?

Care este cel mai mic pas pe care îl pot face azi spre vindecare, nu spre război?

Cui pot cere sprijin pentru a procesa durerea înainte ca ea să devină acțiune?

14/12/2025

𝐓𝐢𝐩𝐮𝐫𝐢 𝐝𝐞 𝐦𝐚𝐦𝐞 𝐝𝐞 𝐛𝐚̆𝐢𝐞𝐭̦𝐢
Mamele și fiii au una dintre cele mai profunde și complexe relații. O mamă modelează apropierea, autonomia și viitoarele relații ale băieților. În terapie, observăm adesea tipare relaționale recurente, accentuate și fac o sumarizare, nu pentru a pune etichete, ci pentru a înțelege dinamicile emoționale și rezultatele acestora. Acestea nu sunt fixe, ci stiluri relaționale care pot coexista, se pot suprapune sau pot evolua.

𝐌𝐚𝐦𝐚 𝐡𝐢𝐩𝐞𝐫𝐩𝐫𝐨𝐭𝐞𝐜𝐭𝐨𝐚𝐫𝐞. Iși vede fiul ca pe cel mai prețios lucru și se simte responsabilă să-l protejeze de orice. Ascultă, intervine, rezolvă, atenuează orice disconfort pe care l-ar putea experimenta. Aceasta anticipează nevoile copilului înainte ca el să le exprime, evită confruntările pentru a nu-l supăra, realizează în locul lui sarcini pe care ar putea să le facă singur și se teme excesiv pentru siguranța lui. Dacă hiperprotecția mamei vine din anxietate, copilul poate prelua starea. Pe termen lung, băiatul dezvoltă dificultăți în zona de autonomie, luarea deciziilor și toleranța la frustrare.

𝐌𝐚𝐦𝐚-𝐩𝐫𝐢𝐞𝐭𝐞𝐧𝐚̆. Iși vede fiul ca pe cel mai bun prieten. Îi dezvăluie prea multe din viața ei, îi cere sprijin emoțional sau îl pune în rol de adult confident. Ii povestește despre problemele ei personale, cere ajutor emoțional de la copil, evită limitele clare și îl implică în conflictele de cuplu. Băiatul va avea o maturizare emoțională precoce, va fi supraresponsabil și cu dificultăți în relațiile romantice ulterioare (poate căuta parteneri vulnerabili sau relații în care să salveze).

𝐌𝐚𝐦𝐚 𝐛𝐚̆𝐢𝐚𝐭𝐮𝐥𝐮𝐢-𝐭𝐫𝐨𝐟𝐞𝐮. Această mamă și proiectează în fiu ambițiile și dorințele neîmplinite. El devine proiectul ei de viață, cel ales să reușească acolo unde ea nu a putut. Îl idealizează, îl laudă excesiv și îl împinge spre performanțe, îl compară cu alți băieți și pune presiune subtilă asupra lui să fie special. Se identifică puternic cu succesele lui. Băiatul dezvoltă o motivație puternică și uneori are rezultate excelente. Mai poate dezvolta perfecționism, anxietate de performanță, teama de eșec și dificultăți în formarea unei identități autentice.

𝐌𝐚𝐦𝐚-𝐫𝐞𝐠𝐢𝐧𝐚̆, 𝐝𝐨𝐦𝐢𝐧𝐚𝐭𝐚̆. Este autoritară, cu standarde ridicate și control asupra deciziilor copilului. Relația se bazează pe obediență și pe menținerea armoniei prin conformare. Ea este cea care decide pentru băiat în ceea ce privește prietenii, activitățile, uneori profesia. Ii validează rar emoțiile și folosește rușinea sau vinovăția ca instrument educativ, punând accent pe reputație și imagine. Băiatul crește cu disciplinat, structurat și predictibil dar poate dezvolta anxietate, inhibiție, dificultăți în exprimarea nevoilor și a identității.

𝐌𝐚𝐦𝐚 𝐢𝐧𝐝𝐢𝐬𝐩𝐨𝐧𝐢𝐛𝐢𝐥𝐚̆ 𝐞𝐦𝐨𝐭̦𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥. Nu poate oferi apropiere afectivă din cauza stresului, depresiei, traumelor sau lipsei resurselor emoționale. Aceasta răspunde puțin la semnalele emoționale ale copilului, pare distantă, preocupată sau iritabilă. Rareori se conectează prin joacă ori afecțiune. Lasă copilului mult spațiu, dar fără ghidaj emoțional. Băiatul dezvoltă autonomie timpurie, reziliență crescută (în unele cazuri) dar și hipervigilență, evitare emoțională, dificultăți de atașament.

𝐌𝐚𝐦𝐚 𝐣𝐨𝐯𝐢𝐚𝐥𝐚̆. Este mama care se manifestă în relație cu umor, joc și creativitate. Poate fi un stil foarte sănătos, dar uneori aceasta mamă evită disconfortul emoțional real. Aceasta transformă totul în glume, oferă suport, dar evită emoțiile grele și minimizează problemele („nu e mare lucru”). Băiatul trăiește într-o relație plăcută, cu conexiune și siguranță emoțională dar poate avea dificultăți în a tolera tristețea, furia și vulnerabilitatea.

Aceste tipologii accentuate, nu sunt diagnostice. Mamele oscilază între stiluri în funcție de context, resurse și propriile istorii de viață.

Cel mai important lucru nu este tipul de mamă, ci capacitatea de ajustare:
🌸să fii caldă fără a sufoca
🌸implicată fără a controla
🌸apropiată fără a confisca
🌸disponibilă fără a te sacrifica.

Relația mamă–fiu este una dintre primele școli de emoții și relații. Am scris această tipologie doar pentru a ajuta să recunoaștem, să aflăm ce funcționează și ce poate fi schimbat.

Reține că nu există mame perfecte. Există doar mame care, văzându-se mai clar, pot iubi mai liber.

13/12/2025

𝐓𝐨𝐩 𝟑 𝐜𝐞𝐥𝐞 𝐦𝐚𝐢 𝐫𝐞𝐥𝐞𝐯𝐚𝐧𝐭𝐞 𝐬̦𝐢 𝐜𝐮 𝐢𝐦𝐩𝐚𝐜𝐭 𝐬𝐭𝐮𝐝𝐢𝐢 𝐝𝐢𝐧 𝐧𝐞𝐮𝐫𝐨𝐬̦𝐭𝐢𝐢𝐧𝐭̦𝐞 𝐢̂𝐧 𝟐𝟎𝟐𝟓

1. Harta completă a activității neuronale în luarea deciziilor

Ce s-a descoperit: Anul acesta, colaborarea internațională International Brain Laboratory a publicat prima hartă detaliată la nivelul întregului creier care arată cm se formează procesele decizionale. Aceasta se bazează pe înregistrarea activității a peste 600.000 de neuroni din creierul șoarecilor, în timp ce aceștia iau decizii într-o sarcină comportamentală standardizată.

De ce e important:
📌Arată că deciziile nu sunt doar într-un singur centru decizional, ci se distribuite pe întregul creier.
📌Ajută la înțelegerea proceselor cognitive complexe, cu aplicații în AI și boli neurologice.

Impact: Redefinirea modului în care înțelegem decizia la nivel neuronal și o bază solidă pentru viitoare modele de simulare cerebrală.

2. Creierul continuă să se dezvolte în etape cheie până după 30 de ani

Ce s-a descoperit: Un studiu major publicat anul acesta arată că dezvoltarea creierului uman nu se oprește la adolescență, așa cm se credea, ci trece prin cinci etape distincte, cu schimbări semnificative la aproximativ 9, 32, 66 și 83 de ani.

De ce e important:
📌Urcă vârsta de maturitate neurologică până în jurul vârstei de 32 de ani, ceea ce schimbă modul în care înțelegem dezvoltarea personală, capacitatea de autocontrol și deciziile sociale.
📌Sugerează că plasticitatea creierului rămâne semnificativă mult timp după tinerețe.

Impact: poate influența politici educaționale și modul în care interpretăm dezvoltarea adultă.

3. Structura genetică a vulnerabilității mintale: 14 tulburări psihice asociate

Ce s-a descoperit: Cercetătorii au identificat un profil genetic comun care contribuie la mai mult de 14 tulburări psihiatrice majore. Această structură genetică sugerează că există un factor general de risc (p-factor) care subliniază predispoziția la diverse condiții, de la anxietate la schizofrenie.

De ce e important:
📌Arată că multe tulburări psihice pot avea baze biologice în comun, nu doar mecanisme distincte.
📌Facilitează dezvoltarea unor tratamente care vizează rădăcina biologică a vulnerabilității mintale, nu doar simptomele.

Impact: Deschide calea spre in diagnostic mai precis, tratamente mai eficiente și o înțelegere integrată a sănătății mintale.

11/12/2025

Hai să-ți îmbogățești vocabularul cu o o nouă expresie din dicționarul relațiilor.

𝐏𝐚𝐩𝐞𝐫𝐜𝐥𝐢𝐩𝐩𝐢𝐧𝐠 este atunci când cineva reapare doar ca să-ți răscolească emoțiile. Persoana asta din trecut revine brusc în viața ta, fără intenția reală de a reconstrui o relație cu tine, ci numai pentru a-și satisface o nevoie emoțională trecătoare.

Exact ca o agrafă care prinde două foi temporar. Te acroșează pentru un moment, apoi te lasă iar să cazi. Paperclipping nu este iubire autentică, interes real sau maturitate afectivă. Celălalt caută validare, vrea atenție, se simte singur. Sau se teme că te pierde, dar nu vrea suficient cât să-și asume o relație.

Pentru tine însă, reapariția lui poate însemna confuzie, speranță falsă, dezamăgire repetată. Paperclipping-ul este un tipar al relațiilor nesigure, în care ceea ce se oferă nu este conexiune, ci firimitură, un impuls de moment.

Reafirm că nu ești responsabil de emoțiile celui care revine doar când are chef, îi este greu sau te caută doar să se asigure că ești încă acolo, dar dispare după, cu repeziciune.

Dacă cineva intră și iese din viața ta după bunul plac, întreabă-te:
Ce vreau eu, de fapt, de la o relație?
Cum a fost data trecută? Pot acum să-mi ofer protecție emoțională?
Merită cineva loc în viața mea doar pentru câteva mesaje ocazionale?

Paperclipping-ul încetează în momentul în care alegi să nu mai fii „agrafat”, ci văzut.

Și ești matur când decizi că ușa inimii tale nu mai este rotativă.

10/12/2025

Astăzi, pacienții din Centrul de Oncologie au primit un dar minunat: un grup de colindători, studenți la Psihologie.

Au venit cu emoții, cu vioara și costumele lor tradiționale, cu glasuri tremurate și cu o dorință simplă. Să aducă lumină acolo unde tratamentele și așteptarea pot umbri uneori sufletul.

În timp ce vocile lor umpleau holul, pacienții, aparținătorii și personalul medical s-au oprit pentru o clipă. S-au privit, au zâmbit, unii au lăcrimat.

De data asta, studenții au venit să colinde dar ei vin în fiecare vineri să învețe ce înseamnă prezența, vulnerabilitatea și speranța, lecții pe care niciun manual nu reușește să le cuprindă pe deplin.

Pentru 10 minute, între tratamente, perfuzii și pași grăbiți pe coridoare, s-a făcut liniște. O liniște bună, caldă. De sărbătorile Crăciunului.

Mulțumim acestor tineri care au ales să dăruiască timp, voce și inimă!

P. S. M-a atins din nou omenia oamenilor aflați în necaz. Dimineață am anunțat în fiecare salon că vom avea colindători. O doamnă s-a ridicat și a scotocit ceva în sertar. Un domn m-a întrebat dacă am să-schimb o bancnotă mai mare. Au fost un pic dezamăgiți când le-am spus că nu e nevoie, le-am adus eu fructe și covrigi viitorilor mei colegi.

Oameni buni, uneori, cele mai mici gesturi sunt cele care deschid ferestre spre lumină.

De sărbători, fiți lumină!

09/12/2025

A fost ieri o întâlnire, cu o sala de cinema plină de elevi și profesori, pentru încheierea unui proiect antidrog realizat de polițiștii de la Prevenirea Criminalitatii Bihor, baschetbaliștii noștri dragi de la CSM Oradea, oameni fani de la Colegiul Național “Onisifor Ghibu”, Fundația Comunitară Oradea. Am pus și eu un vârf de umăr cu câteva idei într-un video cu mesaje pe care le dorim cu impact în prevenția consumului de droguri. Ioana Indrieș s-a întrecut pe sine în realizarea acestei serii de acțiuni.

08/12/2025

𝐆𝐡𝐢𝐝 𝐝𝐞 𝐝𝐢𝐬𝐜𝐮𝐭̦𝐢𝐞 𝐩𝐚̆𝐫𝐢𝐧𝐭𝐞-𝐚𝐝𝐨𝐥𝐞𝐬𝐜𝐞𝐧𝐭, 𝐥𝐚 𝐟𝐢𝐧𝐚𝐥 𝐝𝐞 𝐚𝐧
Se apropie repejor sfârșitul de an, prilej de bilanț și planuri. Dacă ai un adolescent, te îndemn la o discuție cu acesta, reflectând la anul care s-a scurs (ai grijă să nu se transforme în prelegere).

Pentru aceasta, alege un moment fără grabă și fără telefoane. Fii curios, nu interogativ, evitând comparațiile cu alții și comentariile moralizatoare. Ascultă activ și lasă adolescentul să dezvolte tema sau să aleagă ritmul conversației.

Îți sugerez câteva teme pe care le puteți aborda, care să genereze motivare, auto-cunoaștere și optimizarea relației.

1. Reușite și momente care au contat
Scop: să consolidezi imaginea de sine a adolescentului și recunoașterea propriilor resurse.
📌Care sunt 2–3 lucruri de care ești mândru anul acesta?
📌Ce ai făcut bine chiar dacă a fost greu?
📌Cine te-a susținut anul acesta și cm ți-a prins bine?
Îndeamnă-l să se întrebe „Ce am descoperit despre mine când am reușit ceva important?”

2. Dificultăți și provocări
Scop: normalizarea obstacolelor și identificarea strategiilor de coping.
📌Ce ți-a fost cel mai greu anul acesta?
📌Cum ai trecut peste momentele dificile? Ce te-a ajutat?
📌Există ceva ce ai simțit că nu ai avut cui spune?
Îndeamnă-l să se întrebe „Cum reacționez în mod obișnuit la presiune și ce aș vrea să schimb?”

3. Emoții trăite pe parcursul anului
Scop: dezvoltarea inteligenței emoționale, înțelegerea propriilor trăiri.
📌Ce emoții ai simțit cel mai des anul acesta?
📌Au fost emoții pe care nu ai știut cm să le gestionezi?
📌A existat vreun moment în care ai fi vrut să fiu mai aproape?
Îndeamnă-l să se întrebe „Ce emoții tind să evit și de ce?” și „Ce emoție mi-a oferit cea mai multă informație despre mine anul acesta?”

4. Identitate, prietenii și relații
Scop: explorarea sentimentului de apartenență și a limitelor personale.
📌Cum au evoluat prieteniile tale în acest an?
📌Cu cine te-ai simțit cel mai tu însuți?
📌Ce ai învățat despre felul în care vrei să fii tratat de ceilalți?
Îndeamnă-l să se întrebe „Ce fel de prieten am fost eu anul acesta?”

5. Școala și motivația
Scop: înțelegerea raportului adolescentului cu performanța și așteptările.
📌Ce materii ți-au plăcut și de ce?
📌Ce te-a motivat anul acesta și ce ți-a tăiat elanul?
📌Ce așteptări ai simțit că vin din exterior și cm te-au influențat?
Îndeamnă-l să se întrebe „Ce înseamnă pentru mine să învăț bine? Care este scopul meu?” și „În ce fel de activități simt că mă dezvolt, chiar dacă nu sunt ușoare?”

6. Speranțe și planuri pentru anul următor
Scop: orientarea către viitor cu realism și optimism.
📌Ce ți-ar plăcea să încerci anul viitor?
📌Există un obicei pe care ai vrea să-l schimbi?
📌Cum te pot sprijini eu fără să te presez?
Îndeamnă-l să se întrebe „Ce vreau să cultiv în mine anul viitor și ce vreau să las în urmă?”, „Ce ar însemna pentru mine un an bun?”

Revin cu ideea că discuția de final de an nu ar trebui să fie despre performanță, interogare, morală sau critică ci despre conectare, înțelegere și crearea unui spațiu sigur în care adolescentul să-și audă propriile gânduri. Gândește-te la ea ca la un cadou simplu, dar cu impact major. Ii arăți că lumea lui interioară este importantă.