Dr. Corina Lupău

12/02/2026

https://www.facebook.com/share/1Hb8bUFzuL/?mibextid=wwXIfr

08/02/2026

Un puști de 11 ani cam pufos, cm intră ieri în cabinet, își flutură mâna stângă prin fața ochilor mei. În jurul încheieturii are un elastic cu care fetele își prind părul și declamă:
- Mi-am făcut gagică!
- Oh! zic. Și ce faceți împreună?
- Păi, ne-am mutat în aceeași bancă, vorbim, ieșim în pauze afară…
- Îi dai din sendvișul tău, continui eu.
- Aaaa…nici chiar așa!

PS: ne-a înnebunit trendul ăsta pe toți.

07/02/2026

Urmează o nouă Săptămâna PSI, în așteptarea primăverii. Vă așteptăm și noi, cu drag, la Cărturești Oradea!

Săptămâna PSI | 23 februarie – 1 martie 2026
➡️ VEZI PROGRAMUL: https://s9.ro/2im1

07/02/2026

Se v**ează la greu încă de prin clasa a V-a. Pentru băieți, o dată cu intrarea în adolescență începe perioada găștilor. Gașca poate juca fotbal, jocuri video, ieși cu bicicletele etc. Dar în gașcă, adolescenții pot experimenta fumatul, câte-o gură de alcool dosită de acasă, într-o sticluță băgată la șosetă.

Foarte comun este vapatul, atât la băieți dar și la fete, adesea perceput ca fiind mai sigur decât fumatul clasic. In plus, poate trece acasă neobservat de nasul ascuțit al mamei.

𝑨𝒓𝒐𝒎𝒆𝒍𝒆 𝒔𝒖𝒏𝒕 𝒄𝒓𝒆𝒂𝒕𝒆 𝒔𝒑𝒆𝒄𝒊𝒂𝒍 𝒄𝒂 𝒔𝒂̆ 𝒇𝒂𝒄𝒂̆ 𝒑𝒓𝒐𝒅𝒖𝒔𝒖𝒍 𝒎𝒂𝒊 𝒂𝒕𝒓𝒂𝒄𝒕𝒊𝒗 𝒔̦𝒊 𝒔𝒂̆ 𝒎𝒂𝒔𝒄𝒉𝒆𝒛𝒆 𝒓𝒊𝒔𝒄𝒖𝒍. Căpșuni, mango, gumă, par a fi gusturi destinate copiilor.

Totodată conțin nicotină. Expunerea la nicotină în adolescență poate influența atenția și memoria, controlul impulsurilor și reglarea emoțiilor. Creierul e încă în dezvoltare, iar dependența se instalează mai ușor.

Substanțele iritante și toxice dau risc de inflamație la nivel pulmonar, agravarea astmului și a simptomelor respiratorii. Au fost raportate inclusiv leziuni pulmonare severe asociate vapingului. Crește ritmul cardiac și pot apărea modificări ale tensiunii arteriale.

Vapatul poate deschide poarta către fumatul clasic și consumul de alte substanțe periculoase.

Și încă nu sunt cunoscute efectele pe termen lung, pentru că vapatul este relativ recent.

06/02/2026

Ați auzit despre 𝒆𝒇𝒆𝒄𝒕𝒖𝒍 𝒅𝒆 𝒑𝒐𝒂𝒓𝒕𝒂̆, în consumul de substanțe?
Adolescenții pot începe să consume inițial substanțe considerate ușoare, normalizate în spațiul socjal pe care îl ocupă. Un fum de țigară de la colegul, o gură de cidru, un snooze, un v**e sau glo. Dacă gândim în cheia lor, par inofensive, nu-i așa?

Treptat, prind curaj, mai ales că efectele negative ale celor de mai sus nu sunt imediate și pot trece la consum mai intens de alcool și tutun sau la substanțe mai adictive. Astfel, substanțele considerate mai ușoare devin 𝒑𝒐𝒂𝒓𝒕𝒂̆ pentru consumul celor de risc și mare risc.

Ulterior, încep să-și aleagă prieteni după criterii de consum. In acest fel, mediul devine el însuși poartă, crescând probabilitatea trecerii la substanțe mai puternice și mai periculoase. Nu înseamnă că această trecere este inevitabilă, doar că riscul crește semnificativ.

05/02/2026

Iarăși a crescut consumul de gaz ilariant printre adolescenți. Cunoscut în stradă ca funny gas, protoxidul de azot este folosit medical, pentru inhalosedare sau alimentar, pentru încărcarea sifoanelor cu frișcă.

Online se găsesc cartușe care conțin 8 g, suficient pentru a umple un balon din care, apoi inhalează gazul, iar costul este cât al unui sendviș.

Adolescenții îl folosesc pentru câteva efecte imediate:
📌euforie și râs necontrolat
📌amețeală ușoară și senzația de plutire
📌deconectare temporară de la stres, griji sau emoții neplăcute
📌distorsionarea sunetelor și a percepției (vocea pare ciudată, timpul pare diferit)
📌relaxare pe termen foarte scurt

Dă impresia falsă că este inofensiv pentru că efectul trece repede. Riscul imediat este de hipoxie, amețeli, leșin, amorțeli, furnicături, tulburări de mers, anxietate intensă, atacuri de panică. Există un risc crescut de accidente.

In domeniul medical gazul se folosește cu prudență pentru că are numeroase contraindicații. Adolescenții însă, pot să nu-și cunoască diferite probleme care se exprimă silențios (cardiace, neurologice, endocrine sau hematologice). In plus, hipoxia repetată pe un creier în formare poate genera efecte ireversibile.

Despre cm să refuze consumul de substanțe, exersăm la Atelierul de prevenție, sâmbătă 21 februarie, ora 16.

04/02/2026

Azi este Ziua Mondială de luptă împotriva cancerului. Am sărbătorit-o prin susținerea unui atelier dedicat comunicării empatice a veștilor proaste. Grupul țintă a fost format din rezidenți, medici tineri care sunt în procesul de instruire pentru a deveni specialiști competenți. Mai încolo, aceștia vor avea grijă de noi sau cei dragi nouă.

Cu bucurie am primit în grup și medici primari, șefi de secții, asistente medicale și tehnicieni radiologi din cadrul Centrului Oncologic, cam 30 de oameni.

Recunosc faptul că m-au mâhnit 2-3 comentarii răutăcioase și neadevărate apărute pe rețelele sociale. Ca să le clarific, medicii sunt preocupați de dezvoltarea lor profesională și în ceea ce privește latura emoțională, comunicarea empatică cu pacientul și însoțirea emoțională pe tot traseul bolii.

Desigur, volumul mare de muncă asociat cu sarcinile complexe, oboseala cronică, timpul foarte limitat și responsabilitatea enormă poate da uneori aparența că disponibilitatea pentru emoțiile pacientului ar trece în plan secund.

Pentru cei care cred că spitalul alocă resurse suplimentare pentru aceste ateliere, îi liniștesc, că nu. De curând, am primit, cu acordul meu, în fișa postului această sarcină, ca psiholog cu experiență de peste un sfert de veac în acest spital, de a susține periodic ateliere pentru personal. O fac cu drag!

Oameni buni, nu plecați urechea la răutățile pe care le citiți pe rețele. Se întâmplă următorul fenomen: pe baza lor veniți după aceea în spital cu sacul plin de frici și așteptări negative. Asta face ca la o minimă frustrare (o programare care întârzie puțin, o un ton mai hotărât sau ceva aspecte birocratice care nu țin de medicul din fața dvs.), să suprareacționați, în virtutea erorii de confirmare.

De o parte și de alta a biroului sunt oameni, dvs vulnerabili prin boală, personalul medical uneori vulnerabil prin oboseală, resurse limitate, timp, supraaglomerare. De aceea, ca de la OM la OM, tratați-vă și tratați-ne ca atare!

Urmează și alte ateliere, pe tema gestionării conflictelor cu pacienții dificili, altul privind aprecierea și gestionarea riscului suicidar la pacienții cu prognostic prost. Vă ținem la curent.

Să reflectăm în această zi la fragilitatea noastră, la faptul că fiecare putem fi candidat la o boală oncologică. Și, dacă avem în jurul nostru pe cineva cu această afecțiune, n-ar strica un telefon prin care să-l intrebăm “Cum mai ești, omule?”

02/02/2026

Cu ocazia Zilei Mondiale de luptă împotriva cancerului 🎗️, Spitalului Clinic Județean de Urgență Bihor organizează un 𝐀𝐭𝐞𝐥𝐢𝐞𝐫 𝐝𝐞 𝐜𝐨𝐦𝐮𝐧𝐢𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐞𝐦𝐩𝐚𝐭𝐢𝐜𝐚̆ 𝐚 𝐯𝐞𝐬̦𝐭𝐢𝐥𝐨𝐫 𝐧𝐞𝐩𝐥𝐚̆𝐜𝐮𝐭𝐞 💬

Acesta se adresează 𝐦𝐞𝐝𝐢𝐜𝐢𝐥𝐨𝐫 𝐫𝐞𝐳𝐢𝐝𝐞𝐧𝐭̦𝐢 𝐝𝐢𝐧 𝐜𝐚𝐝𝐫𝐮𝐥 𝐬𝐩𝐢𝐭𝐚𝐥𝐮𝐥𝐮𝐢.

𝐀𝐭𝐞𝐥𝐢𝐞𝐫𝐮𝐥 𝐯𝐚 𝐚𝐯𝐞𝐚 𝐥𝐨𝐜 𝐦𝐢𝐞𝐫𝐜𝐮𝐫𝐢, 𝟒 𝐟𝐞𝐛𝐫𝐮𝐚𝐫𝐢𝐞, 𝐝𝐞 𝐥𝐚 𝐨𝐫𝐚 𝟖:𝟎𝟎, 𝐢̂𝐧 𝐬𝐚𝐥𝐚 𝐝𝐞 𝐜𝐮𝐫𝐬 𝐝𝐢𝐧 𝐜𝐚𝐝𝐫𝐮𝐥 𝐒𝐭𝐚𝐭̦𝐢𝐨𝐧𝐚𝐫𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐈𝐈 (𝐒𝐭𝐫. 𝐂𝐨𝐫𝐧𝐞𝐥𝐢𝐮 𝐂𝐨𝐩𝐨𝐬𝐮).

Studiile arată că o comunicare empatică schimbă semnificativ modul în care pacienții trăiesc o veste proastă prin următoarele:

📌reducerea distresului emoțional imediat și pe termen mediu. Pacienții au niveluri mai mici de anxietate și furie, raportează mai puțină disperare și neputință și tolerează mai bine incertitudinea. Empatia nu îndulcește diagnosticul, dar reglează răspunsul emoțional.
📌creșterea încrederii în medic și în sistemul de îngrijire. Empatia percepută este corelată cu alianță terapeutică mai bună, satisfacție crescută față de îngrijire și percepția că medicul este competent și de partea pacientului.
📌o mai bună înțelegere și reținere a informațiilor. Pacienții tratați empatic înțeleg mai corect prognosticul, își amintesc mai bine opțiunile terapeutice, pun mai multe întrebări relevante
📌reducerea conflictelor, reclamațiilor și a comportamentelor defensive. În special în contexte cu prognostic rezervat, comunicarea rece sau grăbită crește riscul de neîncredere și plângeri. Comunicarea empatică este asociată cu mai puține litigii. Deși vestea e aceeași, pacientul se simte respectat.
📌impact asupra aderenței și deciziilor medicale. Pacienții care se simt înțeleși sunt mai complianți la tratament, mai dispuși să discute deciziile dificile. In plus, se simt parte din proces, nu obiectul lui.

Empatia înseamnă comunicare blândă, fără a da speranțe false sau a evita adevărul. Dar presupune recunoașterea emoțiilor pacientului, validarea reacțiilor și adaptarea la ritmul lui de înțelegere.

02/02/2026

Există câteva mituri despre consumul de canabis. Că este natural, deci sigur, nu dă dependență și toată lumea fumează. Obișnuiesc să spun că după patru pași făcuți în cabinet și patru minute de vorbe, un profesionist în sănătatea mintală poate să-și dea seama dacă un adolescent fumează constant iarbă. Lentoarea, tipul specific de mers, impresia de miserupism pe care o afișează, lipsa motivației chiar și pentru comunicare, sunt indicatori instant ai consumului.

Creierul adolescentului e un șantier în lucru. Acum se petrece o remodelare intensă a lui. Zonele responsabile de luarea deciziilor, autocontrol, planificare și reglarea emoțiilor sunt încă în formare iar unele sinapse mai puțin folosite sunt înlăturate. Substanțele psihoactive, inclusiv canabisul, interferează direct cu acest proces.

Un consum regulat poate afecta memoria, atenția și capacitatea de învățare. Exact funcțiile de care un adolescent are cea mai mare nevoie la școală și în viața de zi cu zi.

Consumul poate fi recreativ sau teribilist, dar adolescenții folosesc deseori canabisul ca formă de auto-tratament pentru anxietate, tristețe sau stres. Pe termen scurt, senzația de relaxare poate părea o soluție. Pe termen mediu și lung, însă, vorbim de creșterea anxietății, apariția episoadelor depresive, iritabilitate și dificultăți în gestionarea emoțiilor fără substanță.

Legătura dintre consumul de canabis și declanșarea sau agravarea tulburărilor psihice, în special la adolescenții vulnerabili genetic este dovedit nu doar de studii, ci de ceea ce vedem în practica de zi cu zi. Episoadele psihotice pot avea consecințe serioase asupra parcursului de viață.

𝙐𝙣 𝙖𝙙𝙤𝙡𝙚𝙨𝙘𝙚𝙣𝙩 𝙘𝙪 𝙪𝙣 𝙫𝙞𝙞𝙩𝙤𝙧 𝙥𝙧𝙤𝙢𝙞𝙩̦𝙖̆𝙩𝙤𝙧 𝙖𝙯𝙞, 𝙥𝙤𝙖𝙩𝙚 𝙛𝙞 𝙪𝙣 𝙘𝙖𝙣𝙙𝙞𝙙𝙖𝙩, 𝙪𝙣𝙚𝙤𝙧𝙞 𝙥𝙚 𝙫𝙞𝙖𝙩̦𝙖̆, 𝙡𝙖 𝙨𝙚𝙘𝙩̦𝙞𝙞𝙡𝙚 𝙙𝙚 𝙥𝙨𝙞𝙝𝙞𝙖𝙩𝙧𝙞𝙚, 𝙙𝙪𝙥𝙖̆ 𝙘𝙤𝙣𝙨𝙪𝙢 (fără să existe regulă clară pentru durata consumului). Știm doar că un conținut ridicat de THC, crește riscul.

Dependența psihologică este reală. Adolescenții pot ajunge să își organizeze viața în jurul consumului, când scade interesul pentru școală, hobby-uri, sport, relații. Motivația se estompează, iar performanțele academice și sociale au de suferit.

Consumul regulat de canabis poate deveni un înlocuitor al explorării sănătoase a vieții cu neplăceri cu tot. Emoțiile sunt amorțite, conflictele evitate, dezvoltarea personală încetinită. Relațiile cu părinții și profesorii se tensionează, iar cercul social se poate restrânge la persoane cu aceleași obiceiuri de consum.

Las în comentarii linkul către Atelierul de prevenție pentru substanțe adictive, în cadrul căruia exersăm refuzul de consum.

31/01/2026

Nu i-am putut primi pe toți cei care și-au dorit participarea la atelierul de azi, privind dependența de ecrane. Ne propunem să-l mai organizăm în iunie, înainte de vacanța de vară, când crește consumul de jocuri și prezența pe rețele, vin serile cu ochii în ecrane și nopțile nedormite.

Ne-am bucurat să avem la atelier adolescenți, nu doar din orașele mai mici, ci și din 2 județe învecinate. Ne împlinește faptul că atelierele noastre găsesc ecou și vin oameni de la 200 km. Sper să fi primit ceea ce au avut nevoie.

Despre un altfel de ecou las mai jos o imagine din atelier, invitându-vă dragi părinți să explicați copiilor cm ne prind rețelele, în bule care tind să ne confirme propriile păreri.

Pentru Atelierul de prevenție pentru consumul de substanțe adictive din 21 februarie, mai avem câteva locuri.

30/01/2026

𝐃𝐨𝐮𝐚̆ 𝐬𝐞𝐦𝐧𝐚𝐥𝐞 𝐝𝐞 𝐚𝐥𝐚𝐫𝐦𝐚̆ 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐫𝐢𝐬𝐜𝐮𝐥 𝐬𝐮𝐢𝐜𝐢𝐝𝐚𝐫
Când copiii sau adolescenții au ideație suicidară sau comit acte suicidare, au uneori fantasme de pedeapsă. Acestea pot fi orientate către sine, copilul își spune că nu merită să trăiască, este rău, nevaloros, greșit esențialmente. Vede auto-anihilarea ca pe o reparație morală, actul suicidar având o dimensiune expiatorie.

Alteori, când copilul sau adolescentul trăiește într-o familie abuzivă, conflictuală, când se simte nedreptățit, fantasma de pedeapsă este orientată către părinți. Este un scenariu intern în care trăiește actul suicidar ca pe o consecință inevitabilă a eșecului parental, iar suferința părinților devine parte din rezolvare. Vine ca o pedeapsă, actul suicidar fiind precedat de anticiparea suferinței părinților, a părerilor de rău despre felul în care s-au comportat, ca o plată. De pildă, își imaginează propriile funeralii în care părinții jelesc și finalmente, realizează răul făcut.

In primul caz, adolescentul gândește că el este vinovat, în cel de-al doilea că părinții sunt responsabili. Cele două fantasme coexistă adesea. Copilul se simte simultan vinovat și abandonat, rău și nedreptățit.

Deseori aceste scenarii nici nu sunt devoalate acasă, iar în cabinet avem acces la ele doar după construirea unei alianțe terapeutice solide.

TelVerde antisuicid: 0800 801 200