Echilibru pentru Suflet

30/03/2026

Narcisismul nu e întotdeauna așa de vizibil (prin aroganță, dominare). Există și o formă mai ascunsă, mai subtilă. În psihologie se numește narcisism vulnerabil (subtil) sau covert (din engleză).

Persoana pare timidă, sensibilă (poate chiar fragilă), iar la prima vedere pare empatică sau modestă, dar în realitate folosește aceste trăsături pentru a-i manipula emoțional pe cei din jur. În loc să te atace direct, creează vinovăție, rușine sau confuzie și te face să te simți responsabil pentru starea ei, ca și cm tu ai fi vinovat că el sau ea suferă.

Narcisismul subtil e mai greu de detectat pentru că se manifestă prin prin comportamente mai „ascunse” sau manipulate social.

Pe de altă parte, narcisistul clasic este mult mai vizibil: domină conversațiile, cere admirație constant, minimalizează nevoile celorlalți și nu-și recunoaște niciodată greșelile. El controlează prin putere și agresivitate directă, iar prezența lui poate fi obositoare, chiar copleșitoare. 🫣

Astfel, diferența principală stă în modul în care își exercită controlul: narcisistul clasic e vizibil și de multe ori se vede de la o poștă. 😅 Cel vulnerabil e mai subtil, care, prin emoțiile tale, prin vinovăție și manipulări delicate te mențin captiv în relație, fără să realizezi imediat.

Ei merg la terapie? Uneori da, dar nu ușor și nu repede.

Revin în curând cu o postare și despre narcisismul acela clasic, pe care îl știm și vedem cu toții. 😊

28/03/2026

Dacă fac facultatea de psihologie înseamnă că-mi vindec rănile emoționale?
Dacă fac facultatea de psihologie înseamnă că fac terapie (pe gratis)?
Dacă fac facultatea de psihologie înseamnă că voi ști să-i „citesc” pe ceilalți și să-i ajut pe cei dragi?
Dacă fac facultatea de psihologie înseamnă că sunt psihoterapeut?

La toate aceste întrebări, răspunsul este nu. Facultatea de psihologie este o facultate utilă, frumoasă și bogată în experiențe, mai ales dacă ai parte de niște profesori și mentori implicați și dedicați procesului academic. Este admirabil faptul că multe persoane își doresc să cunoască mai multe despre natura umană și de a construi o societate mai bună, însă a face facultatea de psihologie nu este soluția la rezolvarea problemelor personale. Pentru cei care credeau că se vindecă pe sine urmând facultatea de psihologie, pe parcursul ei (sau încă de la început), iluziile se dizolvă treptat.

Acum că se apropie perioada admiterii și mulți se gândesc să aleagă facultatea de psihologie, m-am gândit să elaborez acest subiect, scriind un articol despre asta. Acest subiect este unul foarte căutat de către cei care se gândesc să urmeze o carieră în psihologie și să devină psihoterapeuți.

Link în comentarii.

23/03/2026

Nu trebuie să devii perfect ca să fii demn de acceptare - nici măcar în ochii tăi. 💚

Cred mult în puterea cuvintelor și acestea sunt câteva idei pe care le folosesc în practică, pe care astăzi aleg să le împărtășesc cu voi. 😊

21/03/2026

Astăzi este Ziua Mondială a Poeziei! 📜

Și cu această ocazie vă împărtășesc o poezie care pe mine mă invită să fiu în contact cu fragilitatea vieții. Vă redau o parte:

❥
Un lung tren ne pare viața, ne trezim în el mergând,
Fără să ne dăm noi seama unde ne-am suit și când.
Fericirile sunt halte, unde stăm câte-un minut;
Până când să ne dăm seama, sună, pleacă, a trecut...

Iar durerile sunt stații lungi, de nu se mai sfârșesc,
și în ciuda noastră, parcă tot mai multe se ivesc.
[…]

Vine odată însă vremea să ne coborâm și noi;
ce n-am da, atunci, o clipă să ne-ntoarcem înapoi?
Dar, pe când, privind în urmă, plângem timpul ce-a trecut,
sună-n Gara Veșniciei; am trăit și n-am știut!...
❥

Ce frumos se face legătura dintre frumusețea clipei și inevitabilitatea pierderii! 🫶🏻
Și cât de important este să putem rămâne deschiși în fața acestor trăiri, schimbări, să le acceptăm și să le integrăm ca parte firească a condiției noastre umane, permițându-le să fie așa cm sunt. Nimic nu rămâne definitiv, nici bucuria, nici suferința, iar viața ne poartă dintr-un loc în altul. Și, aș îndrăzni să spun că sensul vieții nu vine din destinația finală, ci din felul în care trăim această călătorie. 🚂

Vă invit să o citiți și să o lăsați să rezoneze cu voi, în felul vostru propriu. 😊
Link în comentarii.

17/03/2026

Dacă știm, de ce nu facem?
Dacă avem soluția, de ce nu o aplicăm?

Deși a ajunge la o soluție pare pasul final, acesta e de fapt doar începutul unui proces ce necesită efort, risc și schimbare. Dincolo de soluție începe adevăratul „drum”: disconfort, incertitudini, frustrări, dileme posibil chiar eșec.

Și-n terapie, pare că oamenii știu ce au de făcut. Și totuși, e greu să pună-n aplicare… Conștientizările nu sunt suficiente și există (o mare) ambivalență (Vreau / Nu vreau, Pot / Nu pot.).

În acest carusel am încercat să surprind un pic din complexitatea acestui subiect. 😊

13/03/2026

Siguranța absolută și progresul RAR coexistă.

Progresul vine din încercări, greșeli, reajustări. Orice schimbare vine cu un grad de disconfort. Iar a ne dezvolta înseamnă să avem capacitatea de a tolera disconfortul. 🛎️

Ce ai încerca dacă nu te-ai teme (așa tare) să greșești?

08/03/2026

La mulți ani de 8 martie!
Merităm să sărbătorim și să fim sărbătorite! 🌸

Și să ne amintim că multe lucruri se întâmplă pentru că NOI existăm! 💖

Azi, dincolo de buchetele oferite cu drag de alții, culege ce ai nevoie pentru tine. 💐

03/03/2026

„Florile se vor deschide în grădina ta.
Dar dacă nu-ți deschizi fereastra,
Nu te vei bucura niciodată de parfumul lor.

Păsările se vor întoarce primăvara.
Dar dacă vei rămâne închis în bârlogul tău,
Nici măcar nu vei știi că iarna a trecut deja.

Soarele va răsări fără îndoială mâine.
Dar dacă nu-ți ridici ochii la cer,
Razele lui nu-ți vor lumina niciodată chipul.

Dacă rămâi tăcut, prea tăcut,
Încetezi să mai fii om și să te transformi în statuie,
Și atunci viața încetează să mai curgă prin tine.”

📜 Poezie scrisă de Martha Morris

Viața continuă să înflorească, dar dacă rămânem cu „ferestrele închise”, nu vom simți nimic din frumusețea de afară. De asemenea, omul care nu mai vorbește, nu mai simte, nu mai se exprimă, își pierde vitalitatea.

Viața întotdeauna își va urma cursul. Tu decizi cm participi. ⭐️

01/03/2026

Prima zi de primăvară! 🌸🌼🌺🌻🪻💐

În facultate, un profesor ne zicea să nu ne fie frică să îndrăznim, căci pomii, primăvara, nu stau să se gândească: „Să înfloresc acum sau e încă prea devreme? Dar dacă va îngheța?”

Uneori mai și îngheață lucrurile, dar lumina și căldura urmează oricărui îngheț. 💖 Și chiar dacă o vreme nu înflorim, revine și acel timp, cu fiecare pas mic pe care îl facem cu perseverență.

Lumina revine, căldura revine și viața își găsește iar drum. ☘️

19/01/2026

Ceea ce observ cel mai des la persoanele care se confruntă cu depresia mascată este că suferința lor trece adesea neobservată chiar și de cei mai apropiați, pentru că ei înșiși au învățat să o ascundă sub un comportament aparent funcțional, sub zâmbete, activități sau grijă excesivă pentru ceilalți, ca și cm dacă reușesc să fie „bine” la suprafață, durerea lor interioară nu există sau nu contează.

Este fascinant și totodată trist cât de puternic pot fi mecanismele de apărare al minții, care transformă emoțiile copleșitoare în durere fizică sau oboseală extremă, astfel încât persoana să poată „merge mai departe” și să facă față vieții de zi cu zi, dar cu un preț foarte mare: pierderea bucuriei, izolarea subtilă și sentimentul că nimeni nu poate înțelege ce se întâmplă cu adevărat în interior.

În cabinet, mă întâlnesc cu oameni care vin pentru probleme fizice (dureri de spate / cap, tulburări digestive sau insomnie) și abia după ce lucrăm împreună (cu răbdare), încep să observe că aceste simptome sunt însoțite de critică de sine, vinovăție sau de un gol interior pe care nu l-au verbalizat niciodată (nici măcar pentru ei înșiși).

Dincolo de explicațiile medicale sau raționale, ceea ce încerc să le arăt în terapie este că această suferință are un sens și o voce care merită ascultată, că e posibil să recunoască ce simt fără vinovăție și că, prin conectarea cu propriile emoții și cu corpul lor, pot începe să-și elibereze treptat tensiunea și să-și găsească echilibrul, chiar dacă procesul este lent și necesită curaj să acorde atenție asupra a ceva ce până atunci au ascuns chiar și față de ei înșiși. Acestea sunt valabile și în cazul tulburărilor de anxietate.

📚Am scris mai demult un articol despre „Depresia ca reinventare a sinelui” - pentru că da, de cele mai multe ori așa se întâmplă (identitatea se reconfigurează). Îl las în comentarii.

12/01/2026

Sunt recunoscătoare pentru această oportunitate. A fost o experiență care chiar a contat! 🫶🏻

💬 Testimonial din grupurile de intervizare

👋 Vrem să v-o prezentăm pe Tania Dihel, psiholog clinician și psihoterapeut, participantă în unul dintre grupurile noastre de intervizare online.

Tania lucrează în cadrul propriului cabinet de psihologie și oferă psihoterapie pentru adulți, în Oradea și online.
Mai multe informații despre ea și abordarea sa găsiți aici:
🌐 www.echilibrupentrusuflet.ro și
https://m.facebook.com/EchilibruPentruSuflet/?locale=ro_RO

✨ Cum a fost experiența de intervizare pentru ea?

„Am avut o experiență foarte plăcută și utilă în cadrul acestei intervizări. Pentru mine e important să fiu în contact cu alți psihoterapeuți, cu care să pot lega relații bazate pe valori comune și principii profesionale similare, de aceea mă bucur că am putut face parte din acest grup.

Împreună cu colegii mei am reușit să creăm un spațiu sigur, în care să reflectăm în ritmul nostru și să ne ghidăm intervențiile psihoterapeutice într-un mod mai eficient. Am putut explora diverse abordări, idei concrete și tehnici utile în practică.

Psihoterapia poate fi o profesie solitară, iar acest grup de intervizare mi-a adus mult sprijin – atât profesional, cât și personal. Aș recomanda experiența oricărui psihoterapeut care își dorește să crească, atât ca profesionist, cât și ca om.”

🌱 Mulțumim, Tania, pentru prezență, implicare și deschiderea de a împărtăși această experiență.
Ne bucurăm că ai fost parte din grup 🤍

02/01/2026

Știu că se pune mult accent pe găsirea motivației și menținerea ei. Însă… Motivația e instabilă și rareori funcționează de una singură pe termen lung. Sunt alte aspecte, poate mai puțin cunoscute, dar mai importante: angajamentul față de ce contează pentru tine, respectiv capacitatea de a continua chiar și când nu ai chef (disciplina). Schimbarea nu apare în zilele în care suntem motivați, ci în cele în care alegem să mergem mai departe chiar și fără entuziasm, dar cu sens. Chiar și când motivația lipsește, chiar și când frica e prezentă, iar rezultatele nu se văd încă…

Eu chiar încurajez oamenii să fie mai atenți la disciplina pe care o au (dincolo de motivație). Nu înseamnă să ne forțăm sau să devenim rigizi, ci să continuăm să facem pași mici și repetabili chiar și atunci când nu avem chef, fără să ne pedepsim pentru asta.

Așadar… Nu aștepta să te simți motivat ca să începi, căci motivația poate veni pe drum. ✨

La mulți ani, cu suflet ușor în 2026! 🤗