Echilibru pentru Suflet

07/11/2025

Bullying-ul e un subiect complex și apăsător…

Studiile arată că bullying-ul încetează în 10 secunde în 60% din cazuri dacă un coleg intervine verbal sau prin simpla prezență. Aici contează enorm educația emoțională: copiii trebuie învățați cm să fie aliați, nu doar observatori speriați. Când un copil zice: „Hei las-o în pace, nu-i amuzant!”, el trimite un mesaj care oprește agresivitatea.

Un copil nu devine agresiv din neant. Mulți copii care fac bullying au în spate un model de rușinare și control emoțional dur, prin părinții autoritari, critici sau complet absenți emoțional. 😔 Dacă acasă se cultivă rușinea, critica, ideea că emoțiile trebuie ascunse, „ținute în frâu” sau competiția pentru atenție, copilul duce mai departe același scenariu.

Bineînțeles că ar fi nevoie de intervenție psihoterapeutică în cazul părinților copiilor care manifestă comportamente de bullying. Însă mulți părinți sunt refractari la asta pentru că intervenția terapeutică îi confruntă cu propriile neputințe și vinovății. Li se activează convingerea că „am greșit ca părinte” sau că „psihologul o să-mi spună că eu sunt de vină”. Iar defensivitatea se traduce prin negare, minimalizare sau proiecție: „E vina școlii, a celorlalți copii, a societății în care trăim, nu a lui”, „Așa-s băieții, se mai iau între ei”, „Psihologii ăștia exagerează”.

În curând voi publica și un articol despre asta.

01/11/2025

Dacă ar fi să spun un singur lucru despre doliu, ar fi că acesta nu e ceva ce „trece”. Doliul nu se termină nici după un an, nici după 5. El mereu se schimbă, se așază, se transformă.

La început e ca un hău, o ruptură ce pare că înghite tot. Apoi devine un gol (puțin) mai mic, dar prezent… Iar, în timp, poate fără să-ți dai seama, începi să trăiești cu el (nu împotriva lui).

Unele despărțiri nu se încheie niciodată, doar se transformă într-un altfel de legătură. 💔

„E nevoie să accept că lumea nu este așa cm vreau să fie, iar acest lucru implică un doliu care trebuie procesat.
E nevoie să accept că lumea este așa cm este și că am nevoie să mă împac cu faptul că nu este astfel.
E nevoie să accept că drumul meu drept nu presupune să am tot ceea ce visez. Poate trece pe unde nici măcar nu mi-am imaginat…”
(Jorge Bucay, psihoterapeut)

Mai multe despre gestionarea doliului puteți citi aici:
http://www.echilibrupentrusuflet.ro/article/doliul-cum-sa-gestionezi-suferinta

26/10/2025

Dpdv antropologic, mamele nu au fost NICIODATĂ menite să traverseze singure perioada de creștere a copiilor mici. În toate comunitățile tradiționale, maternitatea era un proces COLECTIV: femeile nășteau, alăptau, creșteau copiii și se sprijineau una pe alta. Împărțeau somnul, mâncarea, grija și chiar și frica. Nu există conceptul de „mamă singură acasă cu bebelușul 24/7”. Astăzi, femeia care naște e lăudată pentru cât de bine „se descurcă SINGURĂ”. Asta e una dintre cele mai triste realități ale maternității moderne…

Iar dpdv psihologic, izolarea postnatală e un factor de risc imens pentru anxietate și depresie. Multe mame nu se plâng pentru că nu vor să pară nerecunoscătoare, dar își duc greul singure sau cred că așa ar trebui să fie.

Consider că dacă vrem o lume mai sănătoasă emoțional, acesta ar fi un bun punct de plecare: să reconstruim „tribul” în jurul mamelor, să normalizăm sprijinul (nu performanța) și să le ținem aproape. 🫶🏻

În psihologie, noi știm că mintea umană se liniștește prin contact. Prin gesturi mici, prin prezență și ajutor concret (practic / fizic) ajutăm mamele să se regleze emoțional.

Aș îndrăzni să spun că să ajuți o mamă e un sprijin emoțional și social care poate face diferența între o mamă care copleșită și o mamă care se bucură de viață alături de puiul ei. 👩‍🍼

Împărtășiți postarea și altora și haideți să facem puțină psihoeducație și în această zonă de mare interes. 💌

24/10/2025

Ieri am participat la lansarea cărții „Mame suficient de bune”, scrisă de colega mea, Psihoterapeut Monica Popa. E o carte scrisă cu multă asumare, adevăr și compasiune față de experiența maternă. 💛

În cadrul evenimentului am avut parte și de o discuție tare interesantă din perspectiva psihoterapiei si a psihiatriei despre MAME, despre tot ce înseamnă presiunile sociale ale maternității din ziua de azi (pe care mamele le preiau asupra lor), riscul de depresie postnatală (care, dacă e ignorată, NU trece de la sine) și cât de des le apar mamelor gânduri precum „Nu sunt suficient de bună” (ceea ce vine la pachet cu învinovățire, rușine, dezamăgire, tristețe, etc).

Ați fi surprinși cât de des disconfortul emoțional poate trece neobservat în familie (valabil și la modul general). De multe ori, trăirile mamei sunt minimalizare sau confundate cu „oboseala normală de după naștere”.

A fi mamă vine cu multe plusuri, cu momente de tandrețe, cu momente care te îmblânzesc și cu o iubire care nu știai că poate exista. Nu crește doar copilul, ci crește și mama, de aceea e un proces complex și plin de învățăminte.

P.S. Și tăticii au un capitol destinat lor! Pentru că da, și ei trec printr-o reajustare destul de mare (deși poate mulți nu recunosc public). 🫢

Felicitări, Monica!
Mă bucur să știu că am o colegă psihoterapeut care înțelege profunzimea și complexitatea maternității, în toate nuanțele ei! 🫶🏻

19/10/2025

De ce nu știm folosi astfel de replici? De ce nu ne vin ușor, deși ele ar fi atât de utile?
Pentru că noi înșine nu le-am auzit destul… Dacă nu am fost ascultați cu adevărat, ne e greu să ascultăm fără să corectăm, fără să grăbim, fără să oferim sfaturi.

Cumva, aceste replici iau forma lingvistică a empatiei, a acceptării și a iubirii necondiționate. Cuvintele, în sine, nu schimbă realitatea, dar o fac suportabilă. Când omul simte că durerea lui poate exista în prezența cuiva FĂRĂ să fie judecată, are loc un fel de reglare emoțională: corpul se destinde, rușinea se dizolvă, mintea se reorganizează.

De aceea, în psihoterapie, limbajul devine un instrument de reîntregire a sinelui. 💚

16/10/2025

Descoperă resurse, articole și inspirație pentru o viață mai împlinită pe

👱🏻‍♀️ https://www.echilibrupentrusuflet.ro

Fă-ți timp pentru sufletul tău! 🌱

Bine ai venit la Cabinetul Individual de Psihologie din Oradea „Echilibru pentru Suflet”. Sunt Tania Dihel, psiholog clinician și psihoterapeut și cred în importanța conștientizării de sine, a ideilor și valorilor care să ne ghideze în viață. Lucrez în propriul cabinet și țin ușa ...

05/09/2025

În general, oamenii cred că reglarea emoțională înseamnă să răspunzi tuturor situațiilor provocatoare cu calm sau să fii mereu calm. Dar…. NU e așa. ❗️Reglarea emoțională înseamnă să răspunzi într-un mod adaptativ la ceea ce se întâmplă.

E important să-ți simți emoțiile și să le poți gestiona astfel încât reacția ta să fie potrivită contextului și să te ajute să obții ce ai nevoie. 💌 De exemplu, dacă cineva te întrerupe frecvent la muncă, vei simți furie și frustrare. Răspunsul automat ar fi să țipi sau să simți iritare, ceea ce poate accentua conflictul. O reglare emoțională adaptativă ar fi să îți recunoști emoția și să alegi un răspuns potrivit situației: „Te rog să mă lași să termin ce spun, apoi te ascult și pe tine.” Altfel sună, nu-i așa?

Astfel, nu îți reprimi emoția și nici nu o lași să te controleze, ci acționezi într-un mod eficient și constructiv. 💚

Frazele pe care le-am scris in acest carusel îți pot fi de folos in situațiile in care nu știi ce să spui sau cm să reacționezi. Salvează postarea și ține-o aproape pentru când ai nevoie. 🎯

Ce zici? Are mai mult sens acum?

30/08/2025

Nu vreau să las vara asta să treacă fără să vă împărtășesc o situație personală, aparent banală.😃

M-a prins ploaia cu băiețelul meu de 2 ani, fără umbrelă, pe tricicletă. Putea fi situația perfectă pentru încrâncenări și frustrări…

Ce mă ajută cel mai mult în situații dificile ~ și ce încerc și să transmit mai departe ~ e că întotdeauna există acel moment mic (ce poate părea imperceptibil), în care poți alege cm să reacționezi. Nu întotdeauna pare să ai opțiuni, DAR AI. Între ceea ce ți se întâmplă și cm reacționezi... e o pauză. Poate durează o secundă, dar acolo e spațiul nostru de libertate psihologică.

Psihoterapia te învață să te uiți cu curiozitate la gândurile tale și să te întrebi:
💡„Oare aș putea vedea altfel situația asta?”
💡„Ce dovadă am că se va întâmpla ce-mi imaginez?”

Mă bucur că am putut alege cm să reacționez: cu prezență, cu umor și chiar cu bucurie.
Mie mi se pare foarte fain să înveți aceste abilități de viață. Chiar pot face diferența în felul in care trăiești si te raportezi la diverse experiențe! 💚

www.echilibrupentrusuflet.ro

26/08/2025

Imaginează-ți că mergi printr-un deșert și ți-e sete de zile întregi. Ajungi într-un loc unde cineva îți dă o sticlă rece de apă. Ți se pare că e cel mai bun cadou din lume, bei cu nesaț și te simți recunoscător că ai primit exact ce aveai nevoie.

Dar, la câteva clipe, vezi că altcineva primește două sticle. Brusc, apa ta nu mai are același gust. Bucuria se evaporă. În loc să te bucuri de darul care ți-a salvat setea, mintea ta fuge la comparație și la ceea ce n-ai primit.

Așa funcționează și viața: nu pierdem fericirea pentru că nu avem destul, ci pentru că UITĂM să ne uităm la ce avem deja.

Poți să-ți întrebi mintea: „Ce îmi arată această comparație despre ce-mi doresc, despre valorile mele, despre direcția în care vreau să cresc?”, „Ce am eu nevoie, în acest moment, ca să mă simt mai bine cu viața mea?”.

Răspunsurile la aceste întrebări valorează infinit mai mult decât orice scroll de 10 minute. Astfel, folosești comparația ca și ghid, ca un pas spre tine, nu împotriva ta. 🎯

Compară-te mai puțin cu alții și mai mult cu tine cel de ieri. 🫶🏻

www.echilibrupentrusuflet.ro

23/08/2025

Pentru multe familii, se apropie un nou capitol: începerea creșei sau a grădiniței! 🧸 Despărțirea poate fi grea la început, dar în timp, copilul devine mai sigur pe sine, mai sociabil, mai flexibil. Țin minte ce mix de emoții am simțit și eu în prima zi de creșă (bine, și-n zilele următoare)… Dar acum el mă conduce spre ușă dimineața. 😅

Pentru că… creșa și grădinița (dacă sunt alese cu grijă), pot aduce o mulțime de beneficii. Copilul are nevoie de alți copii, de un spațiu unde să învețe să împartă, să aștepte rândul, să se exprime într-un grup. Toate astea îi dezvoltă abilități sociale pe care, acasă, cu mama, nu are unde să le exerseze.

Un alt beneficiu e rutina. Copiii mici se simt în siguranță când știu ce urmează. La creșă și grădi există program, există structură, există repetiție. Asta îi ajută să se liniștească, să anticipeze, să prindă curaj.

De asemenea, copilul învață să primească îngrijire și de la alt adult, nu doar de la mamă. Asta îi lărgește lumea. 🩵 El învață că sunt și alți adulți pe care se poate baza și asta e un pas esențial spre independență.

Să nu uităm și beneficiile cognitive: jocuri structurate, cântecele, activități creative, expunere la limbaj divers.

Postarea asta am făcut-o într-o notă realistă și practică pentru că această tranziție să fie făcută mai ușor. În online, în general, am văzut că multe idei sunt focalizate pe copil, de aceea de data asta am ales să fie orientate înspre mamă.

Răbdare și încredere! 🫶🏻

18/08/2025

Am văzut câți dintre voi ați rezonat cu postarea și cu poll-ul despre întrebările existențiale. Mi-am dat seama că sunt subiecte care dor și rar sunt rostite cu voce tare. 😐 Așa că vreau să duc discuția mai departe, de aceea am făcut si a doua postare separată, despre cm să te împrietenești cu marile întrebări ale vieții. 💬

Răspunsurile la întrebările existențiale pe care le avem, NU VIN SINGURE, ci prin relații și experiențe. Putem să ne gândim singuri până amețim, DAR sensul, iubirea, acceptarea se confirmă doar în contactul cu ceilalți. Viața capătă culoare în relația cu oamenii, cu natura, cu munca noastră, nu în teorii și ipoteze.

Dacă aș putea sumariza, aș spune asta: crizele existențiale nu trebuie tratate ca probleme de rezolvat, ci ca INVITAȚII de a-ți trăi viața mai conștient. 🩵

Ține aproape întrebarea care te sperie… pentru că de multe ori, ea e și cea care arată direcția. 🎯 ❤

28/07/2025

Nicotina are un impact neurochimic foarte rapid și eficient. În câteva secunde de la inhalare, atinge creierul și stimulează secreția de dopamină, serotonină și alte substanțe care induc o stare de calm, claritate sau energie. Asta o face „ideală” pentru cei care caută un „mic control” pentru haosul intern. E perfid de „funcțională”. 🫣

Spre deosebire de alte dependențe, fumatul nu distruge viața brusc. Nu te duce în sevraj violent ca alte droguri. Nu te face să îți pierzi familia sau serviciul ca alcoolul. Nu îți golește cardul bancar ca jocurile de noroc. E o dependență lentă, tăcută, care se strecoară în identitate. Țigara e înrădăcinată în ritualuri, în conversații, în pauze de respiro, în despărțiri, în cafea, în momente de intimitate cu tine sau cu alții.

Dar tocmai pentru că e atât de subtilă, e și atât de greu de rupt.
Nu poți să te lași doar de nicotină. Trebuie să renunți și la o parte din rutina ta, din relațiile tale, din stilul tău de viață. Iar dacă la alcool sau la droguri intervine mai repede frica de consecințe majore, la fumat intervine negarea: „Nu e așa grav.”

Dependența de țigară e adesea prima și ultima formă de consolare.
Mulți oameni au început să fumeze în adolescență, când nu aveau alte mecanisme de reglare. Țigara le-a fost martor în toate rupturile vieții lor: când s-au despărțit, când au fost singuri, când au avut atacuri de panică, când au pierdut pe cineva.

Dependența de nicotină e diferită, pentru că e mai insidioasă, mai invizibilă, mai integrată în cotidian. Și poate tocmai de asta e mai periculoasă pe termen lung: nu pentru că te distruge repede, ci pentru că te ține pe pilot automat, te face să nu mai cauți alte forme de a te liniști, de a-ți face bine. 😔

Despre dependențe puteți citi mai multe aici: http://www.echilibrupentrusuflet.ro/gallery/adictia-psihologia-dependentei-si-a-comportamentului-adictiv-de-jenny-svanberg