05/01/2026
Despre scolioză
1. Este consecința unor factori de risc (genetici, metabolici, neuromusculari) și declanșatori (durere cronică, anumite gesturi repetitive, traumatisme, anumite sporturi, cicatrici, tulburări psihologice, carențe, constipație cronică, afecțiuni ale sistemului vizual etc.), cu implicare directă sau indirectă.
2. Scolioza se confundă frecvent cu atitudinea scoliotică (un dezechilibru postural adaptativ, de cele mai multe ori ușor de soluționat printr-o abordare interdisciplinară).
3. Este destul de rară în rândul populației pediatrice (incidența: sub 3%), comparativ cu atitudinile scoliotice sau alte tulburări posturale adaptative (hipercifozele dorsale).
4. Se instalează între vârstele de 8 - 14 ani, cu o tendință la agravare semnificativă în jurul vârstelor de 11 - 12 ani.
5. Fetițele au o predispoziție crescută atât în ceea ce privește incidența scoliozelor (raportul fetițe băieți este 7:1), cât și agravarea lor (coincide cu debutul menstruației).
6. Tratamentul conservator presupune identificarea factorilor de risc și abordarea corectă a acestora, în echipă multidisciplinară.
7. Exercițiul terapeutic și corsetul vizează prevenția agravării curburilor patologice (induse de rotații costovertebrale importante).
8. În cazul scoliozelor care depășesc 40 - 45 de grade, se poate discuta despre tratamentul chirurgical.
9. Contrar opiniilor tip "Google Info", scoliozele nu au origine în tulburările posturale contextuale reversibile (ghiozdane pe un umăr, poziții asimetrice în bănci etc.). Sigur, aceste atitudini pot uneori accentua curburile scoliotice deja instalate, însă modificările axiale au origine în dezvoltarea asimetrică a vertebrelor - cu impact negativ asupra dezvoltării coastelor, a structurilor musculare și ulterior cu implicarea segmentelor aflate la distanță.
Conform Societăților Internaționale de profil, nici măcar inegalitatea membrelor inferioare nu poate fi considerată sursă primară a scoliozelor (asta nu înseamnă că inegalitatea prin scurtare reală de membru inferior trebuie neglijată).
10. Tot mai multe studii confirmă legături strânse între modificările funcționale și structurale din regiunea cranio-cervico-mandibulară (inclusiv cele induse în scop terapeutic) și agravarea curburilor scoliotice deja instalate. O categorie de modificări la nivelul capului și gâtului, pot fi surprinse și tratate eficient în primele luni de viață (până la 8 luni).
11. În cazul scoliozelor, exercițiul terapeutic trebuie personalizat și asistat (terapie individuală).
Abordarea psihologică este extrem de importantă!
Reeducarea Posturală NU corectează scolioza (care se traduce prin modificări importante ale vertebrelor și coastelor: vezi foto), ci are un rol important în prevenirea accentuării rotațiilor și curburilor patologice, împreună cu alte metode de tip conservator (corset).
12. Înotul nu are nicio indicație terapeutică în cazul scoliozelor (nu că ar avea în alte contexte de patologii sau dezechilibre în dezvoltarea corpului). Conform evidențelor științifice, înotul poate agrava semnificativ curburile scoliotice!
Fizioterapeut, PhD
Marius Sorin Pop
