Pop Marius Sorin

25/03/2026

Când citim diagnostice de tipul "pensare posterioară C5–C6" sau "C6–C7" (foto 1), ar trebui să ne gândim automat și la posibilitatea unei iluzii optice, fără a contesta neapărat interpretarea imagistică, ci mai degrabă pentru a o înțelege în contextul limitărilor metodei.

Ca exemplificare, putem folosi un alt spațiu anatomic, precum distanța intermetatarsiană 1–2 (foto 2). Printr-o examinare simplificată, utilizând o lampă cu LED, care proiectează umbre pe baza unui principiu optic similar celui pe care se bazează radiografia, se poate obține o anumită valoare măsurabilă (foto 3).

Este suficientă însă o rotație minimă (sub 10 grade), într-un singur plan, a piesei examinate, pentru a obține o a doua valoare măsurabilă (foto 4), diferită de prima, care poate induce în eroare specialistul, dacă nu este corelată cu poziția reală a segmentului.

Astfel de rotații pot apărea în orice regiune a corpului supusă unei examinări imagistice, din motive variate: de la poziționarea pacientului — adesea într-o atitudine antalgică — până la anomalii de dezvoltare, modificări axiale patologice dobândite sau chiar variante anatomice fiziologice.

Orice clinician apreciază, fără îndoială, informațiile oferite de examinările imagistice. Fără acestea, medicina modernă nu ar fi atins nivelul actual de progres și siguranță. Cu toate acestea, interpretarea tuturor spațiilor "patologice" drept diagnostice certe, în absența unei simptomatologii specifice și fără a ține cont de variabilitatea rezultată din reprezentarea 2D a unui segment tridimensional, poate fi înșelătoare.

De aceea, este esențial ca datele imagistice să fie corelate întotdeauna cu informațiile furnizate de pacient în cadrul anamnezei, precum și cu examenul clinic, pentru a obține o evaluare corectă și completă.

22/03/2026

Otoliți "mototoliți"

Mulți dintre pacienții mei care au trecut printr-un episod de vertij au auzit, într-un fel sau altul, de "otoliți".
Fie într-un cabinet medical, fie în urma unei căutări rapide pe Google, au aflat despre acele microcristale de carbonat de calciu care ar "circula" dezordonat prin urechea internă.

Totuși, realitatea este că majoritatea persoanelor care ajung la Fizioterapie acuzând instabilitate sau senzație de dezechilibru nu prezintă, de fapt, probleme legate de otoliți.

În practica mea, pacienții ajung fie trimiși de un alt specialist pentru reeducare vestibulară — situație în care diagnosticul este deja stabilit — fie pentru o evaluare funcțională și biomecanică. Aceasta funcționează ca un fel de "ITP fizioterapeutic", necesar pentru a identifica dacă regiunea cervicală ar putea contribui la manifestările clinice ale amețelilor sau instabilității.

În zona cervicală pot apărea suferințe acute sau cronice, ale căror simptome sunt deseori descrise de pacient drept "senzație de instabilitate" sau "ca atunci când stai într-o barcă", dar "ceafa" nu va induce niciodată sindrom vertiginos rotator!

Pentru a diferenția clar o afecțiune vestibulară (periferică sau centrală) de alte patologii care se manifestă similar (!), dar fără implicare otologică — precum probleme ale sistemului vizual, dezechilibre musculoscheletale, boli sistemice/metabolice/endocrinologice sau tulburări psihologice — medicul specialist poate recomanda diverse investigații paraclinice și funcționale.
Precizia diagnosticului este, în final, rezultatul unei colaborări interdisciplinare bine coordonate.

Sursa Foto: wellcomecollection.org

19/03/2026

Tot mai des întâlnim în cabinetul de Fizioterapie pacienți cu diagnostice precum "contractură musculară" sau "nerv prins".

În realitate, în spatele acestor etichete se ascunde adesea o problemă mai complexă.

De aceea, ne luăm timp să discutăm, să evaluăm atent zona dureroasă și să înțelegem ce structură este afectată și de ce.

De cele mai multe ori, pentru o imagine completă, este nevoie și de colaborarea cu alți specialiști.

Dacă lucrurile ar fi atât de simple, o consultație de 5 minute și un tratament rapid ar rezolva totul...

Concluzie:
Abordarea superficială reprezintă una dintre principalele cauze de cronicizare a durerilor de origine neuromusculară!

15/03/2026

Centrul de Endometrioza Medicover dispune de o echipa de specialisti cu expertiza in acest domeniu, oferind solutii integrate de diagnostic si tratament.

13/03/2026

❗️Așa arată un umăr afectat de supraîncărcare repetitivă.

🔎 Daunele sunt de multe ori microscopice... și sunt încadrate la "microtrauma".

❓️Ce este macro din punct de vedere fiziopatologic și atrage atenția în aceste imagini RMN? Edemul extins. Efuziunea.

⚕️ În echipă interdisciplinară, s-a stabilit un diagnostic de afectare musculoscheletală în context comportamental, asociat cu microtraumatisme repetitive.

🛠 Strategia terapeutică vizează în primul rând schimbarea comportamentului și chiar a percepției pacientului față de centura scapulară - conștientizarea limitelor resurselor biologice.

🎯 Fizioterapia - Reabilitarea, tratamentul medicamentos și procedurile de regenerare, vor avea o indicație clară în vederea optimizării biomecanicii umărului, dar fără implicarea pacientului în abordarea cauzelor primare, beneficiile măsurilor mai sus menționate vor fi limitate!

13/03/2026

Pacientul cu parestezii persistente la nivelul membrului superior (accentuate distal), a fost trimis pentru investigații imagistice, în acest caz RMN.

"Diagnosticul" clinico-imagistic: protruzii discale...

Unde? 🙄

12/03/2026

19/02/2026

Hernia cervicală: nu doar despre compresie, ci și despre mobilitatea excesivă compensatorie

cervicală este consecința unui dezechilibru biomecanic spinal persistent, iar tabloul clinic clasic poate include radiculalgie, parestezii și tulburări de control neuromuscular la nivelul brațului, antebrațului și mâinii. Deși volumul herniei poate fi moderat, poziționarea acesteia face uneori simptomatologia extrem de relevantă pentru pacient. Managementul este întotdeauna individualizat și se desfășoară în cadrul unei echipe multidisciplinare, medicul stabilind, în multe cazuri, un tratament conservator.

Factorii de risc: mai mult decât hernia în sine

Din ghidurile internaționale de evaluare musculoscheletală, printre factorii de risc pentru herniile cervicale (și lombare) se află hipermobilitatea intervertebrală, considerată de specialiști una dintre cele mai frecvente cauze pentru instalarea primelor leziuni.
Un aspect mai puțin discutat ține de "pentru cervicală" practicate adesea dimineața, constând în rotații rapide și haotice ale capului (chiar și la sugestia specialiștilor, din păcate).
Deși aparent inofensive, aceste mișcări accentuează hipermobilitatea intervertebrală exact în zonele predispuse herniilor, fără a aduce beneficii terapeutice.

Obezitatea: factor indirect, dar relevant

Pe lângă obiceiurile nepotrivite, un alt factor frecvent întâlnit în practică este obezitatea. Excesul de țesut adipos poate restricționa mobilitatea în zona dorsală (deja limitată din cauza "ancorelor" costale) și suboccipitală, iar pentru orientarea capului rămân disponibile doar spațiile intervertebrale C5–C6 și C6–C7, zone deja predispuse instabilității.
Astfel, obezitatea nu influențează biomecanica spinală doar prin compresie axială, ci mai ales prin creșterea mobilității intervertebrale în zonele "mai libere" de țesut adipos, favorizând apariția herniilor.

Concluzie
Abordarea herniei cervicale nu trebuie să se limiteze la tratarea simptomelor sau la evaluarea fragmentului discal herniat. Este esențial să ținem cont de factorii de risc biomecanici și comportamentali, cm ar fi hipermobilitatea indusă prin exercițiile neadecvate și volumul țesutului adipos din acestă regiune. Înțelegerea acestor aspecte poate ghida prevenția și managementul eficient, reducând riscul complicațiilor și cronicizării durerilor.

FT, PhD Sorin Marius Pop

19/02/2026

Numa simplă avem, în ofertă.
Și îi tare bună la spondiloză!