https://www.facebook.com/282130408886066/

Dr. Drumar Anita, Oradea (2026)

26/01/2026

🌈 SINESTEZIA: o împletire a simțurilor

Ai auzit vreodată muzică și ai „văzut” culori?
Ai citit un cuvânt și ai simțit un gust?
Pentru unele persoane, aceste experiențe fac parte din viața de zi cu zi. Se numește sinestezie și reprezintă una dintre cele mai fascinante particularități ale creierului uman.

🔗 Ce este sinestezia?

Sinestezia este un fenomen neurologic prin care stimularea unui simț declanșează automat o experiență într-un alt simț. Creierul creează punți între zone care, în mod obișnuit, funcționează separat. Rezultatul este o percepție multiplă, simultană, stabilă în timp.

Exemple frecvente de sinestezie:

🎵 sunetele pot avea culori sau forme
🔢 cifrele pot avea personalitate, textură sau temperatură
🔠 literele pot fi colorate diferit pentru fiecare persoană
🗓️ zilele săptămânii pot fi așezate într-un spațiu mental clar, ca pe o hartă

🌟 Cum se simte sinestezia?

Pentru cei care o trăiesc, sinestezia este firească. Nu apare ca ceva straniu sau deranjant, ci ca o parte integrantă a modului în care lumea este percepută. Asocierile sunt constante și apar fără efort. Creierul face asta spontan, fără intenție sau control conștient.

🧠 Ce spune știința?

Cercetările arată că sinestezia este legată de o conectivitate mai intensă între anumite regiuni cerebrale. Apare mai des în copilărie și persistă de-a lungul vieții. Este întâlnită mai frecvent la persoanele creative, artiști, muzicieni, scriitori ✍️🎼, dar poate exista în orice domeniu.

💡 Este o tulburare?

Sinestezia este considerată o variantă de funcționare a creierului, o expresie a diversității neurologice. Nu presupune suferință psihică și nu necesită tratament. Pentru mulți, reprezintă o sursă de inspirație și bogăție interioară. 🌈

🎨 Sinestezia și creativitatea

Mulți creatori celebri au descris experiențe sinestezice: culori în muzică, forme în cuvinte, ritmuri în imagini. Această suprapunere a simțurilor poate amplifica memoria, imaginația și expresivitatea artistică.

✔️ Sinestezia ne amintește că realitatea nu este percepută la fel de toți. Fiecare creier spune propria poveste despre lume. Unele povești se aud, se văd, se gustă și se simt în același timp. ✨
🧠🌈 Lumea interioară este mult mai colorată decât pare.

25/01/2026

🧠 Cum influențează stresul memoria și concentrarea?

Trăim într-un ritm alert ⏰, cu solicitări continue, termene limită 📅 și responsabilități care se suprapun. În acest context, stresul devine aproape „invizibil”, dar efectele lui asupra creierului sunt cât se poate de reale. Două dintre funcțiile cel mai frecvent afectate sunt memoria și capacitatea de concentrare.

🔶️ Ce se întâmplă în creier când suntem stresați?

În situații de stres, organismul eliberează cortizolul: hormon esențial pentru supraviețuire pe termen scurt. Problema apare atunci când stresul este constant. Nivelurile crescute și prelungite de cortizol influențează negativ:
➡️ hipocampul (memorie și învățare)
➡️ cortexul prefrontal (atenție, organizare, control emoțional)

🔶️ Stresul și memoria

Stresul cronic poate duce la:
▪️dificultăți în memorarea informațiilor noi ❌
▪️senzația de „minte în ceață” 🌫️
▪️uitarea frecventă a lucrurilor recente 🔄
▪️acces mai greu la informații deja învățate 🔐

Memoria nu dispare, dar devine mai greu accesibilă atunci când creierul este permanent în stare de alertă.

🔶️ Stresul și concentrarea

Concentrarea presupune menținerea atenției și filtrarea distragerilor. Sub stres:
▪️atenția devine fragmentată 🧩
▪️apare tendința de a sări rapid de la o sarcină la alta 🔀
▪️scade randamentul intelectual 📉
▪️crește oboseala mentală 😴

Creierul „ocupat” cu griji are mai puține resurse pentru sarcinile cognitive.

🔶️ De ce pare că nu mai funcționăm ca înainte?

Mulți oameni descriu aceste simptome ca pe un declin personal sau intelectual. În realitate, ele reflectă un sistem nervos suprasolicitat. Creierul nu este defect, este epuizat.

🔶️ Ce ajută, în mod real?

Reducerea impactului stresului asupra memoriei și concentrării implică:
▪️somn regulat și suficient 😴
▪️pauze reale în timpul zilei ☕
▪️activitate fizică moderată 🚶‍♀️🏃
▪️limitarea multitasking-ului 📵
▪️tehnici de reglare emoțională (respirație, mindfulness) 🌬️🧘
▪️adresarea problemelor de fond, când stresul devine persistent 🧩

În unele situații, sprijinul psihologic sau psihiatric 🤝 este esențial, mai ales când apar anxietatea 😰, iritabilitatea 😤 sau simptome depresive 🌧️.

‼️Dificultățile de memorie și concentrare sunt semnale ale unui dezechilibru care poate fi corectat. Creierul are o capacitate remarcabilă de recuperare atunci când este susținut corect.

24/01/2026

🔲 Depresia unipolară vs. Depresia bipolară

În limbajul cotidian, folosim cuvântul „depresie” pentru a descrie o stare de tristețe profundă și lipsă de speranță. Însă, din punct de vedere clinic, există o distincție vitală între depresia unipolară și depresia bipolară. Deși simptomele de suferință pot părea identice, cauzele și, mai ales, tratamentul lor sunt fundamental diferite.

💠 Depresia Unipolară

Aceasta este forma cea mai cunoscută. Termenul „unipolar” sugerează că starea de spirit se mișcă într-o singură direcție (un singur pol): în jos.
• Manifestare: persoana experimentează episoade de tristețe intensă, oboseală cronică și pierderea plăcerii de a trăi.
• Evoluție: după un episod depresiv, pacientul revine, de regulă, la o stare de funcționare normală, fără a experimenta perioade de entuziasm nejustificat.

💠 Depresia Bipolară (Tulburare afectivă bipolară)

În acest caz, depresia este doar o piesă dintr-un puzzle mai complex. Persoana pendulează între doi poli opuși: depresie (low) și manie/hipomanie (high).
• Manifestare: dincolo de perioadele de „cădere”, apar episoade de energie debordantă, stimă de sine exagerată, scăderea nevoii de somn și impulsivitate.
• Riscul de confuzie: mulți pacienți caută ajutor medical doar în faza de depresie. Dacă medicul nu este informat despre perioadele anterioare de „energie excesivă”, există riscul unui diagnostic incomplet.

‼️Cea mai mare provocare în psihiatrie este că antidepresivele clasice pot fi contraindicate în depresia bipolară dacă sunt administrate fără un stabilizator de stare. Acestea pot declanșa un episod maniacal sau pot duce la o „ciclare rapidă” a stărilor, făcând tratamentul mult mai dificil.
‼️Dacă observați că perioadele de tristețe alternează cu zile în care vă simțiți neobișnuit de energici, agitați sau invincibili, este esențial să menționați aceste detalii medicului specialist. Un diagnostic de precizie este primul pas către o viață echilibrată.

23/01/2026

🧠 Sindromul Capgras

🔍 Sindromul Capgras este o tulburare rară de identificare delirantă, în care o persoană ajunge la convingerea fermă că cineva foarte apropiat: partenerul, un părinte, un copil, a fost „înlocuit” de o dublură identică. Imaginea, vocea și gesturile par corecte, însă legătura emoțională recunoscută anterior dispare.

💭 Pentru cel afectat, această experiență este extrem de reală. Nu vorbim despre o metaforă sau o confuzie trecătoare, ci despre o percepție profund modificată a realității, trăită cu intensitate și teamă.

🧩 Cum se explică acest fenomen?
Creierul recunoaște chipul cunoscut, însă reacția emoțională asociată lipsește. Apare astfel o ruptură între „știu cine este” și „simt că este cineva apropiat”. Pentru a da sens acestei nepotriviri, mintea construiește o explicație delirantă: persoana ar fi fost înlocuită.

🧠 Unde apare cel mai frecvent?
Sindromul Capgras poate fi întâlnit în contextul:
-tulburărilor psihotice (de exemplu, schizofrenia)
-unor forme de demență
-leziunilor cerebrale
-episoadelor neurologice sau psihiatrice severe.

📌 De multe ori, el coexistă cu anxietate intensă, suspiciune și comportamente de evitare.

😔 Impactul emoțional
Pentru familie, situația este dureroasă și greu de înțeles. A fi privit ca un străin de către cineva drag poate provoca suferință, confuzie și neputință. Pentru pacient, lumea devine un loc nesigur, iar relațiile apropiate capătă o tentă amenințătoare.

🤝 Se poate trata?
Cu evaluare psihiatrică atentă și tratament adecvat, simptomele pot fi ameliorate semnificativ. Abordarea include medicație, suport psihologic și multă răbdare din partea celor din jur. Relația terapeutică stabilă joacă un rol esențial!

22/01/2026

🌸👃 Halucinațiile olfactive

Ți s-a întâmplat să simți un miros puternic de fum, parfum, gaz, mâncare sau ceva neplăcut, deși în jur totul părea în regulă? 🤔
Pentru multe persoane, aceste trăiri sunt confuze și pot crea neliniște. Ele poartă denumirea de halucinații olfactive.

🧠 Ce sunt halucinațiile olfactive?
Halucinațiile olfactive reprezintă perceperea unor mirosuri care nu au o sursă reală în mediul exterior. Creierul transmite informația ca fiind autentică, iar senzația este clară, uneori foarte intensă și greu de ignorat.

👃 Cum pot fi descrise?
Mirosurile percepute pot varia mult:
🌫️ fum sau ars
🌸 parfumuri cunoscute
🍞 miros de mâncare
⚠️ mirosuri înțepătoare sau neplăcute

Aceste senzații pot apărea brusc, pot dura câteva secunde, minute sau chiar mai mult, și se pot repeta în timp ⏳.

🔍 Care sunt posibilele cauze?
Halucinațiile olfactive pot fi asociate cu diverse situații medicale sau psihologice:
🔹 tulburări de anxietate și depresie
🔹 episoade de stres intens sau epuizare emoțională
🔹 migrene, mai ales în faza de aură
🔹 epilepsie, în special de lob temporal
🔹 infecții ORL, sinuzite, polipi nazali
🔹 traumatisme craniene
🔹 tulburări psihice
🔹 reacții adverse ale unor medicamente

🧩 Ce impact pot avea?
Pentru unele persoane, aceste mirosuri sunt doar curioase sau trecătoare. Pentru altele, ele pot deveni deranjante, pot genera anxietate, teamă sau dificultăți de concentrare. Repetarea lor frecventă poate afecta starea de bine și calitatea vieții.

🩺 De ce este importantă evaluarea medicală?
Halucinațiile olfactive pot oferi indicii valoroase despre funcționarea creierului și a sistemului nervos. O evaluare atentă ajută la înțelegerea contextului în care apar și la alegerea unei strategii potrivite de abordare.

21/01/2026

⚡IMPULSIVITATEA

💭 Impulsivitatea este o trăsătură despre care auzim des, dar pe care o înțelegem rar în profunzime. Se vede în reacții rapide, decizii luate pe moment, mesaje trimise fără să fie recitite sau acțiuni urmate de regret. Dincolo de aparențe, impulsivitatea vorbește despre felul în care emoțiile și creierul nostru gestionează presiunea.

🧠 Apare atunci când emoția ajunge în prim-plan și reacția vine mai repede decât reflecția. Creierul emoțional preia conducerea, iar partea responsabilă de autocontrol, analiză și anticipare rămâne temporar în urmă. În acel moment, prezentul devine copleșitor: ceea ce simt pare urgent, intens și greu de amânat.

💬 Pentru unii, impulsivitatea înseamnă cuvinte spuse pe loc, fără filtru.
💳 Pentru alții, cheltuieli bruște, decizii radicale sau schimbări rapide de direcție.
📨 Există și forme mai discrete: reacții emoționale exagerate, mesaje trimise sub impuls, renunțări rapide sau dificultatea de a aștepta.

🧩 Modul în care gestionăm impulsivitatea este strâns legat de felul în care am învățat să ne reglăm emoțiile. Copilăria, relațiile timpurii, experiențele de stres, respingere sau nesiguranță pot scurta distanța dintre emoție și reacție. Când emoțiile nu au fost conținute, ele caută descărcare.

😴 Din punct de vedere biologic, autocontrolul este influențat de oboseală, stres, lipsa somnului sau suprasolicitarea emoțională. De aceea, impulsivitatea apare mai frecvent în perioadele în care resursele interioare sunt epuizate.

🛡️ De multe ori, impulsivitatea are un rol de protecție. Reacția rapidă reduce temporar tensiunea interioară. Dificultatea apare atunci când consecințele aduc conflicte, vinovăție sau sentimentul pierderii controlului.

🧠 Impulsivitatea este prezentă în diverse tulburări psihice, precum ADHD, tulburarea de personalitate borderline sau episoadele maniacale, dar apare și la persoane fără un diagnostic, mai ales în contexte emoționale intense. Face parte din experiența umană, cu intensități diferite.

⏸️ Lucrul cu impulsivitatea începe cu observarea. Când apare? Ce emoție o precede? Ce urmează după? Pauza, respirația conștientă 🌬️ și amânarea unui răspuns pot crea spațiul necesar pentru alegeri mai echilibrate.

18/01/2026

😰 Anxietate vs. Fobie

Anxietatea și fobia pot fi ușor confundate, deoarece ambele implică teamă intensă și reacții corporale puternice. Diferența apare în modul în care sunt declanșate și în felul în care se manifestă în timp.

🧠 Anxietatea

Anxietatea este o stare de neliniște generală, orientată spre viitor. De multe ori apare fără un declanșator clar și poate fi prezentă chiar și în absența unui pericol concret.

🔹 Caracteristici:
➡️ teamă difuză
➡️ senzație de „ceva rău urmează să se întâmple”
➡️ gânduri repetitive și anticipative
➡️ dificultăți de concentrare

‼️Un aspect important:
- anxietatea poate apărea fără o situație precisă
- nu există întotdeauna un obiect sau un context clar care să o declanșeze
- starea poate persista ore, zile sau chiar perioade mai lungi

🔹 Reacții fizice frecvente:
◾️tensiune musculară
◾️palpitații
◾️respirație superficială
◾️neliniște corporală
◾️oboseală mentală
◾️tremor

🚨 Fobia

Fobia este o teamă intensă și concentrată, legată de un declanșator clar identificabil. Reacția apare atunci când persoana se confruntă cu stimulul respectiv sau îl anticipează.

🔹 Exemple frecvente de declanșatori:
🕷️ animale
✈️ zbor
🛗 spații închise
🌉 înălțimi
🩸 sânge / injecții

🔹 Caracteristici:
➡️ declanșator precis
➡️ reacție imediată și intensă
➡️ activare bruscă a fricii
➡️ evitare sistematică a stimulului
În afara contactului cu declanșatorul, nivelul de anxietate poate fi semnificativ mai scăzut.

🔲 Ce au în comun?
🔸 activarea sistemului nervos
🔸 simptome corporale asemănătoare
🔸 tendința de evitare
🔸 impact asupra calității vieții

🧩 Diferența-cheie, pe scurt:

🟦 Anxietate:
▪️ fără declanșator clar
▪️ teamă generalizată
▪️stare prelungită
▪️ preocupări multiple

🟥 Fobie:
▪️ declanșator clar
▪️ teamă specifică
▪️ reacție bruscă
▪️ intensitate maximă în contact cu stimulul

🌱 Ce ajută în ambele situații?
✔️ psihoeducație
✔️ lucrul cu gândurile
✔️ expunere progresivă
✔️ tehnici de reglare emoțională
✔️ sprijin psihologic
✔️ tratament medicamentos, în anumite situații

‼️Atât anxietatea, cât și fobiile reflectă un mecanism de protecție al creierului. Ele indică o sensibilitate crescută la pericol și o nevoie profundă de siguranță. Cu răbdare și sprijin adecvat, aceste trăiri pot deveni mai ușor de gestionat, iar viața poate recăpăta echilibru și flexibilitate.

17/01/2026

💠 De ce sunt diminețile atât de grele când ai depresie?

Pentru multe persoane care trăiesc cu depresie, dimineața este partea cea mai dificilă a zilei. Trezirea vine cu o senzație de greutate greu de descris: corpul pare lipsit de vlagă, mintea pornește deja obosită, iar gândurile au o tentă apăsătoare. Chiar înainte ca ziua să înceapă, apare sentimentul că totul cere mai mult decât poate fi oferit în acel moment. Această experiență are legătură cu modul în care depresia influențează funcționarea creierului, a corpului și a emoțiilor, mai ales în primele ore ale zilei.

◾️Corpul se trezește greu

Somnul din depresie este adesea neodihnitor. Chiar și după multe ore petrecute în pat, senzația de refacere lipsește. Dimineața aduce o oboseală profundă, persistentă, care face ca mișcările simple să pară anevoioase. Ridicatul din pat, pregătirea pentru zi sau chiar deschiderea ochilor pot necesita un efort considerabil. Pentru unii oameni, corpul are nevoie de mult timp până să intre într-un ritm funcțional, iar această lentoare se simte atât fizic, cât și mental.

◾️Emoțiile sunt mai intense la începutul zilei

Dimineața lasă mai puțin loc pentru distrageri. Mintea se trezește într-un spațiu tăcut, iar gândurile apăsătoare apar rapid. Tristețea, golul interior sau anxietatea pot fi mai intense în aceste momente, tocmai pentru că ziua încă nu a adus structură sau activitate. Mulți descriu o ușurare ușoară spre seară, după ce ziua a curs și mintea a fost ocupată, ceea ce face ca diminețile să fie resimțite ca fiind deosebit de dificile.

◾️Ziua care urmează pare copleșitoare

Dimineața înseamnă începuturi, iar începuturile sunt solicitante în depresie. Responsabilitățile, întâlnirile, mesajele sau sarcinile aparent mici se adună mental într-o listă greu de dus. Chiar și gândul la ele poate declanșa un sentiment de blocaj.
Această reacție apare atunci când resursele emoționale sunt scăzute. Creierul epuizat percepe orice solicitare ca fiind mult prea mare pentru capacitatea momentului.

◾️Ritmul intern este dereglat

Depresia influențează ritmurile biologice ale organismului. Hormonii implicați în somn, energie și adaptare la stres funcționează diferit, iar dimineața corpul nu primește impulsul firesc de activare. Pot apărea senzații de confuzie, lentoare, greață sau dureri difuze, care intensifică dificultatea trezirii.

◾️Vinovăția apare devreme

Pentru multe persoane, ziua începe cu gânduri critice despre sine. Apar comparații, așteptări nerealiste și ideea că „ar trebui” să fie altfel. Această autoevaluare dură adaugă un strat suplimentar de presiune emoțională, încă din primele minute ale zilei.

‼️Un lucru esențial de reținut

Diminețile grele fac parte din tabloul depresiei. Ele reflectă un sistem nervos suprasolicitat și un psihic aflat în luptă cu propriile limite. Uneori, un pas important este simpla ridicare din pat. Alteori, rămânerea câteva minute în liniște și respirație este suficient. Faptul că dimineața este dificilă nu definește valoarea unei persoane. Arată doar că există o suferință care are nevoie de timp, sprijin și blândețe. Cu ajutor potrivit și pași mici, diminețile pot deveni mai suportabile, chiar dacă procesul este lent.

13/01/2026

🌳De ce suntem mai anxioși decât părinții și bunicii noștri?

E o întrebare pe care o aud tot mai des în cabinet.
"Doamna doctor, de ce acum toată lumea e anxioasă? Pe vremea părinților mei nu exista așa ceva…"
Și e o întrebare firească. Trăim vremuri în care, aparent, avem tot ce ne trebuie, dar mintea noastră e tot mai obosită, neliniștită, mereu "pe modul alertă".
Adevărul este că nu anxietatea este nouă, ci lumea în care trăim s-a schimbat radical.
Și odată cu ea, modul în care creierul nostru reacționează la viață.

🔹 1. Ritmul vieții s-a accelerat
Generațiile trecute trăiau mai lent.
Ziua începea cu lumina soarelui și se termina odată cu apusul.
Oamenii aveau timp să se așeze, să proceseze, să respire.
Astăzi, totul se petrece într-o viteză amețitoare.
Răspundem la mesaje în secunde, primim notificări din toate părțile, facem zeci de lucruri în paralel, iar creierul nostru, construit pentru supraviețuire în natură, nu știe cm să țină pasul.
Suntem mereu în stare de alertă, fără să ne mai permitem momente de pauză reală.

🔹 2. Siguranța emoțională a fost înlocuită cu incertitudine constantă
Înainte, viața era mai simplă, chiar dacă mai grea.
Oamenii aveau mai puține opțiuni, dar mai multă claritate: știau cine sunt, ce urmează să facă, cm arată ziua de mâine.
Astăzi trăim într-o lume a alegerilor infinite: ce carieră să urmez, cm să arăt, pe cine să iubesc, ce sens are viața mea.
Această libertate aparent minunată aduce cu ea o presiune uriașă de a face mereu alegerea "corectă".
Și unde există incertitudine, anxietatea își face loc.

🔹 3. Comunitatea s-a destrămat treptat
Oamenii de altădată trăiau în comunități.
Vecinii se cunoșteau, familiile extinse se sprijineau, oamenii vorbeau între ei..pe bune.
Astăzi, suntem conectați digital, dar mai singuri ca oricând.
Relațiile devin superficiale, timpul pentru apropiere e tot mai puțin, iar vulnerabilitatea e privită ca slăbiciune.
Iar mintea umană, lipsită de sentimentul de apartenență, se sperie.
Pentru creier, izolarea înseamnă pericol.
Așa apare neliniștea, frica, teama fără motiv aparent.

🔹 4. Expunerea constantă la stres și la comparație
Rețelele sociale ne țin într-o oglindă distorsionată.
Vedem viețile "perfecte" ale altora și simțim că nu suntem destul.
Ne comparăm mereu: cu prietenii, colegii, influenceri, necunoscuți.
Dar înainte…
Oamenii își comparau viața doar cu a vecinului din sat, sau cu familia de pe strada alăturată.
Astăzi ne comparăm cu întreaga lume.
Rezultatul?
Nemulțumire, presiune, epuizare, anxietate.

🔹 5. Lipsa liniștii interioare
În trecut, exista mai multă tăcere.
Mai mult timp pentru rugăciune, pentru gândire, pentru introspecție.
Astăzi fugim de liniște, pentru că liniștea ne obligă să ne auzim gândurile.
Punem muzică, deschidem un ecran, derulăm fără oprire, pentru că altfel am rămâne singuri cu noi înșine.
Dar exact acolo, în tăcerea aceea, se vindecă mintea.
Și acolo nu mai ajungem aproape niciodată.

🔹 6. Conștientizarea a crescut
E important să spunem și asta:
nu e sigur că înainte era mai puțină anxietate, poate doar era mai puțin recunoscută.
Oamenii trăiau cu frici, insomnii, palpitații, dar nu aveau nume pentru ele.
Nu mergeau la medic, nu vorbeau despre "atacuri de panică" sau "tulburări de anxietate".
Astăzi, în schimb, avem limbaj, acces la informație și mai ales curajul de a cere ajutor.
Și asta este un mare pas înainte, nu înapoi.

Nu, lumea de azi nu e mai "rea".
Doar că e mai rapidă, mai zgomotoasă, mai solicitantă decât orice perioadă anterioară.
Iar pentru o minte umană care a evoluat în mii de ani de liniște, natură și apartenență, adaptarea e o provocare uriașă.
Dar putem învăța.
Putem încetini, putem învăța să respirăm, să selectăm, să ne întoarcem la esențial.
Pentru că liniștea nu e o amintire a trecutului.
Ea e încă aici, ascunsă sub straturile de zgomot, așteptând să ne întoarcem la ea.

11/01/2026

🧠✨ ILUZIILE

Percepția este felul în care creierul nostru decodifică informațiile venite de la simțuri 👀👂✋. De cele mai multe ori, acest proces este atât de rapid și automat, încât avem impresia că ceea ce percepem este realitatea pură. Și totuși, uneori, creierul „traduce” diferit ceea ce există cu adevărat în jurul nostru.

❓ Ce sunt iluziile?

🌀 Iluziile fac parte din tulburările de percepție și reprezintă interpretări eronate ale unui stimul real existent.
Stimulul este acolo, interpretarea este diferită.

🔹 Exemple frecvente:

🌑 o umbră este percepută ca o persoană
🍃 foșnetul frunzelor pare o voce
🪑 un obiect banal capătă o formă amenințătoare
🌫️ în lumină slabă, contururile devin „altceva”

🧩 Sunt iluziile normale?

✅ Da. Iluziile pot apărea și la persoane fără nicio tulburare psihică, mai ales în contexte precum:
😴 oboseală accentuată
🌙 lipsă de somn
😰 anxietate intensă
🌘 lumină slabă sau stimuli ambigui
💔 emoții puternice (frică, stres, tensiune)

În aceste situații, creierul încearcă să „completeze” informația lipsă, folosindu-se de experiențele anterioare.

🚨 Când devin iluziile un semnal de alarmă?

Iluziile merită evaluate medical atunci când:
🔁 apar frecvent
⏳ persistă în timp
📈 sunt intense
🧍‍♂️ influențează comportamentul
🧩 sunt însoțite de alte simptome psihice (confuzie, suspiciozitate, dezorganizarea gândirii)
💊 apar în context de boală sau consum de substanțe

📌 Pot fi întâlnite în:
◾️tulburări psihotice
◾️episoade depresive sau maniacale severe
◾️tulburări cognitive
◾️sindroame confuzionale
◾️afecțiuni neurologice

⚖️ Iluzii vs. halucinații

❗ O diferență esențială, adesea confundată:
🔹 Iluzia -> există un stimul real, interpretat greșit
🔹 Halucinația -> nu există niciun stimul extern

🩺 Această distincție este extrem de importantă în evaluarea psihiatrică.

💬 De ce este important să vorbim despre iluzii?
Pentru că astfel de experiențe pot:
😟 speria
😶 rușina
🚪 izola

🫶 Vorbind deschis despre ele:
-reducem stigma
-creștem șansa de a cere ajutor
-intervenim mai devreme și mai eficient

10/01/2026

🌸 DEPRESIA POSTPARTUM

Depresia postpartum este o tulburare emoțională care poate apărea în primele săptămâni sau luni după naștere. Deși venirea pe lume a unui copil este asociată cu bucurie, împlinire și sens, pentru multe femei această perioadă este însoțită de o suferință profundă, greu de explicat și adesea greu de recunoscut.
Oboseala extremă, schimbările hormonale bruște, presiunea de a fi „o mamă bună”, lipsa timpului pentru sine și teama constantă de a nu greși pot deveni copleșitoare. În acest context, depresia postpartum se poate instala pe nesimțite.

🔹 Cum se poate manifesta depresia postpartum?

Nu există o singură formă. Fiecare femeie o trăiește diferit, însă cele mai frecvente manifestări includ:
• tristețe persistentă, plâns aparent fără motiv
• senzația de gol interior sau lipsa bucuriei
• epuizare fizică și emoțională severă
• dificultăți de conectare emoțională cu bebelușul
• sentimente intense de vinovăție, rușine sau inutilitate
• anxietate crescută, neliniște continuă
• gânduri că nu este o mamă suficient de bună
• tulburări de somn sau apetit care depășesc nevoile normale ale perioadei postpartum

🔹 De ce apare?

Apare prin interacțiunea mai multor factori: modificări hormonale majore, privarea de somn, vulnerabilități emoționale anterioare, experiențe dificile în sarcină sau la naștere, lipsa sprijinului emoțional, relații tensionate sau așteptări nerealiste legate de maternitate.

🔹 Ce este important de știut?

O mamă cu depresie postpartum își iubește copilul, chiar dacă nu simte mereu bucuria despre care „ar trebui” să se vorbească. Suferința ei nu anulează dragostea, iar sentimentele trăite nu o fac o mamă rea.

🔹 Când este nevoie de ajutor?

Atunci când stările dificile persistă mai mult de două săptămâni, se intensifică sau încep să interfereze cu funcționarea zilnică, este importantă evaluarea de specialitate. Intervenția timpurie poate preveni agravarea simptomelor și poate grăbi recuperarea.

🔹 Ce ajută în depresia postpartum?

✔️ sprijinul emoțional real, fără minimizare sau judecată
✔️ discuția deschisă cu un medic psihiatru sau psiholog
✔️ psihoterapia, adaptată nevoilor mamei
✔️ tratamentul medicamentos, atunci când este indicat
✔️ implicarea partenerului și a familiei
✔️ normalizarea emoțiilor și reducerea presiunii perfecțiunii

↪️ Distribuie această postare. Poate fi exact mesajul de care cineva are nevoie astăzi!

Dr. Drumar Anita

26/01/2026

25/01/2026

24/01/2026

23/01/2026

22/01/2026

21/01/2026

18/01/2026

17/01/2026

13/01/2026

11/01/2026

10/01/2026

Address

Telephone

Website

Alerts

Contact The Practice

Shortcuts

Share

Category