03/09/2019
DIZOLVAREA EGO-ULUI ȘI IDENTIFICAREA CU CONȘTIINȚA
·
Thebeloved_conscienceDizolvarea ego-ului se face sub oblăduirea conștiinței iluminate. O conștiință este iluminată atunci când este trează. Orice om devine iluminat atunci când își trezește conștiința. Nu există conștiințe bune și conștiințe rele. Cât timp este trează, orice conștiință este bună, utilă, binefăcătoare, salvatoare. Cât timp este adormită, o conștiință nu e în niciun fel, în schimb persoana care o posedă este în primejdie. Este sub primejdia ego-ului. Ego înseamnă falsă identificare cu ceva. Există doar două forme de identificare permise: cu națiunea și cu Dumnezeu. Când un om se identifică cu altceva decât cu națiunea sau / și cu Dumnezeu, acel om e în iluzie.
Conștiința se trezește treptat sau radical. Trezirea radicală este frecventă în momente de cumpănă. Atunci, omul se simte abandonat forțelor Universului și caută ceva, o forță care să-l salveze. Dacă în momentul crizei omului nu i se trezește conștiința, înseamnă că acea criză, după părerea lui, nu este atât de gravă. Sunt într-adevăr oameni care nu se trezesc nici după al zecelea eșec, nici după a zecea pierdere, ci devin tot mai apăsați, mai chinuiți și mai resemnați. Trezirea conștiinței însă alungă resemnarea, iar în momentul trezirii omul respectiv se socotește pe sine capabil de o renaștere. (pasărea Phoenix). Așadar, în momentul trezirii conștiinței de sine, omul se simte renăscut, iar renașterea conștiinței este însoțită de un puseu de religiozitate. Această religiozitate are legătură cu descoperirea Dumnezeului interior, identificat cu conștiința, care, la fel ca și Dumnezeu, este prezentă, activă, veghează. Din acest moment, omul se identifică cu conștiința sa în aceeași măsură cu care se identifică cu Dumnezeu.
Conștiința trează trece apoi la dizolvarea ego-ului sau a ego-urilor. Despre acest proces vorbește foarte frumos antropologia gnostică și, mai devreme sau mai târziu, vom cere pe acest blog părerea avizată a unui om care a urmat seminariile de dezvoltare personală și inițiere în antropologia gnostică. (părintele ei fondator fiind Samael Aun-Weor). Să continuăm însă vorbind pe limbajul nostru. Lupta cu ego-ul este o luptă permanentă. Dar, pe măsură ce încetăm a ne mai identifica cu ceea ce gândim sau ceea ce facem, atunci când nu mai spunem: ”Cine sunt eu? Păi, mie îmi place să fumez, să beau și să mănânc șaorma”, ci spunem în schimb: ”Da, se mai întâmplă să fumez, să beau, și să mănânc șaorma, dar nu acesta sunt eu, nu mă identific cu asta, ba chiar consider că ar trebui să mă las de fumat și de băut, chiar și de mâncat șaorma, fiindcă nu îmi face bine la sănătate, și deci ceea ce sunt eu este faptul că sunt român și fiu al lui Dumnezeu, și mă identific cu conștiința mea (a cărei parte socială se numește conștiință națională), dată în mine de Dumnezeu și care la un moment dat al vieții mele s-a activat”, AȘADAR, dacă spunem asta, începem să ne obișnuim mintea cu noul tip de identificare, iar lupta cu ego-urile (păcate, patimi) va fi mai ușoară.
Capul sus, privirea înainte. Nu ești singur, conștiința ta veghează. Conștiința ta ești Tu. Tu veghezi asupra ta. Tu te veghezi alături de Dumnezeu.
