Amelia Catalina Toth - Psiholog Vocațional și Educațional

08/11/2025

Despre demonii care-ți cresc copiii și-ți strică relațiile

Hai s-o zicem pe aia dreaptă:
toți avem demoni.
Nu din ăia cu coarne și fum,
ci din ăia care stau cuminți în colț și-ți șoptesc seara:
„nu ești destul”,
„iar ai greșit”,
„mai bine tăceai”.

Dacă nu-i vezi,
nu dispar.
Îi crești cu fricile tale,
îi hrănești cu tăceri,
și într-o zi,
când tu crezi că ești adult responsabil,
te trezești că demonii tăi îți cresc copiii.

Cum?
Prin felul în care te enervezi din nimic.
Prin tonul ăla rece pe care l-ai învățat de la cineva.
Prin rușinea aia veche care încă respiră prin tine.
Ei sunt acolo, educând generații, fără pauză de masă.

Și nu doar copiii.
Îți cresc și relațiile.
Sau mai bine zis… ți le strică.
Că demonii sunt maeștri la sabotat iubirea.
Când n-ai curaj să spui ce simți, vorbesc ei.
Când te prefaci că totul e bine, râd în hohote.
Când taci de frică să nu fii părăsit, ei spun: „așa, bravo, exact ca data trecută!”.

Și uite-așa, ajungi să trăiești în doi,
dar cu trei voci în casă:
tu, partenerul și demonul tău din colț,
care dă mereu sfaturi „bine intenționate”.

Pe vremuri, oamenii mergeau la preot.
Acum merg la psiholog.
Un fel de exorcizare modernă — doar că în loc de tămâie, se folosește empatie și întrebări bune.

Și da, doare.
Dar doare și mai tare când taci.
Când te prefaci că n-ai nimic,
și demonii tăi încep să facă grătar din inima ta.

Adevărul e simplu:
ori îi înfrunți,
ori te conduc.
Ori te duci tu la terapie,
ori îți duc ei viața în direcții pe care nu tu le-ai ales.

Alege tu primul pas.
În rest, promite-ți doar atât:
că nu o să-i mai lași pe demonii tăi să-ți educe copiii
și nici să-ți scrie replicile din relație.

(Artwork found online – author unknown. Text by Amelia Toth)

27/09/2025

Psihologul educațional nu e bau-bau-ul școlii. Nu stă la colț cu etichete, nu dă note și nu ceartă. El e omul care te ajută să vezi mai clar unde copilul are nevoie de sprijin și cm să faci viața mai ușoară – pentru el, pentru tine și pentru profesori.

Pericolul real nu e vizita la psiholog. Pericolul e să ignori semnele, să amâni și să lași lucrurile să se adune până explodează.

27/08/2025

Polonia mi-a amintit că uneori viața se rupe în bucăți, ca un oraș bombardat. Și că totuși, din ruine, poți să te ridici și să clădești din nou. Mai frumos, mai viu, mai plin de sens.
Castelul Wawel (unde m-am pozat) e una dintre rarele clădiri vechi rămase parțial. Restul au fost distruse, dar și reinventate.
Așa și noi: pierdem, dar putem alege să ne reconstruim povestea.
Am privit aceste ziduri alături de un grup de tineri minunați, și am înțeles împreună că trecutul nu e doar despre ce a fost, ci și despre ce facem noi cu el.
Mulțumim, ASCOINT, pentru că ne-ați pus în mijlocul acestei lecții de viață. ❤️

24/08/2025

În Gdansk, casele stau una lângă alta ca niște fete frumoase pe care nu le-a uniformizat viața, încă. Fiecare cu culoarea ei, cu cicatricele ei, cu felul ei de a privi lumea. Nicio fațadă nu seamănă cu alta, dar împreună fac un oraș care-ți taie răsuflarea. Și atunci îți amintești că frumusețea nu stă în perfecțiune, ci în unicitatea fiecăruia

29/06/2025

🎤✨ Când munca, pasiunea și perseverența dau roade…

Săptămâna aceasta, fiica mea Iris a urcat pe scenă la Festivalul Internațional de Canto „Ursulețul de Aur” de la Baia Mare și s-a întors acasă cu Trofeul de Argint! 🏆

Un premiu prețios nu doar prin strălucirea lui, ci prin povestea care-l însoțește. Iris a participat la acest festival an de an, încă de la vârsta de 7 ani. A început cu un simplu premiu de participare, apoi a primit mențiuni, și încetul cu încetul a crescut – în voce, în încredere, în profunzime.

Astăzi culege roadele muncii consecvente și ale dezvoltării personale autentice. Acest premiu a venit într-o săptămână plină de provocări, chiar după Evaluarea Națională de clasa a VIII-a – cel mai important examen al ei de până acum.

💡 Ce lecție mai frumoasă despre echilibru, voință și vocație aș fi putut spera să trăim împreună?

Mulțumim cu recunoștință și emoție Școlii de canto ”Star Vivere” și inimoasei noastre Valeria Dinu Mișcuția, care a ghidat-o pas cu pas în acest parcurs artistic.

🌱 Ca psiholog vocațional, vă spun cu toată convingerea că acolo unde este pasiune, susținută de efort și ghidare bună, apar și rezultatele.
Copiii ne arată în fiecare zi cât de mult pot înflori atunci când li se oferă încredere și sprijin.

21/06/2025

”Ginny & Georgia” nu e doar un serial pentru adolescenți. Este o lecție despre cm traumele nespuse ale părinților pot deveni poverile tăcute ale copiilor.

Am scris o recenzie din perspectiva psihologului educațional, pentru toți cei care simt că uneori familia e o zonă de iubire... și de confuzie.

O perspectivă psihologică pentru adolescenți, părinți și toți cei care caută înțeles în haosul relațiilor de familie Cum ar fi dacă mama ta ar fi în același timp cea mai bună prietenă, cea mai mare…

01/06/2025

🎈1 Iunie – Nu-i adevărat că nu știi ce crești

„Crești și nu știi ce crești...”
Zicea bunica, zic unii părinți, zicem și noi câteodată când ne trezim că odrasla vorbește cu Siri, dansează pe TikTok și refuză ciorba pentru că „n-are gust de Mec”.

Dar stai așa. Hai să nu ne dăm bătuți așa ușor.
Pentru că adevărul e că, dacă ești acolo, dacă te uiți cu adevărat la copilul tău, dacă îl asculți și nu doar îl corectezi, atunci... știi exact ce crești.

Crești un copil care știe să se uite în ochii tăi fără frică.
Crești un om care, peste ani, o să știe că greșeala nu-i capăt de lume, și nici nota 7 nu-i tragedie națională.
Crești un viitor adult care o să-și țină bine prietenii aproape, pentru că a învățat acasă ce înseamnă conexiunea.

💡 Nu trebuie să-i iei toate jucăriile din mall, nici să-i rezolvi toate temele.
Trebuie doar să fii acolo. Cu capul, cu inima, cu timpul.
Să-l întrebi ce a visat azi-noapte. Ce ar fi făcut dacă era el profesorul. Ce culoare are bucuria.

Și, dacă faci asta — nu, nu e adevărat că „nu știi ce crești”.
Poate n-ai crescut un premiant la mate. Dar ai crescut un om bun.
Poate n-a luat locul 1 la olimpiadă. Dar știe să-și ceară scuze.
Și să-ți spună că te iubește, fără să-i fie rușine.

🎉 De 1 Iunie, fă un exercițiu simplu:
Întreabă-ți copilul ce-l face fericit.
Și ascultă-l ca și cm ai asculta o profeție.

Că dacă ai udat cu iubire... n-ai cm să culegi urzici.
Ai crescut ceva fain.
Și știi asta. Doar uită-te.

La mulți ani copiilor!
Și părinților care cresc oameni, nu doar note și perfecțiuni.

La mulți ani celor mai iubiți copii... ai mei!

11/05/2025

🎨 De ce merită să-și încerce copilul talentul în artă manuală?

Pentru că arta – fie că înseamnă pictură pe blugi, teniși, sticlă, porțelan, pânză sau carton – nu e neapărat despre a face ceva „frumos”.
E despre a descoperi cm gândurile prind culoare și curaj.
E despre a greși și a zâmbi, a începe fără să știi sigur ce va ieși și a te bucura de propriile creații.

La atelierele noastre, adolescenții învață mai mult decât tehnici de pictură: învață răbdare, încredere în sine, bucuria procesului și mândria lucrului dus la capăt.
Își antrenează creativitatea și își dezlipesc privirea de ecran... ceea ce, sincer, e o mică victorie în zilele noastre.

Nu contează dacă rezultatul va sta într-un muzeu sau va deveni cel mai cool tricou de vară; contează că ei vor deveni mai vii, mai curajoși și mai conectați cu ei înșiși.

Și asta, credeți-mă, e cea mai frumoasă operă de artă.

10/05/2025

Atenție, părinți: Se deschid porțile vocației la Oradea!

Știm, știm... acum toată lumea visează la vară: concedii, înghețată, plajă, scroll infinit.
Dar să fim sinceri: câte ore de TikTok încap într-o zi de vacanță? Și cât de mult o să-i ajute asta pe adolescenții noștri să-și descopere cine sunt?

Așa că noi am venit cu o altă idee:
Ateliere vocaționale pentru adolescenți! În Oradea. La vară.

Nu, nu e un afterschool cu prelungiri.
Nu, nu e un curs de „cum să devii milionar în 3 pași rapizi”.
Este despre gustat din meserii adevărate: fotografie, muzică, artă, meșteșuguri, științe aplicate, gastronomie, creație manuală – activități care îi provoacă, îi scot din amorțeală și îi ajută să descopere abilități de care nici ei nu știau că le au.

Adică fix ceea ce telefonul nu poate livra în 4K. 😄

Cum va funcționa?
Simplu: vara aceasta, adolescenții vor putea participa la ateliere interactive, concepute special să dezlipească degetele de ecrane și să lipească pasiunea de inimă.
Cine știe? Poate că dintr-o vară aparent obișnuită va ieși un viitor arhitect, bucătar, fotograf sau designer.

Ne pregătim de pe acum. Cu răbdare și entuziasm.
Ne dorim să adunăm o mână de adolescenți curioși, deschiși, dornici să încerce altceva decât viteza cu care se încarcă un reel.

Dacă simți că ideea asta i-ar prinde bine și copilului tău, rămâi pe aproape.
Revenim în curând cu mai multe detalii.

Până atunci, hai să visăm împreună la o vară în care fiecare adolescent să afle că are în el mai mult decât credea. Și că poate descoperi bucurii reale, nu doar notificări.

04/05/2025

🌱 10 MOȘTENIRI VALOROASE PE CARE LE POȚI LĂSA COPIILOR TĂI 🌟

Nu banii sunt cea mai de preț moștenire. Ceea ce rămâne cu adevărat cu un copil toată viața sunt darurile invizibile, dar esențiale. Iată cele mai importante 10:

1. Înțelepciunea
Nu se învață la școală. Se transmite din experiențele trăite, din conversațiile sincere, din greșelile asumate și lecțiile extrase. Fii mentorul copilului tău!

2. Abilitățile sociale
Viața e despre relații. Învață-l cm să-și gestioneze emoțiile, cm să aleagă prietenii potriviți, cm să păstreze relații sănătoase și cm să comunice cu respect și claritate.

3. O viziune sănătoasă despre familie
Copiii învață ce înseamnă iubirea din ceea ce văd acasă. Arată-le că familia poate fi un loc de siguranță, sprijin și afecțiune – chiar dacă o crești singură sau a avut loc un divorț.

4. Amintiri frumoase
Dă-le amintiri care să-i înalțe în momentele grele. Să poată spune: „Am avut parte de iubire și magie în copilărie. Părinții mei au fost cei mai buni oameni din lume.”

5. Sănătate emoțională
Nu lăsa copilului tău moștenire traume. Nu-i lăsa urme de rușine, respingere sau comparații dureroase. Lasă-i în schimb: acceptare, iubire și sprijin necondiționat.

6. O identitate clară
Ajută-l să-și cunoască rădăcinile: cine au fost străbunicii, cm v-ați cunoscut voi ca părinți, ce valori a avut familia. O identitate solidă e temelia unui adult echilibrat.

7. Credință și încredere în Dumnezeu
Roagă-te împreună cu ei. Arată-le că, dincolo de limitele omenești, există un sprijin divin care nu pleacă niciodată.

8. Încredere în sine
Învață-l să creadă în sine. Să își cunoască talentele, să aibă curajul să lupte pentru visurile lui și să-și păstreze verticalitatea chiar și în fața respingerii.

9. Valori și tradiții
Integritate, muncă cinstită, onestitate, bucuria meselor în familie, apartenență. Toate acestea sunt temelii solide pentru o viață împlinită.

10. Un sistem de sprijin
Fă-i cunoștință cu oameni și comunități care îi pot fi far călăuzitor: mentori, prieteni de familie, profesori, grupuri care îl inspiră.

🌟 Noi suntem produsul generației dinaintea noastră.
Dacă suntem oameni responsabili, poate că și părinții noștri au semănat semințele acelei responsabilități. Hai să le oferim copiilor noștri mai mult decât ce am primit. Hai să fim puntea care duce generația următoare spre o lume mai sănătoasă, mai iubitoare și mai înțeleaptă.

18/04/2025

Săptămâna Patimilor (confesiunile unei mame de adolescent)
-Nu mai știu cm să vorbesc cu el ... cu fiul meu. Cu adolescentul meu de 15 ani. De parcă nu mai e copilul meu. De parcă nici nu-l mai cunosc.
Uneori am senzația că trăiesc o Săptămână a Patimilor pe repeat.
– Cum adică?
– Păi… ia-o așa:

Luni și Marți: pun întrebări și primesc mormăituri. Îl întreb ce a făcut la școală și îmi răspunde cu "nu știu" sau "nimic". Mi-e dor de vremurile în care îmi povestea tot. Acum e mai ușor să vorbesc cu frigiderul.

Miercuri: trădarea. Nu vrea să vin la ședința cu părinții. Zice că-l fac de râs. Că nu sunt cool. Iar când postez o poză cu el, îmi spune să o șterg.
Reacționează de parcă i-am ruinat viața cu o poză.

Joia Mare: iertare. E seara aia rară în care stă cu mine pe canapea. Îmi spune că nu e sigur că o să reușească în viață. Îl țin în brațe și simt că, deși e mare, e tot copilul meu.
Îmi vine să-l pup pe frunte, dar mă abțin. Nu vrea. Și doare.

Vinerea Mare: ziua în care mă face praf. Țipă. Trântește ușa. Îmi spune că nu-l înțeleg, că îl sufoc. Iar eu mă învinovățesc pentru tot. Mă simt ca și cm aș fi greșit cu fiecare respirație.

Sâmbăta: nu vorbim. E în camera lui, eu în bucătărie. Nu știu dacă să intru, dacă vrea spațiu sau vrea atenție. Uneori spațiul e forma lui de a cere dragoste. Alteori e zid. Și eu nu mai am cheia, sau nu știu unde am rătăcit-o...

Și apoi... Duminica.
Mă ia prin surprindere. Vine și îmi spune: „Mama, ai făcut supă? Am chef să mâncăm împreună.”
Sau mă îmbrățișează pe fugă, așa, ca din greșeală.
Și îmi amintesc că toate Patimile astea au rost. Că în spatele trântitului de ușă și al „nu-mi pasă” se află un copil care se teme să nu piardă dragostea mea, tocmai pentru că se pierde și pe sine puțin câte puțin, în fiecare zi.

– N-ai greșit. Te doare pentru că iubești. Și dacă ai reușit să iubești chiar și când ți se părea că te respinge, înseamnă că faci bine. Ești acolo. Și asta contează.

Să ai o Săptămână a Patimilor cu sens.
Și să nu uiți că parentingul nu e despre a face totul perfect, ci despre a rămâne. A iubi. A spera.
Duminica Învierii vine. Uneori, după ani. Dar vine.

P.S. Când adolescentul tău pare cel mai greu de iubit, e, de fapt, cel mai fragil. Și are cea mai mare nevoie de tine – nu ca să-l repari, ci ca să rămâi. Calmă, prezentă, iubitoare, chiar și când el nu știe să ceară nimic din toate astea.