28/10/2025
🕯️ Pentru dr. Ștefania Szabo
Nu am cunoscut-o personal, dar vestea morții sale m-a cutremurat. Un medic chirurg, tânăr, dedicat, găsit fără viață în camera de gardă… locul unde ar fi trebuit să existe doar viață și speranță.
Cazul ei vorbește despre ceva ce mulți dintre noi simțim zi de zi: epuizarea, presiunea, lipsa de timp, lipsa de resurse. Despre cm ajungem să uităm că și noi, medicii, suntem oameni — nu roboți, nu eroi indestructibili.
Avem familii, avem temeri, avem zile în care pur și simplu nu mai putem.
Și totuși mergem mai departe, dintr-un amestec de datorie și pasiune, pentru că așa am fost învățați: că pacientul trebuie să fie mereu pe primul loc.
Dar, uneori, uităm că și noi avem nevoie de îngrijire — și plătim prețul tăcerii noastre.
Tragedia Ștefaniei ar trebui să fie un semnal serios pentru toți: sistemul medical are nevoie nu doar de dotări, ci și de grijă pentru oamenii din el.
Medicul nu poate fi bine, dacă este permanent epuizat.
Dumnezeu să o odihnească în pace.
Și să ne învețe pe toți să fim mai atenți — la colegii noștri, la noi înșine, la semnele de oboseală pe care prea des le ignorăm. 💔 #
