15/09/2025
Cercul invizibil dintre intestin, spate și planșeul pelvin.
O relație ciudată.
Durerea nu este niciodată doar un simptom. Este o scrisoare scrisă de corp, adesea cu cerneală invizibilă, care cere să fie citită cu atenție.
Sindromul de intestin iritabil, durerile de spate și problemele planșeului pelvin nu sunt trei capitole separate: sunt părți ale aceleiași povești, fire împletite care dansează împreună într-un cerc invizibil de cauză și efect.
Când pH-ul intestinal devine acid, nu este doar o constatare de laborator: este un foc tăcut. Mucoasa se irită, microbiota își pierde echilibrul, iar miliardele de ființe minuscule care trăiesc acolo încetează să mai colaboreze precum o orchestră care și-a pierdut dirijorul. Colonul devine neliniștit, se contractă, se umflă, țipă prin spasme, dureri și nereguli care arzătoresc viața de zi cu zi. Dar durerea nu rămâne acolo, limitată. Prin rețeaua de fascie, nervi și conexiuni viscerale, acea inflamație comunică cu coloana vertebrală.
Spatele devine scena pe care burta își desfășoară drama: dureri cronice de spate, tensiune musculară, rigiditate care nu poate fi explicată printr-o radiografie sau un RMN. E ca și cm corpul ar spune: „Nu te uita doar la spatele meu, ascultă-mi intestinul”.
Și mai jos, în inima pelvisului, planșeul pelvin preia ștafeta. Acești mușchi profunzi sunt gardienii vieții, susținând organele, emoțiile și intimitatea. Dar atunci când colonul este în război, și ei devin rigidi: devin tari, încordați, incapabili să se elibereze. Acest lucru duce la dureri pelvine, probleme urinare și dificultăți intime. Și în spatele fiecărei contracturi se află o emoție reprimată: furia nerostită, teama de a pierde controlul, rușinea de a părea fragilă.
E un cerc perfect și crud:
• aciditatea modifică intestinul,
• colonul inflamat încordează spatele,
• spatele rigid stinge ușurința,
• planșeul pelvin se agață de ceea ce nu știm să dăm drumul.
Așa ne vorbește corpul. Cu dureri de stomac, cu dureri de spate, cu tăcerile pelvisului. Nu ca să ne pedepsească, ci ca să ne trezească.
Știința durerii
Astăzi știm că:
• Aciditatea intestinală și iritația cronică alterează sistemul nervos enteric, care comunică constant cu măduva spinării și creierul.
• Durerea viscerală se poate „reflecta” pe spate, grație convergenței căilor nervoase.
• Tensiunile abdominale și lombare sunt transmise la nivelul planșeului pelvin prin intermediul lanțurilor miofasciale.
• Stresul și anxietatea nu sunt doar psihologie: ele modulează pH-ul intestinal, influențează microbiota și contractă mușchii profunzi ai pelvisului.
Prin urmare, durerea nu este niciodată izolată: este biologie împletită cu emoția.
Prevenire: Învățarea fluxului
Prevenirea nu înseamnă doar eliminarea anumitor alimente sau reducerea stresului.
Este o artă cotidiană care combină știința și ascultarea:
• Hrăniți microbiota cu fibre, leguminoase, fructe, legume, alimente fermentate natural.
• Reduceți aciditatea printr-o dietă echilibrată, evitând excesul de zahăr, cafea, alcool și alimente procesate.
• Bea apă ca și cm ar fi o mângâiere interioară, un act de curățare și renaștere.
• Respirați adânc: diafragma este o punte între colon și spate, masează intestinul la fiecare respirație, eliberând tensiuni invizibile.
• Mișcă-te regulat, nu pentru a sculpta un corp estetic, ci pentru a-ți elibera spatele și a-ți pune sângele vital în mișcare.
• Ascultă-ți planșeul pelvin, învață să-l simți, relaxează-l și fă-l elastic cu exerciții ușoare și conștiente.
Și din nou:
• Eliberează-ți emoțiile. Plângi, râzi, țipă dacă este necesar. Pentru că ceea ce nu exprimăm rămâne blocat în mușchii noștri profunzi și devine durere.
De la durere la renaștere.
Durerile de intestin iritabil, durerile de spate și durerile de planșeu pelvin sunt dureri frecvente. Nu aparține unui singur organ: suferă întreaga persoană. Dar dacă învățăm să-l ascultăm, el poate deveni un învățător.
Ne amintește că suntem una: că intestinele gândesc, că spatele vorbește, că pelvisul protejează.
Și că adevărata sănătate nu este absența simptomelor, ci capacitatea de a curge, de a elibera lucrurile, de a transforma aciditatea în echilibru, rigiditatea în mișcare, frica în respirație. Atunci, trupul se oprește din țipat. Și se întoarce să-și cânte muzica naturală:
• un intestin care primește,
• un spate care susține,
• o planșeu pelvin care susține.
Și în acel cântec, emoționant și tăcut, se află cel mai profund sens al prevenției: găsirea armoniei între pământ și cer, între inimă și pântece, între durere și viață.
🙏 Mulțumesc Nicoleta Iliin
Dr. Giuseppe Totaro
Via - Armencea Liana
