28/12/2025
Piramidele, strategia de ucidere a kuvântului viu
După scufundarea Atlantidei, în jurul muntelui Himalaya, s-a creat teoria de luare în stăpânire a Cerului prin Zeița Sarasvati. Definită ca învârtitoarea izvoarelor de angajare, strategia sarasvată a presupus modificări în limbă consacrându-se ca Zeița Cuvântului la indieni. Astfel se naște sanscrita ca primă lege de ucidere a cuvântului viu.
Sarasvati este perechea Zeului Brahma care are înțelesul de forță trupească cu tot sporul de naștere. Brahma exprimă ritmul forței trupești și cu puterea lingamului ia în stăpânire cerul. După moarte, Brahma este așezat în picioare în stupal, în timp ce organul sexual este poziționat deasupra capului. Prin lingamul lui Brahma se fecundează cerul obținându-se stratul de zămislire ebra, adică a doua naștere a lui Brahma. Gândirea ebraică devine în timp istoric sionism, ideologie din care se creează o serie de repercursiuni geopolitice printre care ruperea legăturilor cu vechea gândire a Atlantidei, precum și distrugerea înțelesurilor kuvântului viu realizată prin impunerea legilor convenționale ale gramaticii de la 1666 prin care cuvântul este încorsetat iar istoria este denaturată și orientată spre pierderea identității neamurilor.
După destrămarea Epocii Zeilor Atlanți, cele două ramuri de zei s-au împrăștiat prin lume. Zeii tineri sau zeii răi care păstrau lineajul de la Zeul Leruit Hatan, denumită ramura Deothijuakanul, au pătruns în Africa pentru a construi pe baza strategiei anti-cuvânt semințiile egiptene. Aramaicii, bătrânii înhăruiți deothijuakanul rămân în Peninsula Arabă, în jurul Sinaiului de astăzi în timp ce tinerii zei din ramura deothi denumiți tinerii harici trec în Asia unde distrug înțelepciunea despre scoarța terestră, triburile de agricultori și introduc teoria despre luarea în stăpânire a cerului.
Teoria de fecundare a cerului și de stăpânire a lui nu reprezintă decât globalismul universal care se extinde ca globalism terestru prin concepția aristocrates pur înmasculată. Se conturează teoriile dinastiilor despotice, a popoarelor alese, a popoarelor aristocrates care condus prin geopolitici totalitariste la pierderea identității și a limbii, a patrimoniului și a bogățiilor naturale.
Încercarea de luare în stăpânire a cerului nu se exprimă exclusiv prin cultul Zeului Brahma în Himalaya ci și prin construirea Babilonului și a Piscului de la Aswan. În limbaj traco-geto-dac de ocrotitor, Aswan se definește ca strategia de luare în stăpânire prin embrionul angajat a ținutului de dublă viitură, adică a cerului și pământului. Cum strategiile de Kreație de la Dumnezeu cel Adevărat, păstrate de ramura de zei Teothijuakanul prin semințiile asteci, totlteci, mayași și incași, au fost distruse, tot ce s-a construit în Creație au fost piramidele. Prin construcțiile megalitice priamidale, babii au vrut să dovedească faptul că înțelepciunea lor este mai puternică decât al lui Dumnezeu. Încercarea de a trece de limitele limbajului viu prin construirea de piramide în loc de momide a condus la destrămarea Epocii Zeilor Oameni și la crearea limbajului asensuat care determină conflicte interumane și maladii psihotice în masă.
Zeii preegipteni Ma'at, Ptah și Thot, descendenții Zeilor Deothyjuakanul, nu au negat că înnoirile lor susțin stâlpul lutesc pe care se sprijină cerul și tot ce au construit au fost piramidele. Zeii preegipteni nu au gândit că trebuie probat cuvântul ca unic instrument care a determinat scufundarea Atlantidei și destrămarea Epocii Zeilor, ci au urmat strategiile de fecundare a cerului pentru extinderea împărăției lui Hatan peste limita admisă.
Cu stategia Kogayonului, Zalmoxis, Dumnealui Zeul Dumnezeu, a urmărit opera de probare a cuvântului, operă de construire a eu-rilor denumite momide. Opera megalitică a lumii era facerea Om-ului și a eu-rilor de probare pentru obținerea cărărilor de regenerare trupească și sufletească, pentru crearea unei specii a cărui viitor să se înalțe prin limbajul stelelor după legea de unic-vers rostitoare de rostuit prin Natură. Amidele pirului înscriu în phisis piramidele ca nelegiuire, așezând mai presus de omul viu, constructul mort. Pentru traco-geto-daci, dumenezul era dumnealui zeul, ca om viu înălțat de cuvântul îndivinat pe verticala consoanei L. Tot ce înălțăm spre necunoscut este cuvântul viu și nu un organ sexual împietrit de propria neputință!
Despre misterul taumaturgiilor vom învăța la Colocviul din 25 ianuarie. Ce sunt lhunele și rhunele și de ce strategiile dinastiilor totalitariste, egipțiene, babiloniene, sumeriene și thailandeze nu sunt potrivite pentru omul din spațiul carpatic? Cum înlăturăm ocultarea prin acultare pentru a ne înnobila cu miezul cunoașterii din Belagines?
Gabriela Braniște
