15/10/2025
Echilibrul dintre viața de familie și vocație e un dans zilnic. Un balans fin între “mami, mai stai puțin” și “ședința următoare mă așteaptă”. Între teme și rapoarte, între joacă și planuri de intervenție, între casă și cabinet.
În unele zile mă simt întinsă în toate direcțiile. Alteori, totul curge firesc — Vlad râde, Olivia desenează, iar la cabinet aud din nou acel “a reușit să spună sunetul!”. În fiecare zi, însă, încerc să conduc cu inima — fie că susțin un copil în terapie, fie că încurajez un părinte sau îi învăț pe ai mei doi să descopere lumea în ritmul lor.
Nu e mereu ușor. Sunt dimineți cu ghiozdane uitate, seri cu mesaje neterminate și momente în care oboseala se așază ca o pătură grea. Dar în mijlocul acestui haos organizat, știu că totul are sens.
Munca mea cu copiii și părinții nu e doar o profesie — e o parte din mine. E locul unde pasiunea se transformă în progres, unde fiecare copil își găsește vocea, iar eu găsesc sensul.
Pentru că, dincolo de programări și fișe, sunt o mamă care învață, zi de zi, să rămână prezentă și în familie, și în misiunea ei.
Pentru fiecare mamă care jonglează între iubire și profesie, între visuri personale și vocație, te văd. Și dacă ai uitat: faci o treabă minunată. 💛