https://www.facebook.com/109943167527729/

Psihoterapeut Ancuța Iftene, Petrosani (2025)

24/11/2025

Ai senzația că viața ta e o cameră mică, deși ai un univers întreg la dispoziție?

Când suntem epuizați sau copleșiți, mintea face economie de energie. Alegem rutina strictă pentru siguranță și ne concentrăm doar pe următoarea sarcină (pilotul automat). Astfel lumea se micșorează la un set de obligații și frici. Nu mai vedem peisajul, doar obstacolul din fața noastră. E ca și cm ai trăi la rezoluție mică, cu culori șterse.

Ce poți face? Nu trebuie să schimbi totul, ci să creezi micile fisuri prin care să intre aerul:
-fii spectatorul emoțiilor tale, doar simte-le, trăiește-le
-schimba traseul spre munca, fa o plimbare fără destinație, ascultă o melodie nouă, sună o persoană care nu se așteaptă
-da-ți voie sa simți tristețea dintr-un film, emoția care te mișcă dintr-o melodie

Nu uita, nu ești defect. Ai nevoie doar să-ți amintești că ai frâna apăsată, nu că drumul s-a terminat.

Ce mică rutină poți "sparge" azi?

21/11/2025

Psihoterapeutul nu este doar o "salvare", ci o formă de igienă mentală esențială. E ca mersul la dentist: te duci periodic la un control și un detartraj ca să nu ajungi la extracții dureroase mai târziu. Sau ca mersul la sală: te antrenezi ca să te simți puternic și flexibil în viața de zi cu zi, nu doar când trebuie să muți mobila.

Terapia e spațiul ăla sigur – poate singurul din săptămâna ta – unde poți să dai jos măștile sociale, unde înțelegi de ce reacționezi cm reacționezi și unde înveți să-ți gestionezi mintea, în loc să o lași pe ea să te conducă pe pilot automat.

Una dintre metodele mele preferate de lucru în cabinet, pentru că este incredibil de practică și orientată spre soluții, este Psihoterapia Cognitiv-Comportamentală (TCC).

Sună academic, dar principiul de bază pe care îl aplicăm în ședințe e foarte "pe bune": Nu situațiile în sine ne provoacă suferința, ci modul în care noi INTERPRETĂM acele situații.

Avem tendința să credem tot ce ne trece prin cap. Tcc-ul ne învață că gândurile nu sunt neapărat fapte. Sunt doar... gânduri. Adesea, ele sunt automate, negative și distorsionate (le numim "erori de gândire"). Aceste gânduri ne dictează emoțiile, iar emoțiile ne dictează comportamentul. E un cerc vicios pe care îl văd zilnic.

Hai să vă arăt concret cm lucrăm cu psihoterapia cognitiv comportamentală, printr-o situație ipotetică :

Imaginează-ți că e vineri, ora 16:30. Ești cu gândul la weekend. Primești un e-mail scurt și vag de la șeful tău: "Popescu, trebuie să discutăm puțin luni dimineață la prima oră. Treci pe la mine."

Ce se întâmplă adesea FĂRĂ uneltele din terapie (Cercul vicios):
Gândul automat (interpretarea catastrofică): „Aoleu! Gata. M-a prins. Sigur am greșit ceva grav la proiectul de săptămâna trecută. O să mă certe rău de tot sau, mai rău, mă dă afară. Ce mă fac cu ratele? Sunt incompetent și acum o să vadă toți.”
Emoția: Panică instantanee, nod în stomac, anxietate la cote maxime, poate chiar rușine.
Comportamentul: Weekendul e ruinat. Ești absent sau irascibil cu familia. Nu te poți relaxa. Poate începi să verifici obsesiv munca de acasă, încercând să găsești "greșeala" înainte de luni.

Cum abordăm situația CU uneltele TCC învățate în cabinet:

În terapie, învățăm să prindem gândul ăla automat ("Mă dă afară") înainte să ne inunde emoțional și să-l punem "sub lupă". Te învăț să fii propriul tău avocat al apărării și să ceri dovezi.

Gândul reevaluat (mai realist): „Ok, e-mailul e vag și e normal să simt o oarecare neliniște. Dar STOP. Am vreo dovadă CONCRETĂ acum, vineri la 16:30, că mă dă afară? Nu. Există și alte explicații? Da. Poate vrea să-mi de un task nou. Poate e o ședință de rutină. Chiar dacă am greșit ceva, e o catastrofă sau e o problemă rezolvabilă? De obicei, e rezolvabilă.”

Emoția: O ușoară îngrijorare sau curiozitate (care sunt perfect umane și gestionabile!), dar nu panică paralizantă.

Comportamentul: Îți spui: „Nu pot rezolva nimic acum. Mă voi ocupa de asta luni, cu mintea limpede”. Închizi laptopul și te bucuri de timpul tău liber.

Asta facem noi la terapie. Nu te transformăm într-un robot insensibil "care gândește pozitiv tot timpul", ci te ajutăm să identifici scenariile catastrofice inutile care rulează în fundal și să le dezamorsezi cu logică și realism.

Îți dă controlul înapoi asupra propriei minți.

Terapia e o investiție în calitatea vieții tale.

Dacă te regăsești în primul scenariu mai des decât ți-ai dori, poate e momentul să vorbim.

Voi cm gestionați astfel de momente de incertitudine?

19/11/2025

Știi senzația aia? Ești într-o situație nașpa – la muncă, într-o relație, sau pur și simplu cu tine – și te doare, dar tot stai pe loc. Ești blocat, prins ca într-o plasă.

Ne place să spunem: "nu am ce să fac", "sper să se rezolve", "așa e soarta". Dar, de fapt, ce nu realizezi e că... a nu schimba nimic e tot o decizie! 🤯

Când stai și aștepți, alegi să trăiești exact așa. Alegi stresul, nemulțumirea, inerția. Alegi ca durerea de azi să fie și durerea de mâine.

E greu să ne dăm seama, pentru că a face primul pas e de multe ori mai înfricoșător decât să stai în locul unde te-ai obișnuit cu răul.

Dar știi ce? Inima ta știe că meriți un upgrade.

Cel mai tare act de curaj nu e să te lupți cu toată lumea, ci să te oprești, să tragi aer în piept și să zici: "Gata! Chiar dacă tremur de frică, aleg să ies de aici."

Fii curajos! Alege să schimbi. 💖

09/11/2025

Astăzi, vă povestesc despre mine, pentru că știu că multă lume se întreabă: "E terapia de grup mai bună? Sau cea individuală?" Răspunsul meu e... ambele! Dar trebuie să știți de unde am pornit. 👇
Am ales, acum 7 ani, să lucrez cu un psihoterapeut deoarece simțeam că îmi fuge pământul de sub picioare. Erau zile întregi în care funcționam pe pilot automat, nu vedeam sensul, dar mă mișcam. A fost momentul în care am decis că e gata, e nevoie de ajutor.
Călătoria mea a început lucrând individual, 1-la-1 cu terapeutul.
În prima perioadă, mă simțeam asemeni unui bebeluș care învață să meargă în picioare.
A fost greu? O, daa! Adesea picam, mă loveam rău și aveam nevoie de terapeutul meu să mă susțină la ridicare.
Dar, așa am învățat să merg! Am avut un spațiu sigur și atenția necesară pentru a pune bazele: să-mi înțeleg rănile, să îmi dau voie să fiu vulnerabilă și să am o oglindă care să mă ajute să mă văd.
Când am ales să particip la grupuri de psihoterapie, eram deja pregătită de "grădiniță". Știam să merg, eram aproape independentă și pregătită să ies în lume.
Așa, am învățat că există și alte istorii de viață, că poate a mea nu este unică, că oamenii sunt diferiți și că toți avem o poveste.
În grup, am văzut cm reacționez în timp real la ceilalți și am primit feedback valoros. Asta m-a ajutat să îmi integrez povestea și să decid ce fac cu ea mai departe.

Acum, după mai mulți ani știu că a fost o investiție fără preț și ...

✅ Am învățat să privesc oamenii cu alți ochi.

✅ Am învățat să recunosc agresivitatea și să pun limite clare.

✅ Am învățat să primesc și să scot oameni din viața mea.

✅ Am învățat să gestionez conflicte fără a învinovăți, ci prin a-mi apăra starea internă.
Pe scurt: am investit bani în ceva ce nimeni nu îmi mai poate lua.

Dacă mai cad? 100%. Însă, suportul psihoterapeutic m-a ajutat să fiu blândă și să mă pot ridica SINGURĂ, și când nu pot singură, să știu că pot primi ajutor fără să mă simt slabă. ❤️

Dacă sunteți pe pilot automat, poate e momentul să alegeți un drum nou. Începeți cu bebelușul și creșteți în comunitate!

Voi ce ați învățat în călătoria voastră? Spuneți-mi în comentarii! 👇

07/11/2025

Ana, 35 de ani, manager de succes, trăia alături de Bogdan, un bărbat fermecător, dar obsedat de ordine.

Bogdan îi spunea constant: "Prietenele tale sunt invidioase pe viața noastră. De ce ai nevoie de ele? Eu sunt cel mai bun prieten al tău, cel mai bun soț, cel mai bun partener de discuție. Nu le mai da mesaje, pierzi timpul prețios cu mine." (Rezultat: Ana și-a pierdut treptat toate contactele sociale).
Deși Ana câștiga bine, Andrei a convins-o că "este mai logic" să gestioneze el toate finanțele. Ana primea o sumă "de buzunar" (ridicol de mică pentru venitul ei) și trebuia să justifice orice achiziție mai scumpă. Când a vrut să plece, a realizat că nu avea acces la conturi și era blocată.

În public, dacă Ana povestea o realizare la muncă, Bogdan comenta cu un zâmbet nevinovat: "Bravo, dragă, te descurci bine. Mă rog, cât de bine poate o femeie să se descurce cu cifrele, nu? Ești adorabilă când încerci!" (Ironia aici e că lumea exterioară percepea asta ca pe o tachinare afectuoasă).

Când Ana a încercat să îl confrunte spunând că se simte controlată, Bogdan a izbucnit, nu în furie, ci în tristețe controlată: "Serios? După tot ce fac pentru tine? Mă acuzi de așa ceva? Tu ești cea care are o problemă, ești paranoică și nerecunoscătoare. Dacă nu te iubeam atât de mult, te-aș fi lăsat de mult. Dar eu sunt un om bun. Poate ar trebui să iei niște pastile pentru nervi..." Ana s-a simțit imediat vinovată și l-a consolat pe agresorul ei.

🛑Concluzia :
1. 💔 Abuzul emoțional rupe sufletul, nu lasă urme vizibile
Ignorarea abuzului psihologic, emoțional și economic este un mit periculos. Lipsa vânătăilor face abuzul mai insidios, deoarece victima (Ana) ajunge să creadă că este vina ei că este "prea sensibilă" sau "nebună".

2. 🎭 Controlul se deghizeaza în "Grijă" și "Iubire".
Bogdan folosește cele mai 'nobile' motive (protecție, iubire, logică financiară) pentru a-și exercita controlul. Asta face ca victima să fie confuză, iar lumea exterioară să nu bănuiască nimic. Nu orice persoană "perfectă" pe social media este un partener bun. Căutați libertatea celuilalt, nu pozele perfecte.

3. 🚨 Lipsa reacției nu înseamnă consimțământ.
De cele mai multe ori, victimele (femei sau bărbați) nu ripostează pentru că știu că riposta le-ar confirma eticheta de "isterică," "nebună," sau ar provoca o escaladare fizică. Tăcerea Anei nu a fost acceptare, ci o strategie de supraviețuire.

Ana și Bogdan nu există, dar dacă simți că poți fi tu... Nu lăsa abuzul invizibil să te distrugă. Vorbește.

06/11/2025

Astăzi vreau sa scriu despre Gabriel, un om cu mușchi și un cont solid în bancă. Oamenii credeau că e cel mai norocos bărbat. Dar dacă ii ascultam povestea...

Gabriel mi-a descris-o pe partenera lui, sa ii zicem Maria, cu o ironie amară:

"Ea e perfectă. O prințesă. Doar că... e și un maestru al șahului emoțional. Fizic, nu mă atinge. Mă izolează. Iar când mă trezesc dimineața, știu deja că am greșit ceva — orice — de la modul în care respir, până la felul în care am pus cheile pe masă. Zâmbește angelic și spune: 'Te iubesc așa de mult, de aia trebuie să te corectez, dragul meu. Fără mine, ai fi un dezastru!'
Odată, Gabriel a îndrăznit să se plângă unui prieten, iar Maria l-a auzit. Reacția ei?
S-a așezat pe canapea, și-a pus mâinile la ochi și a spus, cu o voce sfâșiată, pentru ca întreaga planetă să o audă: 'M-ai rănit atât de tare! Sunt o biată femeie, mă acuzi de violență?! Ești un monstru insensibil!' Și ghiciți ce? Prietenul s-a uitat la mine cu o milă de neuitat. Logic, cine ar crede un bărbat puternic în fața unei lacrimi de femeie... nu?"

Ceea ce se întâmplă de fapt este un act de agresivitate clară, Maria se folosește de ceea ce ne învață societatea" femeia e slabă, trebuie protejată " ca pe o forma de control și ca pe o arma cu care distruge.
Ea, îl face constant pe Gabriel sa se simtă vinovat, să-i fie rușine să se mai destăinuie prietenului lui, să-i fie jenă ca se poate gândi ca e o victimă.
Dacă, te simți ca și Gabriel (vinovat, izolat sau controlat) nu e vorba de acea "iubire pătimașa" e doar violență.

Și acum, e important sa știi că postarea nu e despre Gabriel, dar e ok sa vorbești despre asta dacă te simți ca și el. Ai dreptul sa respiri și sa te simți liber!

03/11/2025

Cum arată abuzul, în ziua de azi?

🛑 Partenerul tău este prezent fizic, dar absent emoțional. Petrece ore în șir pe telefon, în loc sa petreacă timp de calitate cu tine. La tine ajunge mesajul "ești mai puțin important decât ecranul".
🛑Te ignora în mediul online, este activ, da like-uri, postează dar nu îți răspunde la întrebări sau mesaje. Acum, poate te simți pedepsit sau controlat
🛑Îți verifica în mod constant mesajele, istoricul de navigare, locația uneori chiar și fără acord, alteori cerând cu insistenta parolele
🛑Te amenință cu postarea de fotografii sau videoclipuri intime
🛑Poate folosi rețelele de socializare pentru a te denigra, pentru comentarii jignitoare
🛑Postează continuturi cu aluzii subtile care te fac sa te simți prost
🛑Poate folosi poze sau postări ale altor persoane pentru a te critica legat de aspect, reușite sau de stilul tău de viață
🛑Te forțează sa postezi o imagine perfecta a relației, negand problemele reale pentru a-și hrăni imaginea de sine.

Ce e de reținut, dacă începi să crezi despre tine ca ești insuficienta, ca nu exiști atunci când partenerul folosește în mod excesiv telefonul poți fi victima unei forme de abuz emoțional!

Meriți conexiune, nu deconectare!

Cere ajutor!

01/11/2025

Și, poate după ce o perioadă ți-ai tot asumat vina ajungi să crezi că esti o persoană naiva, și nu este deloc așa.
Tu preferi liniștea in locul războiului, tu vrei să fii modelul care să inspire și totusi ai ajuns sa fii perna moale pe care celalalt se sprijină pentru a nu-și vedea propriile greșeli.
Această dinamică se răsfrânge negativ asupra ta deoarece ajungi să își neglijezi adevărul. Ai crezut că e o monedă pe care ai plătit-o pentru a avea pace și totuși ajungi să te simți acaparat resentimente și ai vrea să schimbi asta.
Ajungi să crezi că și adevărul tău contează, ești dispus să te uiți la partea ta dar nu mai ai putere să porți povara celuilalt, și vrei să pui stop la a-ți asuma ceea ce nu îți aparține.
Acum nu mai este despre a fi drăguț este despre a avea grijă de starea ta emoțională, care e forma supremă de a avea grijă de tine în relații!
Cum crezi că ai putea reacționa sau ce ai putea zice următoarea dată când ești pe punctul de a prelua o vină?

31/10/2025

Ești într-o relație și de o perioada te simți tot mai singura, mai tematoare, fără chef de viață și pare că trebuie să mergi "pe coji de ouă", atunci poți fi victima unei forme de abuz.

Abuzul emoțional este cea mai comună formă de agresivitate și, poate cea la care găsim cel mai des potențiale explicații.

Dacă partenerul tău :

🛑 Partenerul tău îți declara dragostea lui nemărginită, iar scopul este de a te izola de toți cei din jurul tău justificand ca nu ai nevoie de nimeni altcineva

🛑 Te acuză în mod frecvent de flirturi cu colegii de munca, insista sa știe mereu unde ești "din iubirea și grija pe care ți-o poartă"

🛑Face mereu glume despre tine, despre hobby-urile tale, iar asta te face sa te simți inadecvata iar apoi se justifica "ești prea sensibila", "iei totul prea în serios",

🛑 Trece brusc de la furie la liniște, prea multa liniște. Efectiv nu mai vorbește cu tine o perioadă, lăsând în urma o mare confuzie și un sentiment de teama pentru a nu-l supăra

🛑 Îți citește și are acces la telefonul tău după ce a insistat în mod repetat sa ii dai parola sau nici măcar nu știi asta

🛑 Nu își asuma niciodată responsabilitatea, mereu a fost ceva de vina : un prieten, traficul, sau un superior

🛑 Folosește adesea cuvinte care jignesc chiar și în gluma "ești proasta mea"

Ești victima unui forme de agresivitate emoțională!

Atenție, nu doar femeile sunt victime ale abuzului!

Cere ajutor!

30/10/2025

Uneori avem tendința de a prelua automat vina ”nu am fost eu suficient de explicită”, ”poate puteam să îți explic diferit”, ”Mă așteptam să ai resurse diferite”, ”credeam că ai înțeles deja” pentru că ne dorim fie să evităm un conflict, fie poate ne gândim că dacă noi ne asumăm partea și-o va asuma și celălalt sau poate chiar avem noi o credință adânc înrădăcinată legată de responsabilitatea pentru starea emoțională a celorlalți.
Și deși , intenția noastră este bună, uneori ne aduce frustrare, ne erodează încrederea în sine pentru că ne trezim că pas cu pas ne încălcăm niște limite personale foarte importante pentru noi.
Cum putem să ne asumăm vina fără a avea efect asupra stării noastre de bine?
Este important să vizualizăm scopul, dacă ne ajută să protejăm starea noastră interioară și să ne gestionăm eficient energia atunci poate fi o decizie bună sau putem spune ” Observ/ Imi dau seama că ceea ce eu am explicat nu a fost suficient de clar. E în regulă să reluăm această discuție, însă pentru data viitoare mă aștept ca și tu să ceri clarificări sau să spui că nu e suficient de clar sau să ceri ajutor unde te blochezi”
În felul acesta practici blândețea cu tine, oricine poate greși la un moment dat și nu ajungi să îți pui singur obstacole doar pentru a-i face mai ușor drumul celuilalt.
Voi ce credeți legat de vină?

26/10/2025

Cât de des te-ai gândit: "Oare pot să spun asta cuiva?"

Această întrebare ascunde adesea frica de judecată, de neînțelegere sau de a fi respins. Dar avem cu toții nevoie de acele persoane-refugiu, acele ancore umane.

Un prieten bun nu este doar cineva care râde cu tine. Un prieten bun este cel alături de care simți că poți dezvălui părțile fragile, rușinoase sau confuze ale poveștii tale.

Este cel care:
Ascultă fără să corecteze,
Oferă siguranță,
Ține locul unei oglindesc, dar blândă;

Curajul de a te deschide în fața unei persoane de încredere este un act profund de iubire de sine. Atunci când ne dăm voie să fim vulnerabili, nu devenim mai slabi; devenim mai autentici și mai puternici.

Dacă ai un astfel de om în viața ta, prețuiește-l și spune-i cât de mult înseamnă. Dacă nu l-ai găsit încă, reamintește-ți că spațiul terapeutic este locul dedicat exact acestei experiențe: să te dezvălui, să fii ascultat fără judecată și să te vindeci prin putere a conexiunii autentice.

Cui ești recunoscător astăzi pentru spațiul sigur pe care ți-l oferă?

26/10/2025

Scrisoare către tine,

Îți scriu pentru că te prețuiesc enorm și îmi pasă sincer de felul în care te simți.

Înțeleg cât de mult oferi și cât de mare este dorința ta de a avea o iubire pe măsură. Este o dorință perfect legitimă, iar capacitatea ta de a fi emoțională și pasională este, de fapt, o forță.

Și totuși, vreau să-ți spun ceva dintr-un loc de iubire și susținere, pentru că am observat un tipar care îți face mai mult rău decât bine.

Cred că nu este vorba că „nimeni” nu poate să-ți ofere ce ai nevoie, ci că tu ceri, poate inconștient, unei singure persoane să-ți ofere absolut totul.

A pune pe umerii unui partener sarcina de a fi singura ta sursă de validare, fericire și împlinire emoțională este o așteptare pe care nimeni nu o poate îndeplini. Când celălalt este ocupat, obosit sau are nevoie de spațiu, asta poate fi interpretat ca o „lipsă de iubire” sau „respingere”, iar asta te doare teribil.

Tu meriți o iubire care să fie echilibru, nu o dependență.

Și aici cred că este cheia:

În loc să cauți pe cineva care să te completeze, ai nevoie să te concentrezi să te simți întreg pe cont propriu.

Ce-ai zice să transformi o parte din acea energie intensă pe care o proiectezi în relații în ceva ce faci doar pentru tine?

Dă-ți tu însuți atenția de care ai nevoie: Folosește-ți timpul liber pentru hobby-uri, prieteni sau proiecte care te entuziasmează. Nu lăsa goluri.

Dă-ți tu însuți iubirea și validarea: Recunoaște cât ești de valoroasă fără a avea nevoie de aprobarea cuiva. Fii blândă cu tine și acceptă-ți emoțiile intense ca pe o parte a ta valoroasă.

Când tu ești propria ta bază solidă, vei atrage parteneri care apreciază profunzimea ta, dar care nu sunt copleșiți. Vei atrage o relație care este un plus la viața ta, nu singura ta rațiune de a exista.

Te susțin necondiționat, indiferent de calea pe care o alegi. Dacă simți că ai nevoie de ajutor pentru a lucra la această autonomie emoțională, te rog să iei în considerare să vorbești cu un specialist. E un act de putere și o investiție în fericirea ta.

Sunt aici oricând, doar dă-mi un semn.

Cu toată dragostea,

Psihoterapeut Ancuța Iftene

24/11/2025

21/11/2025

19/11/2025

09/11/2025

07/11/2025

06/11/2025

03/11/2025

01/11/2025

31/10/2025

30/10/2025

26/10/2025

26/10/2025

Address

Website

Alerts

Contact The Practice

Shortcuts

Share

Category