16/07/2025
🔍 Tinerii de la Beach, Please! – Ritualuri moderne sau simptome ale unei crize de identitate?
🧠 O analiză psihologică din perspectiva cognitiv-comportamentală
📍 Ceea ce vedem la festivalurile precum Beach, Please! nu este doar un eveniment muzical. Este o scenă publică a unei generații aflate în căutare disperată de sens, validare și apartenență.
Aparent, e vorba despre libertate, distracție și nonconformism. Dar privit mai profund, vorbim despre:
– ritualuri colective care devin mască pentru suferință,
– comportamente extreme care devin standardul acceptat,
– o libertate prost înțeleasă, care se transformă în haos interior.
🔬 Din punct de vedere cognitiv-comportamental, aceste manifestări pot fi decodate astfel:
– „Dacă nu particip, nu exist.”
– „Trebuie să mă expun ca să fiu interesant.”
– „Așa fac toți, deci e normal.”
– „Dacă sunt diferit, sunt respins.”
Aceste gânduri automate, neanalizate, alimentează un comportament de conformism extrem. Tinerii nu mai aleg – ei execută un scenariu social dictat de presiunea de grup și algoritmii social media.
Mulți tineri folosesc alcoolul, substanțele, expunerea sexualizată sau injuriile colective nu pentru că vor, ci pentru că nu știu cm altfel să scape de anxietate, gol, rușine sau furie.
În lipsa unui limbaj emoțional sănătos, aleg:
– dansul agresiv în locul exprimării nevoilor,
– viralizarea vulgarității în locul intimității reale,
– controlul aparențelor în locul autenticității.
Ritualurile de strigat în grup, de a posta videoclipuri cu injurii sau dansuri provocatoare NU sunt întâmplătoare. Ele sunt forme primitive de apartenență.
În trecut, apartenența se construia prin valori comune.
Astăzi, se construiește prin șoc și vizibilitate:
📱 „Dacă am like-uri, sunt cineva. Dacă apar în story-urile altora, exist.”
Când nu mai există granițe sănătoase între sine și ceilalți, între intimitate și expunere, între distracție și auto-degradare, totul devine permis – și nimic nu mai are sens.
Ceea ce pentru unii pare „libertate”, pentru alții este dezintegrare a sinelui.
🧓 Noi, când eram tineri...
Da, și noi ne revoltam. Făceam focuri pe munte, ne îndrăgosteam pe ascuns, scriam poezii în caiete cu coperți rupte.
Dar în tot acel tumult, aveam un reper: rușinea sănătoasă, limitele, sensul.
Astăzi, în multe cazuri, rușinea a fost înlocuită cu „trending-ul”.
Granițele personale – cu „filmări din orice unghi”.
Și sensul – cu „viralul de 15 secunde”.
💥 Așa e generația, lasă-i să fie liberi!
Sau:
⚠️ Aceasta este o generație care suferă profund și strigă prin comportamente extreme.
Poate că nu trebuie să alegem între a-i lăsa complet liberi sau a-i condamna.
Poate că e timpul să începem să-i ascultăm fără să-i judecăm, dar și să-i educăm fără să-i controlăm.
📌 Nu toți tinerii sunt așa.
📌 Nu toți adulții au fost mai buni.
📌 Dar ceea ce vedem e o oglindă a unei societăți în derivă emoțională.
Și oglinda nu se sparge.
Se șterge. Se înțelege. Se repară.
💬 Ce vezi tu în aceste comportamente? Autenticitate? Răzvrătire? Sau doar un strigăt colectiv de ajutor?
👇 Scrie în comentarii. Împărtășește. Gândește.
