08/10/2021
Sport și motivație
Există părinți minunați care contribuie foarte mult la succesul copiilor lor. Dar, din păcate, sunt și mai mulți părinți care fără să își dea seama și întotdeauna cu cele mai bune intenții, sabotează viitorul sportiv al copiilor lor. Ar fi indicat să cunoști câteva reguli simple și să le aplici, astfel, copilul tău va deveni nu doar un sportiv mai bun, ci ar putea fi un concurent mai bun, mai fericit și mai sănătos.
Ca părinte, de cele mai multe ori suntem foarte entuziasmați de potențialul carierei sportive a copilului nostru și de aceea te invit să arunci o privire obiectivă asupra abilităților mentale ce trebuie dezvoltate la copii.
De cele mai multe ori s-a demonstrat, că cei mai mari sportivi de performanță, nu au avut părinți cu un stil parental autoritar, dacă la asta ne gândim atunci când vine vorba de performanța propriului copil. Impunerea propriilor ambiții asupra copilului nu îl va face mai competitiv, mai concentrat sau mai dăruit sportului pe care îl practică. Este o demarcație foarte fină între a motiva un copil și de a pune o presiune în plus pe umerii lui/ei, înaintea unei competiții. Părinții care nu au experimentat competiția sportivă, pur și simplu nu au dezvoltat niciodată setarea abilităților mentale necesare unui sportiv. Este posibil să vă confruntați cu multe necesități psihologice ale copilului din prisma competiției, care poate fi o pantă foarte alunecoasă. Voi enumera doar câteva din aceste abilități ce trebuie întărite de specialiști: motivația, concentrarea, controlul gândurilor și controlul emoțiilor.
Una din abilitățile mentale ce trebuie dezvoltate la orice sportiv, este motivația. Și aceasta se împarte pe mai multe nivele și anume: motivația față de sportul pe care îl practică, motivația față de competiție și motivația de sine. Par a fi lucruri foarte simple și sunt considerate ca fiind genetice, sau ceva ce apare odată cu practicarea unui sport. La început ducem copilul la tenis (înot, baschet ..), pentru a face mișcare, pentru a face o activitate fizică și de a învăța ceva nou dar dragostea de mișcare a copilului și implicarea sa devine din ce în ce mai mari. Ca părinte considerăm dăruirea copilului ca un talent, iar atunci când începe a concura ambițiile părintești și euforia de a câștiga, sunt mai presus de motivația copilului, ceea ce determină o scădere a motivației acestuia, un conflict al stărilor emoționale inhibate și o diminuare a capacităților fizice pe care le are in antrenamente.
Motivația se dezvoltă cu mult înaintea competițiilor, prin stabilirea unor obiective de progres pe termen scurt, mediu și lung dar cu un plan de acțiune bine structurat în pași mărunți pentru atingerea obiectivului stabilit. Atunci când copilul bifează sau taie obiectivul atins, motivația și stima de sine cresc devenind mai implicat, mai orientat și mai devotat sportului practicat.
Relația pe care o dezvolți în jurul competenței copilului tău va avea un impact mare asupra viitorului său. Deciziile pe care le iei ca părinte vor avea un efect extraordinar nu numai asupra dezvoltării sportive a copilului tău, ci și asupra sănătății, bunăstării și eticii acestuia.
George Leocă
psiholog sportiv
