17/12/2025
Părinți, vă rog, lăsați telefoanele alea! Doar stați cu copiii! Nu-i mai filmați! Uitați-vă la ei cu ochii voștri, nu prin lentila camerei din telefon! Când călătoriți, uitați-vă la ce vedeți, nu mai faceți atâtea stories și reels și tictocuri. Doar stați acolo cu ce simțiți, cu copiii de mână și telefonul în buzunar.
În ultimele săptămâni m-am surprins enervându-mă de câteva ori privind stories sau reels. Din fericire, petrec foarte puțin timp uitându-mă la lucruri random pe Facebook sau Instagram (tiktok nu am, nu am avut, nu voi avea). Dar ce-am văzut mi-a apăsat niște butoane și m-am oprit să mă gândesc de ce.
Ce m-a enervat?
Un tată filmat de mamă în timp ce el, tatăl, cânta la mulți ani fiului cu tortul într-o mână și telefonul pornit pe video în cealaltă. Tatăl îi cânta și-l filma în același timp pe fiul de 7-8 ani, ca să posteze mai târziu clipul cu el. Știu că de asta îl filma, pentru că ulterior am văzut și reel cu filmulețul postat de ambii părinți. În loc să stăm cu copilul de ziua lui, selectăm video și montăm ca să putem posta să arătăm ce frumos ne-am distrat de ziua lui. Apoi dăm refresh la greu să vedem câte like-uri și ce comentează lumea despre ce părinți buni suntem.
Am văzut copii filmați în timp ce plângeau și cereau în brațe, iar părinții le țineau prelegeri calculate ca să poată posta ulterior pentru public un reel despre cm își educă ei copiii.
Am văzut copii în ipostaze extrem de vulnerabile, filmați de părinți care râdeau de ei sau le țineau discursuri, cu telefonul pe video într-o mână.
Adolescenți imitați de părinți cu ei de față, cu scopul de a fi umiliți pe internet.
Bine, am văzut și o persoană în vârstă murind într-un reel postat de o persoană apropiată ei, care în loc să respecte trecerea pe lumea cealaltă, s-a gândit să filmeze și să posteze un reel despre asta. OK, că vrei să păstrezi ultimele clipe ale omului drag, să zicem că pot înțelege, dar să le postezi pe internet...
Mi se pare că am uitat să ne mai trăim viețile.
Nu mai putem trăi ceva fără să filmăm ȘI să postăm. Binele și răul, greu și ușorul, totul trebuie să fie postat, de parcă fără reacția celorlalți, nu mai e viață. De parcă dacă știm doar noi ce trăim, nu există.
Copiii care plâng au nevoie de noi acolo, prezenți, nu de un ecran care îi înregistrează.
Copiii cărora li se cântă la mulți ani au nevoie de privirea ta de părinte iubitor, nu de o cameră să-l filmeze. Dacă vrei să păstrezi o amintire, roagă pe cineva să vă filmeze discret.
Femei în travaliu, care se filmează în timp ce are contracții, soți care filmeaza expulzia și prima atașare la sân. De ce, de ce ai vrea să arăți lumii întregi momentele acestea atât de fragile, de intime, de importante pentru esența noastră? De ce e nevoie de public pentru așa ceva?
Ne enervăm pe copii că nu lasă ecranele din mână, dar noi suntem cei care le facem indispensabile. Noi, nu ei, le băgăm pe gât ca normale când suntem bine și când suntem rău.
"Dar se vor bucura mai târziu de filmările astea..." Nu, nu cred că se vor bucura deloc, mai ales dacă află că le-ați postat și o grămadă de necunoscuți și-au dat cu părerea despre intimitatea lor. S-ar bucura mai mult să aibă amintiri cu voi, să vă vadă ochii, nu spatele telefoanelor.
De ce m-am enervat? Până la urmă ce-mi pasă mie ce fac alții cu momentele lor private?
Nu știu, cred că s-a activat în mine copilul invizibil, cel neauzit și trimis mereu în camera lui când voia să plângă în brațele cuiva. Copiii aceștia ne au aproape, dar am devenit noi invizibili, cu ecranele astea prin care ne trăim viața. Stăm lângă copii pe telefoane, îi filmăm pe oliță, în cadă, când le e greu și când sunt fericiți, și apoi ne mirăm că nu mai știu să copilărească frumos, ca noi, pe vremuri.
Mi se pare că ne pierdem contactul cu viața adevărată, iar copiii noștri, crescuți astfel, nu vor ști să trăiască fără să se posteze pe undeva. Știm deja cât ce dependență creează asta, cât stres, anxietate, depresie și lipsă din propria viață. De ce ai face așa ceva propriului copil?
Lăsați telefoanele alea. Doar lăsați-le și trăiți viața. Nu spune nimeni să nu faceți poze, să nu filmați, să trimiteți familiei, să nu postați câte ceva când vreți să transmiteți un mesaj important, dar pfff, chiar trebuie să vadă toată lumea tot ce faceți, tot ce fac copiii voștri, de când se nasc până murim?
Of.
Prințesa urbana
