What are the opening hours?

Monday 09:00 - 20:00 Tuesday 09:00 - 20:00 Wednesday 09:00 - 20:00 Thursday 09:00 - 20:00 Friday 09:00 - 20:00 Saturday 09:00 - 18:00 Sunday 09:00 - 17:00

https://psihoterapeut-ralucavasile.ro/

Elena Raluca Vasile - Consultant parenting, Ploiesti (2026)

10/04/2026

Când explodezi și nu te mai recunoști — nu e slăbiciune. E un semnal.

Ieri seară am vorbit in live-ul din grupul "Mame in echilibru" despre ceva ce multe mame trăiesc, dar puține au curaj să numească pe față: oboseala aceea care nu trece după 8 ore de somn.

Adevarul este ca nu e doar despre lipsa de odihnă.
E despre zilele în care simți că ești la limită și totuși trebuie să mai duci încă puțin… încă o cerință, încă un „mami, mami”...

Și, inevitabil, apar momentele în care reacționăm altfel decât ne-am dori.
Iar apoi vine vinovăția.

Și sub toată oboseala asta se mai ascunde ceva: lipsa unui spațiu real pentru tine, tensiunea acumulată zi de zi, și confuzia dintre a fi fermă și a fi dură — care te face să explici la nesfârșit în loc să pui o limită clară.

Adevărul e simplu și incomod:
când nu te mai ai pe tine în ecuație, încep să apară reacțiile pe care nu ți le mai poți controla.

Ce se află de fapt sub reacțiile noastre?

De multe ori nu reacționăm doar la copilul din fața noastră, ci la:

La propriile noastre experiențe.
La felul în care am fost crescute.
La emoții pe care nu le-am procesat încă.

Și aici vine partea importantă:
nu copilul este problema, ci starea în care suntem noi când apar acele momente.

Și exact de aici pornește și ceea ce am creat pentru următoarea perioadă.

🌿 Provocarea gratuită de 7 zile – „De ce țip la copilul meu? –pentru mame care vor să își înțeleagă reacțiile și să le schimbe”.

Este o provocare care se adreseaza mamelor care nu mai vor doar să se abțină, ci să înțeleagă de ce ajung să reactioneze din "nimicuri" si să invețe cm pot reacționa diferit.

Începem pe 27 aprilie, într-un spațiu pe WhatsApp, cu mesaje scurte, directe, aplicabile în viața reală (nu teorie).

În fiecare zi vei primi:

- un exercițiu simplu, dar profund
- o direcție clară de lucru cu tine
- un spațiu de reflecție reală, fără presiune

Nu ca să devii o mamă perfectă.
Ci ca să nu mai ajungi în punctul în care simți că explodezi și nu te mai recunoști.

Dacă simți că te regăsești în asta, scrie-mi „VREAU” în comentarii sau mesaj privat și îți trimit toate detaliile.

Și poate cel mai important lucru de reținut de ieri:
Nu este nimic in neregula cu tine.. Ești obosită și ai nevoie să te înțelegi, nu să te mai judeci.

09/04/2026

🔴 LIVE AZI: De la „nu mai pot” la o fermitate calmă.

De câte ori ai simțit că oboseala ta nu mai trece cu un somn de 8 ore?

Că acel „mami, mami” repetat la infinit nu mai sună a dragoste, ci declanșează mai degrabă presiune in tine?

Multe dintre noi credem că avem de ales doar între două extreme:
1️⃣ Să fim „dure” (să strigăm ca să fim auzite).
2️⃣ Să cedăm de epuizare doar ca să fie liniște

Dar există o a treia cale: Fermitatea Calmă.

Astăzi, la ora 19:00, voi intra LIVE în grupul meu privat „Mame în echilibru” pentru a vorbi despre cm putem deveni ancora copiilor noștri, chiar și atunci când ei sunt în mijlocul furtunii.

Ce discutăm diseară:

✅ De ce ne pierdem cumpătul (hint: nu e niciodată despre paharul cu apă vărsat).

✅ Cum să fii fermă fără să fii agresivă.

✅ Tehnica celor 3 pași pe care o poți aplica chiar și în cele mai tensionate momente.

Dacă vrei să ni te alături și să vezi Live-ul, lasă-mi un comentariu cu „VREAU” mai jos și îți trimit imediat link-ul de acces în grup!

08/04/2026

De ce uneori un pahar cu apă vărsat pare o tragedie?

Nu e despre apă.
Ci despre tot ce am adunat în noi peste zi.

Același copil.
Același context.

Reacții complet diferite. (Urmăriți video-ul)

În primul scenariu… reacționez din impuls.
Oboseală. Frustrare. Lipsă de spațiu.

În al doilea… nu reacționez așa pentru că sunt o persoană „mai calmă” de fel, ci pentru că îmi dau voie să mă opresc.
Să ies.
Să respir.
Să mă reglez.

Adevărul este că nu comportamentul copilului ne face să explodăm. Ci starea în care suntem noi în acel moment.

Și partea bună? Această „pauză” se poate învăța.

Dacă ai simțit vreodată că reacționezi mai intens decât ți-ai dori… stai aproape.

🔴 Mâine, 09.04.2026, voi intra LIVE în grupul meu privat „Mame în echilibru” și voi vorbi pe larg despre aceste situații în care simțim că nu mai putem și despre ce putem face diferit.

Dacă nu ești deja în grup, lasă-mi un comentariu cu „GRUP” și îți trimit link-ul de acces.

Până atunci, sunt tare curioasă: tu în care dintre cele două scene te-ai regăsit cel mai mult săptămâna aceasta?

06/04/2026

"Vă rog, reparați-mi copilul!”

Weekendul acesta, în cadrul formării mele în psihoterapie integrativă, mi s-a confirmat din nou ceva ce am văzut de multe ori și în practică:

Mulți părinți duc copilul la terapie cu speranța că „se va rezolva”.

Că va deveni mai liniștit.
Mai ascultător.
Mai ușor de gestionat.

Multe mame se plâng pe grupuri: „Duc copilul la terapie de luni de zile și nu văd niciun rezultat!”

Adevărul este că, de cele mai multe ori, nu copilul are nevoie să fie „reparat”.

Ci înțeles.

Și, mai ales… susținut de un adult care este dispus să se uite și la el.

Terapia nu este un service auto unde lași copilul și îl iei „reparat”. Rezultatele apar doar când terapeutul și familia formează o echipă.

Dacă acasă nu se schimbă nimic, schimbarea copilului va întârzia să apară.
Iar uneori, copilul nici nu are nevoie de terapie. Terapia părinților este suficientă.

Imi amintesc de Ana.

Venise în terapie cu o stare puternică de anxietate.
Locuia în străinătate și, de curând, își adusese lângă ea cele două fetițe, care până atunci fuseseră crescute de bunici.

Schimbarea a fost copleșitoare pentru ea.

Relația cu fetele devenise o sursă constantă de stres.
Țipa des. Reacționa din orice.
Iar în spate erau și răni mai vechi, nevindecate.

Ce am apreciat cel mai mult la Ana a fost ca ea a înțeles ceva ce puțini părinți acceptă: puterea era la ea.
Nu și-a trimis copiii la psiholog ca să-i facă „să se adapteze”. A ales să intre EA în terapie.

Rezultatul?
- A inceput sa inteleagă de unde vin reactiile ei.
- A învățat să se autoregleze prin respirație când simțea că furia punea stăpanire pe ea.
- Și-a apropiat fetele și, surprinzător, și-a îmbunătățit relația cu propriii părinți.

Dar poate cel mai important, a inceput să se simtă mai bine in felul in care se simtea ea cu ea insăsi.

Când noi, părinții, avem curajul să ne uităm în oglindă și să lucrăm cu noi înșine, abia atunci are loc adevărata transformare. Atât pentru noi, cât și pentru copiii noștri.

Nu e ușor să te uiți la tine.
Dar acolo începe, de fapt, totul.

Tu ce crezi: este mai greu să duci copilul la terapie sau să intri tu în procesul de autocunoaștere? 👇

05/04/2026

Ce are in comun o mamă și un plic de 3 in 1?

Sunt curioasă dacă și voi ați resimțit asta uneori... că trebuie sa fiți 3 in 1 pentru copiii voștri.

O bună mediatoare: sa fii capabilă să negociezi pacea între cei doi copii care vor aceeași piesă de LEGO

Bucătar – și nu orice bucătar… ci unul care poate transforma orice resturi în cină „gourmet”

Psiholog – sa fii capabilă să primești și să gestionezi toate emoțiile copilului tău fără să-ți piezi mințile.

Detectiv de elită: ești singura persoană de pe planetă care poate găsi șoseta stângă a lui tati și punga de pufuleți ascunsă sub canapea în mai puțin de 10 secunde.

Sac de box emoțional - toate frustrările zilei ajung la tine, că ești cea mai sigură persoană din viața lor (și da, ăsta e de fapt un compliment... cam greu de primit uneori)

Sincer, cred că „3 în 1” e puțin spus. Noi suntem mai degrabă un „15 în 1”.

Suntem psihologul care nu are voie să plângă, bucătarul care mănâncă în picioare resturile altora și organizatorul care își caută proprii ochelari în timp ce îi are pe cap.

Și după toate astea... te mai întrebi de ce ești obosită? 😅

Tu în câte dintre aceste roluri te regăsești azi?

04/04/2026

Nu reacționezi doar la copilul tău.
Reacționezi la ce se activează în tine.

Când copilul tău țipă, nu reacționezi doar la zgomot.
Reacționezi la relația ta cu furia.

Când copilul tău plânge, nu reacționezi doar la lacrimi.
Reacționezi la o emoție pe care, poate, nu ai avut voie să o simți.

Când spune ‘nu’, nu reacționezi doar la încăpățânare.
Reacționezi la pierderea controlului.

Nu e doar despre ce se întâmplă acum.
E și despre ce ai trăit atunci, copil fiind.

De asta uneori reacția e atât de intensă.
Nu pentru că ești o mamă rea.

E pentru că uneori copilul nostru apasă exact pe un buton sensibil din noi — unul care vine din mult timp în urmă.

Reacția intensă nu e despre el.
E despre ceva din tine care încă așteaptă să fie înțeles.

Asta e ceva ce nu se predă nicăieri — și totuși îl trăim aproape zilnic ca părinți.

Ieri am vorbit despre asta într-un live pe profilul meu de facebook.
Despre ce se ascunde în spatele reacțiilor noastre și cm poți începe să le schimbi, fără vină.

Dacă te-ai recunoscut in cele de mai sus si doresti sa afli mai multe, ți-am lăsat link-ul către live în primul comentariu.

02/04/2026

Eram la cumpărături cu fetița mea.

Obosită după o zi lungă, lista în mână, gândul la ce mai am de făcut acasă.

La un moment dat, pune ochii pe o bilă de sare. Din aceea care lasa spumă in cadă. Incepe să ceară insistent. Repetitiv. Cum fac copiii.

Și eu am simțit cm ceva în mine se aprinde.
Nu era doar oboseala. Nu era doar momentul acela.

Era ceva mai vechi. Mai adânc.

Mi-am dat seama după — că reacția mea nu era proporțională cu ce se întâmpla în realitate. Că în mine se activase ceva care nu avea legătură cu ea. Ci cu mine.

Cu fetița care trebuia să fie cuminte. Care nu deranja. Care nu cerea prea mult.

Și acum, când fiica mea cerea — ceva în mine se revolta. Nu la ea. La ce am purtat eu ani de zile fără să știu.

Asta e ceva ce aud des de la mamele cu care lucrez:
«Reacționez mai intens decât mi-aș dori.»
«Spun lucruri pe care le regret imediat după.»
«Mă pierd pe mine în acele momente și nu înțeleg de ce.»

Și întrebarea care rămâne mereu: «De ce mă afectează atât de tare?»

Adevărul e că nu e doar despre ce face copilul.
E despre ce atinge în tine.

Mâine de la ora 19:30 intru live aici pe profilul meu și vorbim exact despre asta — de ce apar aceste activări, ce se află în spatele reacțiilor noastre și cm putem începe să ieșim din acest tipar.

Dacă ai o situație concretă care te provoacă — las-o în comentarii și o abordez în live.

Te aștept.

01/04/2026

Ai avut vreodată o reacție mult prea puternică față de copilul tău… iar apoi te-ai întrebat: „De ce am reacționat chiar așa?”

Adevărul e că, de cele mai multe ori, nu e doar despre ce a făcut copilul tău.

În acest video îți vorbesc despre 3 motive profunde care te pot activa emoțional:
– epuizarea acumulată
– așteptările care nu se potrivesc cu realitatea
– și rănile din propria copilărie care se reactivează

Poate nu e ușor de privit în direcția asta… dar e un pas esențial dacă îți dorești să reacționezi diferit, cu mai multă claritate și blândețe — față de copilul tău, dar și față de tine 🤍

Sunt curioasă: care dintre cele 3 motive rezonează cel mai mult cu tine? Scrie-mi în comentarii.

Vineri seara intru live și vorbesc mai pe larg despre acest subiect — despre ce se întâmplă, de fapt, în interiorul nostru în acele momente și ce poți face concret, chiar atunci când te simți copleșită.

Dacă simți că te regăsești, te aștept cu drag

30/03/2026

Nu reacționezi doar la copilul tău.
Reacționezi și la copilul care ai fost.

Zilele trecute, în timp ce făceam teme cu fiica mea, m-am surprins ridicând tonul mai repede decât mi-aș fi dorit.

Nu era prima dată.
Și, sincer, nici reacția ei nu era ceva ieșit din comun.

Și totuși… în mine se adunase o tensiune mult mai mare decât situația în sine.

M-am oprit puțin și m-am întrebat:
„De ce mă activează atât de tare asta?”

Și răspunsul nu era doar despre ea.
Era despre mine.

Despre fetița care trebuia să se descurce singură.
Despre frustrarea pe care nu aveam voie să o arăt.

Despre presiunea de a face „bine”, fără să greșesc.
În momentul acela, nu reacționam doar la copilul din fața mea.
Reacționam și la copilul care am fost.

Și atunci am înțeles ceva important:
nu toate reacțiile noastre sunt despre prezent.

Unele sunt ecouri din trecut.

Nu înseamnă că ești o mamă „rea”.
Înseamnă că există părți din tine care au nevoie să fie văzute și înțelese.
Iar copilul tău, fără să vrea, le scoate la suprafață.

Ce comportament al copilului tău te activează cel mai tare?
Scrie-mi in comentarii.

29/03/2026

Dacă și tu ai acasă un copil temperamental care "se aprinde" repede vreau să îți arăt ceva ce pe noi ne-a ajutat mult.

Am descoperit cartea Furia și revenirea la starea de calm de Isabelle Filliozat și Virginie Limousin și, sincer, mi se pare una dintre cele mai practice resurse pentru copii când vine vorba de gestionarea furiei (dar si pentru noi parintii :) )

Nu este doar o carte „de citit”, ci una de trăit împreună cu copilul tău.

Ce mi-a plăcut mult la ea:
✔️ explică pe înțelesul copiilor ce este furia și de unde vine
✔️ normalizează emoțiile (nu mai sunt „greșite”, ci doar greu de dus uneori)
✔️ oferă o mulțime de exerciții practice prin care copilul învață concret cm să revină la calm

Pentru mine asta mi se pare cel mai valoros:
copilul nu mai rămâne singur cu „nu am voie să fiu furios”,
ci primește variante concrete de „ce pot să fac când simt asta”.

Bonus: pentru noi a devenit și un timp de conectare foarte fain 💛
(și, sincer, și eu am învățat lucruri din exercițiile astea)

Dacă ești în etapa în care vrei să îți ajuți copilul să își înțeleagă și regleze emoțiile, chiar merită să arunci un ochi pe ea.

Sunt curioasă: voi cm gestionați momentele de furie ale copiilor?

27/03/2026

Cele două fețe ale vinovăției: tu pe care o trăiești mai des?

Există o vinovăție care te ajută să te oprești, să vezi ce s-a întâmplat și să repari.

Și o vinovăție care te consumă în tăcere.
Cea din urmă este cea care:
• Te face să te îndoiești de tine.
• Te închide în tine.
• Te epuizează și mai tare.

Fără să-ți dai seama, aceasta începe să-ți conducă felul în care ești ca mamă.

Săptămâna aceasta am văzut asta în multe forme: – mame care se simt vinovate că ridică tonul; – mame care se simt vinovate că nu mai au răbdare; – mame care se simt vinovate… aproape pentru orice.

Și poate cel mai greu este că, cu cât încerci mai mult să fii mama care le face pe toate „ca la carte”, cu atât simți mai des că nu ești.
Dar adevărul este altul:

Nu ai nevoie să scapi de vinovăție.

Ai nevoie să înveți să o diferențiezi și să o folosești în favoarea ta.
Diferența dintre vinovăția care te blochează și cea care te ajută să repari ține de ce faci mai departe cu ea.

Relația mea cu vinovăția s-a schimbat în momentul în care am încetat să mă pedepsesc pentru că am țipat și am început să mă întreb: De ce am ajuns acolo? Ce aveam nevoie eu, de fapt, în acel moment?

Și asta a schimbat nu doar cm mă simt… ci și cm sunt ca mamă.
Adevărata schimbare nu vine din „mai multă voință” de a fi calmă luni dimineața. Vine din curajul de a accepta că ești umană și din învățarea unor instrumente concrete de autoreglare.

Copilul tău nu are nevoie de un robot care nu greșește niciodată. Are nevoie de o mamă care, atunci când cade, știe cm să se ridice și cm să repare relația cu el.

Weekendul acesta, alege să fii un pic mai blândă cu tine.

Sunt curioasă de tine:
Când simți vinovăție, te ajută să repari… sau te face mai degrabă să te închizi în tine?

26/03/2026

Simți și tu, uneori, că nu ești mama pe care ți-ai dorit să fii?

Aseară am ținut un live în grupul meu, "Mame în Echilibru", și am vorbit despre ceva ce apasă sufletul multor mame: cercul vicios dintre presiune, vinovăție și reacțiile impulsive.

Îți las mai jos 3 idei esențiale din acel live — poate îți aduc puțină claritate și liniște:

1️⃣ Mitul mamei perfecte este o capcană culturală
Nu există mamă care să fie calmă, prezentă și disponibilă 100% din timp.

Diferența dintre cm ai vrea să fii și cm reacționezi uneori nu spune că nu ești suficientă - ci că te raportezi la un standard care, în realitate, nu există.

2️⃣ Nu e lipsă de iubire — e epuizare
Nu reacționezi impulsiv pentru că nu îți iubești copilul sau pentru că nu ai voință.

Se întâmplă pentru că ești prinsă într-un cerc care te consumă:
vrei să fii perfectă → nu reușești → apare vinovăția → te epuizează → reacționezi impulsiv → și totul o ia de la capăt.

3️⃣ Vinovăția nu e întotdeauna rea — există o vinovăție sănătoasă, care te împinge să repari, și una toxică, care te ține blocată și îți consumă energia fără să îți ofere nicio soluție.

Vestea bună este că acest cerc se poate sparge — nu prin mai multă voință, ci prin pași concreți:
– să îți înțelegi declanșatorii
– să te autoreglezi
– să pui limite
– să repari după momentele dificile

Copilul tău nu are nevoie de o mamă perfectă.

Are nevoie de o mamă care înțelege ce se întâmplă în ea și știe cm să revină la echilibru.

Dacă vrei să vezi live-ul integral, te invit în grupul meu „Mame în Echilibru”, unde rămâne disponibil 30 de zile.

Este o comunitate de suport și ghidare, unde învățăm împreună cm să ieșim din tiparele care ne epuizează și să construim o relație autentică cu copiii noștri.

Scrie în comentarii „GRUP” și îți trimit linkul de înscriere.

Elena Raluca Vasile - Consultant parenting

10/04/2026

09/04/2026

08/04/2026

06/04/2026

05/04/2026

04/04/2026

02/04/2026

01/04/2026

30/03/2026

29/03/2026

27/03/2026

26/03/2026

Address

Opening Hours

Telephone

Website

Alerts

Contact The Practice

Shortcuts

Share

Category

Monday	09:00 - 20:00
Tuesday	09:00 - 20:00
Wednesday	09:00 - 20:00
Thursday	09:00 - 20:00
Friday	09:00 - 20:00
Saturday	09:00 - 18:00
Sunday	09:00 - 17:00