26/11/2025
În ultima vreme, am observat cât de des folosim tulburările psihice pe post de adjective: „Ce depresiv ești!”, „Ești atât de bipolar!”, „Am OCD cu ordine”. La prima vedere par glume sau metafore inofensive, dar în realitate ele ascund un mecanism subtil de stigmatizare. Când reducem o tulburare la un cuvânt aruncat la întâmplare, minimalizăm experiența celor care chiar trăiesc cu suferința respectivă.
Depresia nu înseamnă doar a fi trist, iar tulburarea bipolară nu este sinonimă cu schimbările bruște de dispoziție. Sunt condiții clinice complexe, care implică suferință reală, dificultăți de funcționare și, uneori, un drum anevoios până la diagnostic și tratament. Atunci când le transformăm în etichete, nu doar că le golim de conținut, dar îi facem pe cei afectați să se simtă neînțeleși sau chiar ridiculizați.
Sănătatea mintală merită același respect pe care îl acordăm sănătății fizice. Dacă cineva are o fractură, nu glumim pe seama asta; în schimb, când vine vorba de psihic, încă apelăm la clișee sau ironii. În spatele acestor cuvinte, însă, există oameni care se confruntă cu anxietate, tulburări depresive, tulburări obsesiv-compulsive sau alte dificultăți care le schimbă viața de zi cu zi.
De aceea, este important să fim mai atenți la limbajul nostru și să vorbim despre emoții și trăiri cu termenii potriviți. Putem spune „sunt trist”, „mă simt tensionat” sau „am nevoie de ordine pentru a mă simți în control” fără să apelăm la diagnostice care nu ne aparțin.
Iar dacă observi că anumite stări – fie că este vorba de anxietate, de tristețe persistentă sau de gânduri greu de controlat – îți afectează relațiile, munca sau modul în care te raportezi la tine însuți, este un semn că ar putea fi util să discuți cu un psiholog. Psihoterapia nu este doar pentru „cazuri grave”, ci pentru oricine își dorește să înțeleagă mai bine ce se întâmplă cu el și să găsească resurse noi de echilibru.
Să avem grijă de felul în care vorbim despre sănătatea mintală înseamnă, de fapt, să avem grijă unii de ceilalți. 🌱
