Ionela Stoica - Psiholog clinician CIP

17/11/2025

12/11/2025

𝑼𝒏𝒆𝒐𝒓𝒊, 𝒎𝒂𝒕𝒆𝒓𝒏𝒊𝒕𝒂𝒕𝒆𝒂 𝒆 𝒖𝒏 𝒗𝒂̂𝒓𝒕𝒆𝒋 𝒅𝒆 𝒊𝒖𝒃𝒊𝒓𝒆, 𝒍𝒂𝒄𝒓𝒊𝒎𝒊 𝒔̦𝒊 𝒏𝒆𝒑𝒖𝒕𝒊𝒏𝒕̦𝒂̆.

Din ianuarie 2026, te invităm într-un 𝒄𝒆𝒓𝒄 𝒕𝒆𝒓𝒂𝒑𝒆𝒖𝒕𝒊𝒄 𝒅𝒆 𝒎𝒂𝒎𝒆, un spațiu unde putem respira împreună, fără mască și fără judecată. Un loc unde poți povesti, plânge, vindeca și zâmbi alături de alte femei care trec prin aceleași valuri.
Prin exerciții de prezență, discuții ghidate și momente de reflecție, vom învăța să ne ascultăm corpul, emoțiile și nevoile — cu blândețe și curaj.
Pentru că 𝒊̂𝒎𝒑𝒓𝒆𝒖𝒏𝒂̆ 𝒆 𝒎𝒂𝒊 𝒖𝒔̦𝒐𝒓. 💛

🌿 𝐴𝑡𝑒𝑙𝑖𝑒𝑟𝑒𝑙𝑒 𝑡𝑒𝑟𝑎𝑝𝑒𝑢𝑡𝑖𝑐𝑒 𝑑𝑒 𝑠𝑝𝑟𝑖𝑗𝑖𝑛 𝑠̦𝑖 𝑐𝑜𝑛𝑒𝑐𝑡𝑎𝑟𝑒 – 𝑢𝑛 𝑝𝑎𝑠 𝑏𝑙𝑎̂𝑛𝑑 𝑠𝑝𝑟𝑒 𝑡𝑖𝑛𝑒 𝑖̂𝑛𝑠𝑎̆𝑡̦𝑖.

12/11/2025

Uneori, copiii supradotați nu sunt cei care ridică mâna primii în clasă sau iau mereu note mari. Dimpotrivă – pot fi retrași, visători, ușor plictisiți sau chiar „neascultători”.
De multe ori, comportamentele lor sunt înțelese greșit, pentru că mintea lor funcționează altfel – mai repede, mai profund, mai sensibil.

🎓✨ 𝐂𝐨𝐩𝐢𝐢𝐢 𝐬𝐮𝐩𝐫𝐚𝐝𝐨𝐭𝐚𝐭̦𝐢 – 𝐢̂𝐧𝐭𝐫𝐞 𝐩𝐨𝐭𝐞𝐧𝐭̦𝐢𝐚𝐥, 𝐯𝐮𝐥𝐧𝐞𝐫𝐚𝐛𝐢𝐥𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞 𝐬̦𝐢 𝐧𝐞𝐯𝐨𝐢𝐚 𝐝𝐞 𝐢̂𝐧𝐭̦𝐞𝐥𝐞𝐠𝐞𝐫𝐞

Când vorbim despre supradotare, nu ne referim doar la un IQ peste 130. Literatura de specialitate (Renzulli, Gardner, Gagné, 2005–2020) ne arată că supradotarea este un ansamblu complex de abilități cognitive, creativitate, motivație internă și sensibilitate emoțională.

𝑪𝒖𝒎 𝒊̂𝒊 𝒓𝒆𝒄𝒖𝒏𝒐𝒔̦𝒕𝒊 𝒑𝒆 𝒄𝒐𝒑𝒊𝒊𝒊 𝒔𝒖𝒑𝒓𝒂𝒅𝒐𝒕𝒂𝒕̦𝒊?
- Pun întrebări profunde, uneori existențiale, de la vârste mici.
- Gândesc rapid, fac conexiuni neobișnuite și pot înțelege concepte abstracte mult peste nivelul vârstei.
- Au o memorie excepțională și o curiozitate insațiabilă.
- Pot fi perfecționiști, sensibili la critică, retrași sau anxioși.
- Uneori, performanța școlară nu reflectă potențialul real (așa-numita subperformanță la supradotați).

𝑪𝒐𝒎𝒑𝒐𝒓𝒕𝒂𝒎𝒆𝒏𝒕𝒆 𝒇𝒓𝒆𝒄𝒗𝒆𝒏𝒕 𝒏𝒆𝒊̂𝒏𝒕̦𝒆𝒍𝒆𝒔𝒆:
- Plictiseala la ore → poate fi semn de lipsă de provocare intelectuală.
- Încăpățânarea → dorință de autonomie și gândire critică.
- Sensibilitatea emoțională → parte din intensitatea lor afectivă și empatică.

𝑵𝒆𝒗𝒐𝒊𝒍𝒆 𝒍𝒐𝒓 𝒓𝒆𝒂𝒍𝒆:
- Stimulare cognitivă (activități diferențiate, proiecte interdisciplinare).
- Suport emoțional și înțelegerea perfecționismului.
- Ritm propriu de învățare – fără presiunea „de a fi cei mai buni”.
- Conectare cu alți copii cu interese similare.

𝑈𝑛 𝑎𝑑𝑢𝑙𝑡 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑙𝑒 𝑟𝑒𝑐𝑢𝑛𝑜𝑎𝑠̦𝑡𝑒 𝑢𝑛𝑖𝑐𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒𝑎 𝑠̦𝑖 𝑙𝑒 𝑜𝑓𝑒𝑟𝑎̆ 𝑠𝑖𝑔𝑢𝑟𝑎𝑛𝑡̦𝑎̆ 𝑒𝑚𝑜𝑡̦𝑖𝑜𝑛𝑎𝑙𝑎̆.

Conform studiilor recente (Neihart & Pfeiffer, 2020), copiii supradotați au un risc crescut de anxietate, izolare și autoexigență, dacă mediul lor nu le oferă echilibru între dezvoltarea intelectuală și cea emoțională.

A recunoaște un copil supradotat nu înseamnă „a-l împinge să performeze”, ci a-l însoți să se cunoască, să se accepte și să-și folosească potențialul în mod sănătos.

04/11/2025

Uneori le cerem copiilor să fie mai buni decât reușim noi să fim.

Le cerem să fie atenți, organizați, echilibrați.
Le cerem să gestioneze stresul, să facă față evaluărilor, să rămână motivați, să se descurce printre schimbări rapide și așteptări mari.

Și totuși, noi, adulții, abia reușim uneori să ne adunăm la capătul unei zile.

Noi ne pierdem răbdarea.
Noi uităm să luăm pauze.
Noi rămânem blocați în locuri de muncă în care ne-am prăfuit încet, ani la rând.
Noi ne copleșim de responsabilități pe care nu știm întotdeauna să le gestionăm.

Și, fără să vrem, le cerem copiilor eleganța emoțională pe care noi înșine nu am învățat-o la timpul nostru.

Nu pentru că suntem răi.
Nu pentru că vrem să punem presiune.
Ci pentru că sperăm ca lor să le fie mai bine.

Dar poate că drumul nu începe cu ei.
Poate că începe cu noi.

Cu sinceritatea de a le arăta că și adulții se pot simți pierduți.
Cu curajul de a spune „nu știu” sau „îmi e greu”.
Cu disponibilitatea de a ne observa limitele și de a ne trata propriile epuizări cu aceeași blândețe pe care o așteptăm de la ei.

Copiii nu au nevoie să fie „mai buni ca noi”.
Au nevoie să ne vadă pe noi conștienți, prezenți, dispuși să învățăm.
Nu perfecți, ci autentici.

Poate că adevărata lecție este aceasta:
nu le cerem copiilor să performeze mai mult, ci să trăiască mai bine.
Iar pentru asta, primul pas este să ne uităm cu atenție la felul în care trăim noi.

Și să avem curajul să fim oameni.

30/10/2025

„E nevoie de un sat ca să crești un copil.”
Un proverb vechi, dar mereu adevărat.

Copilul nu aparține doar familiei sale - el aparține unei lumi care îl modelează zi de zi, prin priviri, cuvinte, gesturi și tăceri.
Când un copil este privit cu blândețe de vecina care îl salută dimineața, când este ascultat cu răbdare de educatoare, când primește o vorbă bună de la cineva din comunitate, el învață, fără să știe, ce înseamnă siguranța.

Copiii cresc în relație. Cresc atunci când sunt văzuți, validați și lăsați să fie.
Ei înfloresc acolo unde adulții aleg să colaboreze, nu să judece.
Unde școala și familia devin parteneri, nu adversari.
Unde comunitatea întreabă: „Ce putem face împreună pentru acest copil?” în loc de „Cine e de vină?”

Fiecare dintre noi are o fărâmă de responsabilitate în creșterea copiilor din jur.
Un zâmbet, o încurajare, o carte dăruită, o oră de voluntariat – toate acestea construiesc în copil sentimentul că lumea e un loc în care merită să fii.

Pentru că educația nu se întâmplă doar în bănci, ci în fiecare întâlnire umană care lasă urme.
Copiii noștri vor deveni adulții care vor clădi (sau nu) comunități vii.
Și totul începe acum, cu felul în care îi privim, îi ascultăm și îi creștem — împreună. 💛

Ce amintire frumoasă aveți din copilăria voastră, legată de oameni din sat / cartier?

28/10/2025

Modelul casei creierului – o explicație simplă pentru părinți

Imaginează-ți creierul ca o casă cu două etaje.

La parter locuiește creierul emoțional – partea care reacționează imediat: se sperie, se înfurie, se apără.
La etaj se află creierul rațional – partea care gândește, planifică, înțelege și se controlează.

Când copilul tău (sau tu) e copleșit,
🔥 „ușa spre etaj se închide” – creierul rațional se deconectează.
Nu mai are sens să explici, să corectezi, să moralizezi.
Creierul nu poate auzi. E ocupat să se protejeze.

Ceea ce are nevoie copilul în acel moment nu e o lecție, ci conectare.
O pauză. O respirație. Un „Sunt aici.”
Așa se deschide din nou ușa – și putem urca împreună la etaj,
acolo unde putem vorbi, învăța și repara.

🧠 E biologie, nu sfidare.
Calmul tău e scara care-l ajută să urce din nou.

19/10/2025

Fiecare ediție a prinde viață prin energia, deschiderea și dorința voastră de a crește împreună. Astăzi am simțit, încă o dată, puterea comunității și frumusețea colaborării dintre oameni care cred în educație, echilibru și sens.
Vă mulțumim că ați fost parte din povestea noastră și pentru că, prin fiecare întâlnire, dați sens misiunii pe care o ducem mai departe.

18/10/2025

Fiecare ediție a Zilele Psy prinde viață prin energia, deschiderea și dorința voastră de a crește împreună. Astăzi am simțit, încă o dată, puterea comunității și frumusețea colaborării dintre oameni care cred în educație, echilibru și sens.

Vă mulțumim că ați fost parte din povestea noastră și pentru că, prin fiecare întâlnire, dați sens misiunii pe care o ducem mai departe.
Recunoștință 🫶🏻

15/10/2025

10/10/2025

10 octombrie – Ziua Mondială a Sănătății Mintale 🌿

Sănătatea mintală este fundamentul vieții noastre de zi cu zi — influențează felul în care gândim, simțim, luăm decizii și ne conectăm cu ceilalți.
Nu este un lux și nici o „problemă” rezervată unora, ci o responsabilitate comună, un proces de grijă și conștientizare continuă.

Astăzi, mai mult ca oricând, e important să vorbim despre:
• normalizarea emoțiilor, chiar și a celor dificile;
• importanța cererii de ajutor la timp;
• sprijinul reciproc în comunitate și relații;
• cultivarea echilibrului interior, nu perfecțiunea.

Fiecare pas spre înțelegere, acceptare și conectare este un pas spre o lume mai sănătoasă emoțional.

Să începem cu noi. 🌱

05/10/2025

Oh, ce weekend transformator!
Am participat la Parent Ed Festival în București și am avut bucuria să ascult șase specialiști internaționali din domeniul psihologiei, neurobiologiei și educației parentale. Un adevărat dar pentru orice părinte, educator, specialist sau om curios de sine.

După aceste două zile, simt nevoia unui reset profund — cu dorința de a fi o versiune mai conștientă a mea și un părinte mai conectat, mai blând și mai prezent.

• Tamara Neufeld Strijack și dr. Gordon Neufeld ne-au amintit că jocul este limbajul fundamental al creșterii — atât la copii, cât și la adulți. Prin joacă, se construiește siguranța emoțională, conexiunea și spontaneitatea.
„Play gives emotional safety — safe to feel.” (T. Strijack)
„We are living in a world of sameness.” (G. Neufeld)

• Dr. Daniel J. Siegel a adus lumină asupra legăturii dintre temperament, atașament și personalitate, arătând cm răspunsurile noastre ca părinți sunt adesea reflexii ale propriilor noastre tipare interne.
„Bonding means acceptance.”

• Maggie Dent, cu multă căldură și umor, a vorbit despre temperamentul copiilor și despre cm răspunsurile noastre pot susține sau bloca echilibrul lor emoțional.
„Disciplina este o formă de educație, nu de pedeapsă.”

• Dr. Shefali a fost pur și simplu magnetică. Ne-a provocat să ne privim egoul, așteptările și tiparele, și să înțelegem că copiii ne oglindesc exact acolo unde avem nevoie de vindecare.
„Orice relație pe care o ai acum este o oglindă a relației cu tine.”
„În fiecare zi îi ‘masăm’ pe copiii noștri cu propriile credințe.”

• Dr. Laura Markham ne-a reamintit că self-compassion este cel mai puternic instrument al părintelui conștient. Ea a vorbit despre relațiile dintre frați și despre cm conflictele pot deveni oportunități de conectare.
„Self-compassion is your no. 1 tool.”

Gânduri cu care rămân:
* Joaca oferă siguranță emoțională.
* Noi suntem răspunsul.
* Totul începe în relație.
* Totul se stabilizează în somn.
* Poți fi un părinte „perfect” și totuși să nu funcționeze — pentru că relația e mai importantă decât perfecțiunea.

A fost un festival al conștientizării, al autenticității și al revenirii la esențial: relația — cu copilul, cu partenerul, cu tine însuți. 💫