21/03/2026
La Artoptic, vorbim zilnic despre claritatea vederii, despre rame și lentile.
Dar astăzi vrem să vorbim despre claritatea sufletului.
Dl Dr. Florin Mureșan ne-a demonstrat încă o dată că medicina adevărată se face oriunde este nevoie de ea – chiar și într-o garsonieră modestă, pe colțul unei mese...asta înseamnă să fii mai mult decât un medic bun.
Înseamnă să fii un OM mare. ❤️
Într-o lume care pare uneori prea grăbită, dl Dr. ne-a oferit cel mai frumos diagnostic: nevoia de a fi prezenți și atenți la nevoile celorlalți.
Povestea completă, mai jos: 👇
“Domniță, eu nu știu cm faceți toate astea, cu cine vă ajutați și unde îi găsiți, că la cât e lumea de rea în zilele astea…”
Doamna Rozalia are 96 ani și locuiește singură într-o garsonieră modestă.
Încearcă să tragă de bani, o pensie de 1281 lei, încât să îi ajungă pentru întreținere, facturi, medicamente și din ce rămâne - mâncare.
Este văduvă de peste 40 ani și copii n-a avut niciodată, așa că își petrece bătrânețea singură în casă, “când râzând, când plângând” ca să o citez.
Se mișcă greu prin locuință, iar de ieșit mai poate doar foarte rar și cu greutate.
Pe doamna Rozalia o știu din 2020, când am făcut prima ediție Adopta un bunic și de atunci a rămas “bunica mea”.
Am fost de 8 martie să îi duc flori și câteva cumpărături și era supărată că nu mai vede cu nicio pereche de ochelari, nu mai poate sā coasă și nici să mai facă integrame. N-am zis nimic, dar am plecat gândindu-mă cm să o ajut, mai ales că îi face bine să rămână activă la vârsta pe care o are.
Mi-am amintit de medicul oftalmolog Florin Mureșan, pe care îl cunoscusem cu câțiva ani în urmă la o altă acțiune caritabilă. Am îndrăznit să îi scriu să-l întreb dacă se poate face consult la domiciliu sau dacă să o iau pe bunică la mine în mașină și să o duc la cabinet.
- Da, sigur, vin eu cu aparat și facem la domiciliu. Azi sau mâine? Și la ce oră?
Na, trebuie să vă recunosc că după atâția ani de adunat oameni faini și solidari în jurul meu pentru fel de fel de acțiuni umanitare sau de caritate, tot mă șochează și impresionează felul în care unii oameni sar să ajute pe cineva practic necunoscut.
Vineri, a doua zi, eram la doamna Rozalia pentru consult, luni avea deja ochelari noi. 2 perechi, și de apropiere și de distanță. Gratuit. Fără să trebuiască nici măcar să se chinuie să ajungă la cabinet. Primite de la, practic, un străin.
Când îmi zisese că nu știe cm se pot întâmpla aşa lucruri de bine când lumea e atât de rea în vremurile astea, i-am zis că oamenii buni se atrag și se găsesc. Și chiar cred asta.
Iar în perioada aceasta cu atâta angoasă în jurul nostru (război, prețurile care cresc, locuri de muncă ce se pierd), eu zic că sunt și mai importante rețelele de oameni buni în jurul nostru. Și cā acum, mai mult ca niciodată trebuie să ținem aproape om lângă om, și să avem grijă unii de ceilalți.
Să fim bine!
