21/02/2026
Dau impresia de femeie volubilă, cu o disponibilitate infinită, mereu cu răspunsuri haioase, cu chei de vindecare în buzunar pentru fiecare lacăt al minților blocate în îngrijorare.
Că dacă îmi permit respirații lungi în grădină și dansuri în tălpile goale și nu mă vait, înseamnă că sutele de comentarii și zecile de mesaje de pe toate rețelele sunt floare la ureche. Că răspund cu degetele de la picioare, în timp ce fierb un orez, împachetez un săpun, torn un ser hidratant, împuternicesc o femeie care a ales să prețuiască timpul petrecut împreună, în conștiință.
Așa este, plutesc printre sarcinile zilei, dar mi le validez în Suflet pe toate, mi le prioritizez abil, în funcție de respectul energetic cu care sunt onorată.
Uneori, când le reamintesc interlocutorilor cât de prețios este timpul meu, par arogantă și e firesc, fiindcă fiecare individ își vede picătura, dar ziua mea se umple ca o sticluță de ulei esențial, cu vreo 350 picături. Nu dați în uleiuri. Era o analogie soft, luați cât rezonează cu voi.
Vă mulțumesc că vă e utilă vibrația mea și vă urez să vă prețuiți dincolo de oglinda care interpretează prețuirea. Omul de carne e obișnuit întâi să judece și apoi să dea circumstanțe. Iar din Lumină se vede clar intenția.
Primesc, des, invitații la tot felul de asocieri de imagine, de interes, promisiuni de câștig.
La ultima am răspuns: nu sunt interesată, dar mulțumesc pentru intenție. Mi s-a spus: treaba ta, era gratis.
'Timpul meu nu e gratis. Mulțumesc pentru înțelegere.' am adăugat în integritate și am respirat adânc.
Noapte bună, tuturor celor care au învățat să se valorizeze, dar și celor pe drum!
Ninge peste case, peste oameni, peste gânduri, peste planurile zilei de mâine. Iar nămeții ar fi motiv de îngrijorare, dacă nu i-am trece la miracole!
