02/01/2023
”Știința contemporană consider că există doar prezentul – viitorul nu există. Știința materialistă spune că ceea ce ne înconjoară reprezintă realitatea. Viitorul se formează din realitatea de acum și atât. Însă atunci este imposibil de explicat un fenomen simplu – clarviziunea.
Eu însumi, în momentul în care mă conectam la viziunea interioară, vedeam ce se va întâmpla cu un om. Atunci, dacă totul este haotic, cm este posibil să vezi viitorul? Acest lucru este imposibil. Cum pot fi prezise anumite nuanțe din viitor?
Eu am examinat deseori copiii și am văzut cm viitoarele evenimente se desfășoară în planul subtil, acele încercări pe care aceștia trebuie să le depășească – pierderi sau neplăceri, probleme în viața personală. Și ce este uimitor? La nivelul conștientului, nimeni nu bănuiește nimic, iar la nivel subconștient, noi reacționăm la viitor la fel ca și la prezent și, în mod corespunzător, putem fi agresivi sau depresivi. Cu alte cuvinte, poți să capeți probleme fără ca măcar să bănuiești acest lucru. Eu am ajuns la aceeași concluzie la care începe să ajungă acum știința modernă.
Viitorul este o realitate la fel ca și prezentul. Viitorul se unește cu prezentul, trece în prezent, se revarsă în prezent. Și, în acest caz, există un aspect foarte important care, practic, nu este studiat și luminat de nimeni. În ce mod viitorul interacționează cu prezentul?
De fapt, s-a dovedit că viitorul nu doar se revarsă lin în prezent – de exemplu, a fost un viitor, iar acum acesta a devenit prezent. Viitorul și prezentul sunt antagonice, sunt două contrarii care luptă una cu cealaltă și se revarsă una în cealaltă. Mai bine zis, prezentul formează într-o anumită măsură viitorul, iar viitorul formează prezentul.
Însă viitorul vine la noi și formează prezentul în plan subtil, în subconștient, iar în conștient are loc un proces contrar. Cu alte cuvinte, are loc o interacțiune dialectică a două fluxuri de timp
Ce legătură are acest lucru cu sănătatea unui om? O legătură foarte simplă. Viitorul este o structură complet nouă. Aceasta distruge prezentul. Ce înseamnă o distrugere? Distrugerea este, de regulă, o pierdere. Acest lucru este dureros. Acest lucru nu este mereu plăcut. De aceea, oricât ar fi de ciudat, chiar și acel viitor la care sperăm, când vine la noi, poate duce la niște schimbări, distrugeri, foarte serioase. Și în funcție de modul în care noi reacționăm la viitor, toate celelalte lucruri ni se vor întoarce.
De exemplu, imaginați-vă, Hristos spunea: „Iubește-ți dușmanii”. Oare de ce să-ți iubești dușmanii? Subconștientul nostru nu lucrează în același regim în care lucrează conștientul. Cine este un dușman pentru noi? Cel care ne provoacă durere, care ne distruge. Însă durerea cea mai mare – iar aceasta este durerea sufletească – ne-o provoacă omul apropiat, omul iubit. Din acest motiv, dacă noi ne-am obișnuit să ne urâm proprii dușmani, atunci nu vom suporta durerea din partea omului apropiat – noi îl vom urî din tot sufletul nostru. Însă există o lege – sentimentul iubirii este sfânt. Și când noi iubim pe cineva și începem să-l urâm, atunci toată ura noastră se întoarce la noi ca să nu îl ucidă și noi începem să ne ucidem pe sine – apare programul de autodistrugere. Și acest program ne poate face grav bolnavi literalmente în câteva zile sau săptămâni. De aceea, capacitatea de a-l ierta pe cel care ne-a supărat, capacitatea de a păstra iubirea chiar și față de dușmani este condiția sănătății noastre.
Cu un dușman poți să lupți, să interacționezi, să intri în conflict, însă nu este voie să-l urăști. Și despre acest lucru se spune în cărțile Sfinte – în treacăt, pe scurt, dar se spune.
Așadar, dacă noi ne-am obișnuit să reacționăm la o pierdere prin ură, judecată și supărare, atunci vom simți un discomfort când vom comunica cu oamenii. De ce? Deoarece orice comunicare este un conflict în care noi trebuie să jertfim ceva – propriile ambiții, propria dreptate, anumite scopuri de ale noastre. Cu alte cuvinte, să facem un compromis, să cedăm în anumite cazuri. Iar acest lucru este o jertfă, o pierdere și acest lucru este o distrugere. Din acest motiv, acel om care nu poate să facă un sacrificiu, acel om care nu s-a obișnuit să-și stăpânească propriile dorințe și propriile ambiții, nu va putea să comunice cm trebuie. Studiind timp de câteva decenii un grup mare de oameni, oamenii de știință americani au constatat un lucru foarte interesant: principalul factor al longevității nu sunt nici banii, nici poziția în societate, nici mâncarea, nici nivelul de trai. De fapt, principalul factor al longevității este capacitatea de a comunica. Iar capacitatea de a comunica este capacitatea de a jertfi, de a ierta, de a te orienta către iubire, către înțelegere, de a putea să-ți stăpânești propriile dorințe. Din toate acestea se formează capacitatea de a comunica.
Însă, noi comunicăm nu doar cu oamenii, noi comunicăm și cu viitorul, noi comunicăm cu lumea înconjurătoare, cu fluxurile de timp. Prin urmare, să spunem așa, cu cât viitorul nostru se schimbă mai tare, cu atât prezentul nostru se va distruge într-un mod mai active. Și acel om care nu s-a obișnuit și nu poate să jertfească, cel care nu dorește să se dezvolte, cel care nu poate să ierte, acel om, în mod subconștient, va percepe viitorul cu ostilitate.
Și iată că, de exemplu, noul viitor vine către noi, și noi trebuie să ne schimbăm, însă noi nu dorim să ne schimbăm. Drept răspuns, noi reacționăm în mod subconștient la acest viitor prin supărare, judecată, nemulțumire. Însă agresivitatea față de viitor reprezintă întotdeauna un program de autodistrugere. Și ce rezultă?
De exemplu, vine viitorul, iar eu nu știu nimic despre acesta. Subconștientul meu se activează și începe să reacționeze, să interacționeze cu viitorul. Agresivitatea iese la suprafață, se întoarce și descopăr că am o boală gravă. Eu mă duc la doctori, iar aceștia dau neputincioși din mâini. Îmi dau medicamente, iar rezultatul este nul. De ce? Păi, pentru că eu încerc să ucid viitorul. Acest lucru înseamnă să ucizi Universul prin propriile nemulțumiri, enervări și supărări. Și atâta timp cât acest protest față de viitor are loc în interiorul meu, eu sunt incurabil.
Prin urmare, ca să te pregătești pentru noua energie și ca să o accepți, trebuie să fii capabil să jertfești, să ierți, să cedezi, să îl simți pe celălalt, să te pui în locul lui. Trebuie să nu te temi de viitor deoarece frica înseamnă agresivitate. Trebuie să fii și blând.
De ce această temă a devenit atât de importantă? Pentru că lumea se schimbă. Lumea se schimbă sub ochii noștri. Eu am vorbit despre acest lucru cu 25-30 de ani în urmă. Niște schimbări serioase deosebite vor începe din anul 2020. Acestea încep deja. Sănătatea și destinul nostru depind de măsura în care noi suntem pregătiți să acceptăm energia viitorului, suntem pregătiți să ne schimbăm și suntem pregătiți să ne dezvoltăm. Și nu doar sănătatea noastră și destinul nostrum ci și sănătatea și destinul nepoților noștri. Din acest motiv, este foarte important să învățăm acum să vedem voia Divină în toate, să învățăm să păstrăm iubirea indiferent ce s-ar întâmpla, să învățăm să ne iubim dușmanii, să învățăm să fim blânzi, să putem face un sacrificiu, să putem compătimi. Cu alte cuvinte, pe cât putem să comunicăm în mod correct cu alți oameni, pe atât de correct noi vom comunica cu viitorul.
Încă o dată vreau să subliniez: principalul factor al longevității, deci și cel al sănătății, este capacitatea de a percepe viitorul, este capacitatea de a percepe noul. Amintiți-vă ce spunea Hristos: „Nu vă faceți griji pentru ziua de mâine”. Dumnezeu vă va da. Cu alte cuvinte, este de la Cel de Sus. De aceea, să lăsăm la o parte fricile, să lăsăm la o parte nemulțumirile, regretele, să ne setăm pe blândețe, pe disponibilitatea de a ne schimba, pe aspirația către dezvoltare, pe aspirația către iubire!”
S.N. Lazarev
