03/11/2025
„Vindecarea nu înseamnă să uiți ce ai trăit, ci să înveți să fii din nou în siguranță în propriul tău corp.”
Tot ce simțim, gândim și facem este dirijat de o inteligență profundă, născută din legătura fină dintre creier, corp și inimă.
Când trăim durere, pierdere sau frică, corpul învață să se adapteze — se încordează, se retrage, își ține respirația.
Își face scuturi din mușchi și tăceri, din grăbiri și perfecționism. Nu pentru că este defect, ci pentru că a fost nevoit să supraviețuiască.
Corpul nu uită. El vorbește mereu, doar că nu întotdeauna prin cuvinte.
Uneori vorbește prin respirații tăiate, prin tensiune în umeri, prin oboseală fără motiv.
Alteori prin tăcere, agitație sau o nevoie bruscă de a te retrage.
Toate acestea sunt povești neterminate, emoții care n-au avut loc să se exprime.
Sunt felurile în care corpul tău ți-a spus „nu e sigur acum, mai bine mă protejez”.
Adevărata vindecare nu se întâmplă atunci când „trecem peste”, ci când ne întoarcem spre interior și începem să ascultăm aceste semne.
Să le privim cu curiozitate și tandrețe, ca pe niște mesaje trimise de o parte din noi care a stat prea mult timp singură.
Ascultarea corpului este o formă de iubire.
Procesul de vindecare începe atunci când începi să-l asculți. Când te oprești pentru o clipă și întrebi:
„Ce simt acum în mine?”
„Unde se aude în corp povestea asta?”
„Ce are nevoie partea asta din mine?”
Când observăm cm respirăm, cm bate inima, cm se mișcă energia în piept sau în stomac, începem să ne reîmprietenim cu viața.
Așa, pas cu pas, sistemul nostru nervos învață că nu mai trăiește în pericol.
Învață să se odihnească. Să respire. Să aibă încredere din nou.
Într-o lume care cere mereu viteză, vindecarea cere încetinire. Cere prezență.
Cere relații sigure — oameni lângă care corpul poate în sfârșit să coboare garda.
Relația, prezența și blândețea devin atunci medicamentele tăcute ale psihicului.
Nu se văd, dar schimbă totul: felul în care ne simțim în corp, felul în care privim lumea, felul în care ne spunem povestea.
Vindecarea nu e un drum către o versiune perfectă de tine, ci o reîntoarcere acolo unde te simți viu, real și întreg.
