10/09/2025
*Scrisoare către voluntarii TDIS/TDIF*
Copile drag, al timpurilor noastre,
Văzutu-te-am în toți acești ani în multe chipuri: trist sau bucuros, întunecat sau luminos, obosit sau activ…uneori mult prea-ngenunchiat de poveri, patimi, de ore de nesomn și multe altele…
Ai spus “DA” provocării voluntariatului, te-ai avântat fără teamă, ai crescut, ai crezut, ai oferit, ai primit…..te-ai jertfit.
O, cât sens ai dat tinereții tale!
Să știi că te-am văzut de multe ori și îngenunchiat în fața Domnului. Acea îngenunchiere ce, uneori te-a “costat” ceva ocări din partea celorlalți. Dar ți-ai asumat și asta.
Tu știi că unii oameni te numeau “fără speranță”??? Da!
Dar eu n-am încetat NICIODATĂ să cred în tine.
Eu am știut că, alături de tine, cu Dumnezeu înainte, vom birui.
ȘI NU M-AM ÎNȘELAT!!
Eu m-am zbătut să te pot vedea LUMINĂ. Eu am crezut în tine și când erai în slavă, și când erai căzut.
Știi tu,…întunericul nu poate vedea LUMINA.
Întunericul e temător, neîncrezător și confuz.
Să știi că nici pentru mine n-a fost ușor să pot întrezări Licărul de Lumină. Dar niciodată nu m-am îndoit că este acolo.
Știi ce m-a ținut în lucrarea asta mare??
Hristosul Răstignit și Înviat din tine.
Tu-nțelegi???
Și ÎNVIAT!!
Mi-aș dori tare mult să îndrăznești în continuare și să nu te temi, tânăr voluntar!
Nu vei fi NICIODATĂ singur!
ÎNTOTDEAUNA am fost 3: noi, tu și Dumnezeu~ o Treime.
Rămâi în Lumină!
Rămâi în Lumină și arată-le în continuare celorlalți Putetea și Lucrarea Lui Dumnezeu!
Dovedește-le în continuare că s-au înșelat cei ce n-au crezut în tine!
Și, ar mai fi ceva: să știi ca ești BUN!!!
Dacă îți vei aduce aminte mereu ca esti nu doar fiul părinților tăi, ci și al Bisericii Neamului Românesc, îți va fi de ajuns “ să poți muta munții”.
Ai intrat în lucrarea asta cu IUBIRE și cu ❤️ deschisă. Tot așa, ai reușit să cucerești.
Cu IUBIRE și ❤️ deschisă, rămâi!
Fie-ți armă, IUBIREA!!!
Îți va fi de ajuns.
Semnează,
Cea care, trecând precum o adiere prin sufletele voastre, SE-NCĂPĂȚÂNEAZĂ SĂ CREADĂ ÎN VOI, TINERII.