Cabinet psihologic Ana Maria Preoteasa

31/10/2025

Ieri am avut ocazia sa prezint la Social Work International Conference - SWIC un atelier dedicat Formării abilităților emoționale (Emotion focused skills training). Ma bucur că a am avut un public larg, care a arătat ca exista un interes foarte mare și in domeniul profesioniștilor care lucrează în serviciile sociale. EFST este un program bazat pe cercetări empirice, care are ca obiectiv întărirea capacității părinților de a-și ajuta copiii. Ne referim la relația părinte-copil la orice vârstă a copilului, de la naștere până la vârsta de adult. Una dintre presupunerile fundamentale ale EFST este că, în principiu, toți părinții au intenții bune în legătură cu copiii lor, dar sunt anumite piedici emoționale care îi opresc din a-și folosi abilitățile parentale. Ieri am vorbit despre validarea emoțiilor copilului și am exersat împreună cu participanții.

În cadrul atelierelor EFST pentru părinți sau specialiștii discutăm despre tehnicile prin care se pot imbunatăți abilitățile de empatie dar și de relaționare cu copiii. Una dintre temele de discuție a fost legată de rezultatele cercetătorilor care au studiat efectele programului ESFT asupra copiilor si părinților. Las aici câteva dintre ele: reducerea simptomelor copilului (anxietate, depresie); creșterea percepției părinților asupra propriei eficacități , adică sporirea încrederii în capacitatea lor de a-și ajuta copilul să facă față emoțiilor dificile; reducerea temerilor părinților legate de implicarea lor în procesul de recuperare al copilului; diminuarea auto învinovățirii părinților.

În cadrul Institutul de Psihoterapie Experiențială Focalizată pe Emoții organizăm ateliere EFST și ne bucurăm că am avut ocazia să povestim despre munca noastră.

Urmatorul atelier va avea loc la Constanta!

̂mpreunăprinemoții ̆rințiechilibrați ̆nătateemoțională ̆rinți ̦iei ̆rinți

18/10/2025

Astazi .prematurilor a re-creat drumul dezvoltarii unui copil iar metafora a fost autobuzul. S-au alaturat in calatorie alaturi de medici: de obstretica ginecologie, neonatologie, neurologie, deramatologie dar si kinetoterapeuti precum si alte persoane care sunt alaturi .prematurilor. Eu am privilegiul de ale fi alaturi de trei ani si de a contribui la sanatatea emoționala a parintilor. Nasterea prematura vine cu multa nesiguranță, cu anxietate, cu neputința si vinovațiie. Suportul emoțional ii poate ajuta sa parcurga etapele care vor urma, sa fie ii alaturi copilului pe tot parcursul dezvoltarii.
a reusit sa creeze o adevărata comunitate pentru cauza prematurilor si pentru asta ii suntem recunoscatori. Au trecut multi ani de cand am nascut inainte de termen si realizez de cat de multa nevoie de sprijin au parintii de copii nascuti prematur.

08/10/2025

Un eveniment dedicat specialiștilor care lucrează cu copiii!

Pe 7 și 8 noiembrie 2025 vom fi la Constanța cu un workshop dedicat specialiștilor - psihologi, psihoterapeuți, consilieri școlari sau profesioniști ce lucrează cu copii și părinți.

12 credite CPR

🔗 Înscrieri și detalii complete:

👉 https://www.ipefe.ro/workshop-pentru-specialisti/

Înscrierea se face prin completarea formularului de participare și achitarea taxei de participare.

22/09/2025

Au început școlile, iar în curând încep și cursurile universitare. Mulți copii se pregătesc pentru examene importante, pentru unii fiind primele examene din viața lor. Această postare nu este despre copii, ci despre părinți și despre cm simt aceștia stresul examenelor. Atât în cazul examenelor de Evaluare Națională, cât și al celor de Bacalaureat, unii părinți sunt foarte implicați și simt chiar ei importanța și presiunea acestor examene. Este firesc să se întâmple așa; doar că, uneori, dacă suntem excesiv de implicați, nu mai reușim să înțelegem ce simte copilul nostru. Dacă stresul nostru e foarte mare, psihicul nostru nu mai are capacitatea de a fi empatic. Iar copilul, văzându-ne, înțelege cât de mare e pericolul care urmează și asociază examenul cu stresul părinților. Am întâlnit copii care îmi spuneau că abia așteaptă să treacă examenul ca să nu-și mai vadă părinții stresați. Nu își doreau să aibă succes, să obțină o notă bună sau să intre la un anumit liceu.
Să nu uităm că vârsta acestor examene este cea a adolescenței, care vine cu schimbări fizice, emoționale, dar reprezintă și drumul către formarea identității. Nu e deloc o perioadă ușoară pentru copii, iar examenele adaugă un stres mare. Ei simt deja presiunea din partea școlii, iar pentru ei ar fi important ca părintele să îi fie alături și să înțeleagă greul prin care trec. De multe ori, copiii nu arată că sunt interesați de examene tocmai pentru că le este greu să se apropie de presiunea pe care o simt.
Ce ar putea face părinții?
În primul rând, să ia o mică pauză, să respire și să reflecteze asupra a ceea ce îi face să vadă examenul cu atâta presiune. Este teama că, dacă nu va intra la un liceu bun, copilul nu va reuși în viață? Este rușinea pe care ar simți-o? Sau se simte vinovat că nu a făcut totul pentru copilul lui? Sau poate o altă emoție? Sunt doar câteva de exemple de gânduri și emoții care ne pot opri să putem înțelege ce simte copilul nostru.
În al doilea rând, accentul ar trebui să fie pus pe pași mici în pregătirea copilului, în etape, pentru a fi bine pregătit înainte de examen. Dacă îi reamintim în fiecare zi că „Examenul bate la ușă”, s-ar putea ca efectul să fie unul contrar, iar copilul să evite să învețe din teama că nu va reuși.

Au început școlile, iar în curând încep și cursurile universitare. Mulți copii se pregătesc pentru examene importante, pentru unii fiind primele examene din viața lor. Această postare nu este despre copii, ci despre părinți și despre cm simt aceștia stresul examenelor. Atât în cazul examenelor de Evaluare Națională, cât și al celor de Bacalaureat, unii părinți sunt foarte implicați și simt chiar ei importanța și presiunea acestor examene. Este firesc să se întâmple așa; doar că, uneori, dacă suntem excesiv de implicați, nu mai reușim să înțelegem ce simte copilul nostru. Dacă stresul nostru e foarte mare, psihicul nostru nu mai are capacitatea de a fi empatic. Iar copilul, văzându-ne, înțelege cât de mare e pericolul care urmează și asociază examenul cu stresul părinților. Am întâlnit copii care îmi spuneau că abia așteaptă să treacă examenul ca să nu-și mai vadă părinții stresați. Nu își doreau să aibă succes, să obțină o notă bună sau să intre la un anumit liceu.

Să nu uităm că susținem aceste examene la vârsta adolescenței, care vine cu schimbări fizice, emoționale, dar reprezintă și drumul către formarea identității. Nu e deloc o perioadă ușoară pentru copii, iar examenele adaugă un stres uriaș. Ei simt deja presiunea din partea școlii, iar pentru ei ar fi esențial ca părintele să îi fie alături și să înțeleagă greul prin care trec. De multe ori, copiii nu arată că sunt interesați de examene tocmai pentru că le este greu să se apropie de presiunea pe care o simt.

Ce ar putea face părinții?
În primul rând, să ia o mică pauză, să respire și să reflecteze asupra a ceea ce îi face să vadă examenul cu atâta presiune. Este teama că, dacă nu va intra la un liceu bun, copilul nu va reuși în viață? Este rușinea pe care ar simți-o? Sau se simte vinovat că nu a făcut totul pentru copilul lui? Sau poate o altă emoție? Sunt doar câteva de exemple de gânduri și emoții care ne pot opri să putem înțelege ce simte copilul nostru.

În al doilea rând, accentul ar trebui să fie pus pe pași mici în pregătirea copilului, în etape, pentru a fi bine pregătit înainte de examen. Dacă îi reamintim în fiecare zi că „Examenul bate la ușă”, s-ar putea ca efectul să fie unul contrar, iar copilul să evite să învețe din teama că nu va reuși.

̂mpreunăprinemoții ̆rințiechilibrați ̆nătateemoțională ̆rinți ̦iei ̆rinți

26/05/2025

Am scris despre anxietatea copiilor și despre cât de importantă este schimbarea părinților în felul in care se relaționează cu copilul. Anxietatea vine cu teamă, îngrijorare și evitare si este nevoie ca atunci parintele să se poată conecta emoțional cu copilul si sa-l ajute sa inteleaga si sa treacă prin emoția dureroasă.

̆rinți ̦iei

În copilărie, tulburările emoționale din sfera anxietății sunt cele mai frecvente. Dacă începând de vârsta de 6 luni putem vorbi de anxietate de separare, de la 5-6 ani poate apărea anxietatea generalizată. Dar mai devreme pot apărea fobii (de animale de exemplu) sau atacuri de panică. De la 8 ani poate apărea tulburarea obsesiv-compulsivă.
Copii învață sa-si regleze emoțiile în contextul relațiilor de atașament cu persoanele care sunt alături de ei in copilărie. Problemele legate de reglarea emoțională vin dintr-o socializare parentală problematică a emoțiilor dar și a practicilor parentale.
Sunt studii care arată că părinții care la rândul lor au anxietate răspund mai puțin favorabil la emoțiile copiilor lor. De exemplu, sunt studii care arată că mamele cu anxietate oferă răspunsuri mai puțin calde la emoțiile negative ale copiilor în comparație cu mamele care nu se confrunta cu anxietate.

De aceea, consilierea parentală EFST (formarea abilităților emoționale) are rezultate foarte bune pentru scăderea simptomelor de anxietate ale copiilor. Un studiu desfășurat în Norvegia și publicat în 2022 arată cm 33% dintre copii incluși în lotul de cercetare (diagnosticați clinic cu o tulburare sau mai multe de anxietate), după intervenție nu au mai îndeplinit niciun criteriu de anxietate iar 66% au intrat în remisie pentru diagnosticul lor principal de anxietate. Tratamentul s-a aplicat doar părinților și a constat în participarea la atelierul de două zile pentru părinți și cinci întâlniri individuale cu părinții.

În cadrul Institutul de Psihoterapie Experiențială Focalizată pe Emoții, Ana Maria Preoteasa si Psiholog Oana Călugăru, în luna martie am avut bucuria de a desfășura în România primul atelier pentru părinți iar pentru toamnă pregătim două ateliere, online și fizic. La primul nostru atelier am fost impresionate de implicarea părinților dar și de puterea grupului în susținerea experiențelor emoționale.

̂mpreunăprinemoții ̆rințiechilibrați ̆nătateemoțională ̆rinți ̦iei ̆rinți

12/05/2025

S-a publicat în decembrie 2024, în jurnalul științific Psychotherapy Research un nou studiu realizat în Norvegia, care confirmă eficiența metodei EFST.
În acest caz participanții au fost părinți ai copiilor diagnosticați cu forme moderate sau severe a unor forme de anxietate, ADHD sau depresie.
Rezultatele, după aplicarea pe două grupuri separat, a intervenției EFST și a Terapiei integrative de familie a arătat rezultate similare în ceea ce privește diminuarea simptomele dar rezultate superioare a metodei EFST pentru obținerea remisiei (44% dintre copii față de 26% în cazul celeilalte forme de terapie).
Intervenția a constat în participarea la atelierul de 2 zile și apoi 6 ședințe individuale de consiliere parentală.
Așadar vorbim despre încă o confirmare științifică a eficienței implicării părinților în procesul de vindecare a copiilor. Lucrăm cu părinții pentru a diminua simptomele copiilor.
Abia așteptăm să anunțăm noul nostru atelier EFST pentru părinți.

̂mpreunăprinemoții ̆rințiechilibrați ̆nătateemoțională ̆rinți ̦iei ̆rinți

Emotion-focused skills training for parents (EFST) is a parental guidance intervention aimed at strengthening emotional bonds between parent and child and improve children's mental health. In this ...

09/05/2025

Copii noștri primesc multe informații despre alegeri, se discută la școală, aud la televizor sau citesc pe rețelele sociale. Responsabilitatea noastră de părinți este să îi acompaniem în a primi informații corecte despre acest drept dar și îndatorire civică.

Cum le vorbim copiilor despre alegeri?

Într-o perioadă în care țara pare împărțită în două, copiii devin martorii unei multitudini de opinii și convingeri, pe care le absorb ca niște bureți.

Este esențial să le vorbim despre alegeri nu doar ca despre un exercițiu democratic, ci ca despre o oportunitate de a gândi critic și nuanțat. În loc să le prezentăm lumea în alb și negru (candidatul bun vs cel profund rău) îi putem învăța să privească dincolo de etichete, să exploreze calitățile și limitele fiecărui candidat, să identifice argumente pro și contra și, mai ales, să își formeze propria opinie. Putem discuta cu ei despre cm ne informăm corect, cm verificăm sursele și cm evităm capcanele dezinformării.

Acesta este și un moment potrivit pentru a explora împreună valorile noastre de viață și familie – ce prețuim cu adevărat, ce ne dorim pentru viitor și cm aceste valori pot fi reflectate în alegerile noastre.

Copiii nu au nevoie de certitudini absolute, ci de un model de gândire deschis și onest, în care părinții nu impun convingeri, ci îi ajută să înțeleagă complexitatea lumii. În acest mod, în loc să devină simpli spectatori sau imitatori ai opiniilor adulților, copiii învață să devină gânditori critici, viitori adulți capabili să discearnă și să aleagă în cunoștință de cauză.

25/04/2025

Săptămâna trecută, împreună cu Psiholog Oana Călugăru am avut bucuria de a le prezenta studenților de la Masterul de Psihoterapie Focalizată pe Emoții (Universitatea din București) programul de Dezvoltare a abilităților emoționale pentru părinți (EFST- Emotion Focused Skills Training).

̂mpreunăprinemoții ̆rințiechilibrați ̆nătateemoțională ̆rinți ̦iei ̆rinți

Săptămâna trecută Ana Maria Preoteasa si Psiholog Oana Călugăru au vorbit despre Formarea abilităților emoționale (EFST - Emotion Focused Skills Training) în cadrul Masterului de Psihoterapie Focalizată pe Emoții din Universitatea din București. Studenții au fost foarte interesați să afle cât mai multe informații despre cm se lucrează cu părinții și copiii/adolescenții. Am oferit și câteva tehnici utilizate pentru a-i învăța pe părinți cm să relaționeze mai bine cu copiii lor. Mulțumim Catalin Nedelcea pentru invitație!

̂mpreunăprinemoții ̆rințiechilibrați ̆nătateemoțională ̆rinți ̦iei ̆rinți

15/04/2025

Furia acoperă adesea o emoție mult mai vulnerabilă: frică, tristețe, rușine. Doar acceptând și validând furia putem ajunge la ceea ce este cu adevărat dureros pentru copil.

̂mpreunăprinemoții ̆rințiechilibrați ̆nătateemoțională ̆rinți ̦iei ̆rinț

13/04/2025

Ce pot face parintii atunci cand copiii sunt tristi? O postare a Psiholog Oana Călugăru pe Împreună prin Emoții.

🎈 Cum ne putem ajuta copiii atunci când sunt triști?

💔Pierderea prietenilor, a stimei de sine, dezamăgirile, eșecul în atingerea unui obiectiv, singurătatea și pierderea primei iubiri sau a celor ulterioare provoacă tristețe copiilor.

🚶Nevoia de a se simți iubiți, lipsa autonomiei sau sentimentul de neputință pot aduce disperare unui adolescent.

🤕Tristețea este o emoție ce uneori doare fizic și nu trebuie evitată, ci înțeleasă. Această emoție poartă cu ea nevoia de conexiune, de confort, de a nu fi singur.

👨‍👩‍👧‍👦Cum putem ca părinți să ajutăm copiii să tolereze mai ușor tristețea? Fără trăirea tristeții, copiii noștri nu s-ar putea maturiza, au nevoie să o trăiască fără a rămâne copleșiți și blocați în ea.

1️⃣Fiți atenți la semnele subtile.
Tristețea nu înseamnă doar lacrimi. Uneori e doar o privire pierdută, o tăcere neobișnuită, exprimarea dezamăgirii sau un oftat. Observă. Fii prezent(ă).

2️⃣Transformă tristețea într-o ocazie de conectare.
Nu fugi de tristețea copilului tău. Îmbrățișeaz-o ca pe o oportunitate rară de apropiere și învățare emoțională. Arată-i că e în regulă să simtă.

Nu-ți fie teamă să stai în tristețea copilului, atunci când eviți emoția lui, îl înveți să facă același lucru cu emoțiile sale.

Dacă adolescentul e trist, încercarea ta de a te apropia de sentimente vulnerabile în timp ce el încearcă din răsputeri să devină mai puternic, poate fi intruzivă, îi poate răni orgoliul și îl va face să se retragă. Conectează-te cu el și așteaptă să-ți vorbească.

3️⃣Validează-i emoția.
Evită replicile de tipul „nu plânge” sau „nu e mare lucru”. În schimb, spune-i:
„Știu că e trist când X nu funcționează.”
„Este firesc să fii trist atunci când se întâmplă asta.”
Asta îi oferă siguranța că e înțeles.

4️⃣Ajută-l să pună în cuvinte ce simte.
Vorbind despre emoții, copilul învață nu doar să se înțeleagă pe sine, ci și să fie empatic cu ceilalți. Tristețea exprimată sănătos nu se transformă în retragere, ci în conexiune.

5️⃣Găsiți împreună soluții.
Încercați să rezolvați problema. Stabiliți limite dacă este necesar. Clarificați ce are nevoie copilul și construiți împreună un plan.

Nu le vom putea lua niciodată durerea instant, dar putem fi lângă ei ajutându-i să doară mai puțin ❤️. Este nevoie în același timp să devenim și noi ca părinți capabili să stăm cu emoțiile noastre, în acest fel le putem oferi un reper sigur și autentic despre cm navigăm prin viață.

10/04/2025

O postare foarte utila pentru parintii care doresc sa-si ajute copiii atunci cand simt frica.

04/04/2025

În generațiile trecute pedepsele erau acceptate și chiar aveau un loc clar în educația copilului. Am scris pe pagina Împreună prin Emoții despre efectele pedepselor pe termen lung,

̂mpreunăprinemoții ̆rințiechilibrați ̆nătateemoțională ̆rinți ̦iei ̆rinți

În generația mea era ceva firesc sa fii pedepsit acasă sau la scoală. Pedepsele erau fizice (loviri, bruscări), restricționări (ieșit afara, stat la c**t) sau emoționale (jigniri, mustrări in public). În prezent, ca părinți am ales, fie sa reproducem modelele cu care am fost educați, fie sa fim altfel de părinți pentru copiii noștri.

Unii ar putea spune ca metodele "clasice" au dat rezultate foarte bune: "uite ca am ajuns foarte bine". Uneori spun asta chiar in terapie unde se tratează pentru o încredere scăzută in sine sau anxietate de performanta. Da, am ajuns bine dar cu ce costuri?
Pe termen scurt pedepsele pot parea ca dau ceva rezultate. Practic, copilul se teme de pedeapsă și de frica fie face ce ii cere parintele fie isi ascunde comportamentul.

Dar care ar fi efectele pe termen lung ale pedepselor?
Pedepsele dure, cm ar fi bătaia, umilirea, țipetele sau izolarea excesivă, pot avea efecte psihologice negative asupra copiilor, atât pe termen scurt, cât și pe termen lung.
1. Efecte emoționale și comportamentale
• Scăderea stimei de sine – Copiii pedepsiți ajung să creadă că nu sunt suficient de buni sau că nu merită iubire și respect.
• Frică și anxietate – Pedepsele fizice sau verbale pot crea un mediu nesigur, făcând copilul să trăiască în tensiune permanentă.
• Dezvoltarea agresivității – Un copil expus la violență poate învăța că aceasta este o modalitate acceptabilă de a rezolva conflictele.
• Minciuna și evitarea responsabilității – În loc să înțeleagă de ce un comportament este greșit, copilul învață doar să ascundă adevărul pentru a evita pedeapsa.

2. Impact asupra relațiilor sociale
• Dificultăți în relațiile interpersonale – Copiii crescuți cu pedepse dure pot avea probleme în a exprima emoții sănătoase și pot deveni fie agresivi, fie retrași.
• Probleme de încredere – Când părinții aplică pedepse dure, copilul poate dezvolta o relație bazată pe frică, nu pe respect și comunicare.

Și încă ceva, acum nici câinii nu se mai dresează cu pedepse ci cu recompense.

Există și alte variante: putem folosi explicațiile, empatia dar și consecințele logice. Copiii învață mult mai bine din exemple și din discuții deschise decât din frică.

̂mpreunăprinemoții ̆rințiechilibrați ̆nătateemoțională ̆rinți ̦iei ̆rinț