„PSIHOSPIRITUALITATE! – o altă filă virtuală ce va oferi Consilierea spirituală, reprezentând abordarea nouă în terapie :
– recunoaşterea propriilor lecţii de viaţă,
– acceptarea iertarii în situaţii de criză precum suicidul sau boală terminală,
– întelegerea iubirii necondiţionate,
– eliberarea de tipare mentale privind frica de moarte sau pierderea a „tot” ce iubim mai mult,
– perceperea sensului vieţii,
– ascultarea sufletului in situaţii de răscruce, etc.
Necesitatea vitală pe care o are fiecare client care se adresează la psiholog – de-a i se asculta lăuntricul atunci când se confruntă cu o anumită dilemă, fie că la nivel personal sau social, aşteptând, astfel, nu neapărat o soluţie, cât e important faptul că în faţa sa este Omul căruia îi încredinţează o parte din viaţă, o parte din tot ce îl macină, îl distruge imaginar sau cognitiv, comportamental sau interpersonal.
Sunt situaţii ce uneori ne face să fim disperaţi şi să înţelegem că cît de putenrnici nu am fi, nimeni nu este de fier…
… susţinerea psihologică de-a înţelege „că totul este doar o etapă” a vieţii noastre pline de frumos, cuvintele colegului meu, ne face să medităm la ceea ce trăim prin prisma faptului că orice experienţă dură sau frumoasă este doar o încercare a lui DIO (puterea Suremă...)
…o încercare a credinţei, a forţei, a iubirii, a speranţei – prin ispite, durere, lacrimi care mai apoi readuc lumina lăuntrică prin purificarea spirituală atunci când găsim forţă să ne ridicăm, să luptăm, să începem din nou a trăi, fiind mai mult decât am fost…
Psihologul este Cel ce regenerează calea sufletului, calea spre acea lumină, spre acel adevăr ce TREBUIE să rămână după fiecare dezamăgire, după fiecare ruptură de vise, după fiecare abandonare de către cei „apropiaţi”, după fiecare trădare, după fiecare ardere morală sau fizică, după fiecare piatră ce ni se aruncă de alţi „oameni” plini de păcate şi ei, după fiecare „moarte” spirituală ce ne „închide” în sicriul unor amintiri, trăiri, dureri şi fericiri stinse alte trecutului nostru…
Anume raţionalizarea faptelor şi situaţiilor, care, cât la prima vedere nu ne-ar distruge, totuşi sunt pline de cosntructivitate, fiind începutul unei noi vieţi prin care REALIZĂM CINE SUNTEM, CINE SUNTA ALŢII ŞI CE ALEGEM ÎN PROPRIA VIAŢĂ – AUTODISTUGERE SAU AUTODEZVOLTARE PRIN CONŞTIENTIZARE A REZENTULUI CE E NEVOEI DAR SĂ-L ACCEPTĂM CA PROVOCARE A VIEŢII...
Cu drag, psihologul tău de suflet, Liliana Chisari
https://chisarililiana.wordpress.com/
