https://www.facebook.com/103558708643232/

Doza de Lumină, Valea cascadelor, Roman (2026)

07/01/2026

Otrovertul – omul care nu fuge de oameni, ci de zgomot.

Psihiatrii au identificat un nou tip de personalitate – otroverții.
Sunt oameni care se refac în singurătate, dar care, în același timp, au nevoie de o conexiune profundă și autentică. Le este bine singuri – cu liniștea, cu gândurile lor, cu propriul spațiu. Dar asta nu înseamnă că sunt închiși față de oameni. Otroverții nu iubesc comunicarea superficială, zgomotul și zumzetul social de fond. În schimb, apreciază contactele rare, dar puternice, conversațiile adevărate, fără măști. Nu sunt asociali. Doar își gestionează energia selectiv. Singurătatea – pentru refacere.
De aici începe totul.
Există oameni care nu se simt singuri atunci când sunt singuri. Și, paradoxal, se simt extrem de singuri în mijlocul altora. Nu pentru că ar fi reci. Nu pentru că ar fi incapabili de iubire. Ci pentru că nu știu – și nu pot – să trăiască la suprafață. Pentru ei, singurătatea nu este absența oamenilor, ci absența zgomotului. Un spațiu în care se adună, se limpezesc și revin la ei înșiși.
Psihologia modernă încearcă să-i numească. Unii le spun introverți, alții ambiverți. Dar tot mai des apare un cuvânt nou, născut din observație, nu din manual: otrovert. Nu o etichetă clinică, ci o descriere exactă a unui mod de a funcționa.
Otrovertul este omul care se reface în singurătate, dar care are nevoie de legătură reală. De o legătură adevărată, nu de zgomot social. De profunzime, nu de prezență mimată. Îi este bine singur, pentru că în liniște se adună. Dar nu este un pustnic. Nu se izolează de oameni. Se izolează de superficialitate.
Pentru el, conversația nu este umplere de timp, ci schimb de sens. De aceea nu suportă vorbăria, small talk-ul, întâlnirile de dragul întâlnirilor. Nu pentru că le disprețuiește, ci pentru că îl golesc. Îl obosesc. Îl rup de sine. Energia lui emoțională nu este inepuizabilă, iar el știe asta.
De aceea o cheltuie ca pe o monedă rară. Nu din zgârcenie. Din luciditate.
Lumea îl citește greșit. Îl vede retras și spune „rece”. Îl vede tăcut și spune „arogant”. Îl vede selectiv și spune „ciudat”. Adevărul e mai simplu și mai dureros: otrovertul nu are suficientă energie pentru relații fără adevăr. Nu pentru jocuri. Nu pentru măști. Nu pentru legături care există doar ca să umple spațiul dintre două tăceri.
În iubire, otrovertul nu iubește zgomotos. Nu prin frecvență, nu prin demonstrații, nu prin prezență constantă. Iubește rar, lent și profund. Nu scrie mult, dar ceea ce spune are greutate. Nu cere validare continuă, pentru că nu confundă iubirea cu confirmarea. Dacă a ales pe cineva, a făcut-o după o selecție interioară dură: autenticitate, profunzime, coerență.
Pentru el, iubirea nu este ocupație emoțională, ci act de asumare. De aceea poate părea rece, când de fapt este concentrat. Poate părea distant, când de fapt este sincer cu energia lui. Poate părea greu de iubit, dar odată ce iubește, nu pleacă ușor. El nu intră într-o relație ca să umple un gol, ci ca să meargă până la capăt.
De aceea suferă în relații. Nu pentru că nu poate iubi, ci pentru că limbajul lui emoțional este adesea neînțeles. I se cere să fie mai prezent, mai expansiv, mai „normal”. Să funcționeze într-un ritm care îl stoarce. Și atunci se retrage. Nu ca pedeapsă. Nu din răceală. Ci ca mecanism de supraviețuire.
Pentru otrovert, singurătatea nu este fugă. Este igienă psihică. Este reglaj nervos. Este revenire la sine. Diferența dintre singurătate și izolare este esențială. Singurătatea este aleasă și hrănitoare. Izolarea este impusă și dureroasă. Un otrovert poate sta mult timp singur fără să sufere. Dar poate suferi cumplit într-o relație plină de vorbe goale.
Societatea modernă nu e construită pentru el. Este prea zgomotoasă, prea rapidă, prea invazivă. Cere reacție, vizibilitate, expunere, participare constantă. Otrovertul funcționează invers: lent, profund, selectiv. Nu reacționează imediat. Procesează. Nu se aruncă. Alege.
De aceea pare că nu se potrivește. Dar nu pentru că ar fi în urmă. Ci pentru că merge în adânc, într-o lume care alunecă la suprafață.
Otrovertul nu este antisocial. Nu este depresiv. Nu este defect. Nu este incapabil de iubire. Este doar omul care nu mai are energie pentru minciună emoțională.
Și aici vine adevărul cel mai greu de acceptat: otroverții nu vor fi niciodată mulți. Pentru că majoritatea oamenilor preferă zgomotul în locul adevărului, compania în locul intimității, validarea în locul conexiunii reale.
De aceea otrovertul va fi dorit, dar rar înțeles. Apreciat, dar greu păstrat. Pentru că el nu oferă spectacol. Oferă prezență reală. Iar asta sperie.
Lovituri finale
Otrovertul nu se teme de singurătate.
Se teme să nu-și risipească viața pe oameni care nu pot merge în profunzime.
Nu fuge de lume.
Fuge de fals.
Și dacă a ales să plece, nu a fost pentru că nu a iubit.
Ci pentru că a înțeles prea bine.

Anatol Badarab.

06/01/2026

⭐️Nu te obișnui cu ceea ce te doare
La început doare clar. Știi exact unde, știi de ce și știi cine.
Apoi, încet, durerea se estompează nu pentru că dispare, ci pentru că tu te adaptezi la ea. Îți ajustezi așteptările, tăcerile, reacțiile. Îți spui că „nu e chiar atât de grav”, că „toți trecem prin asta”, că „mai bine așa decât singur”.
Aici apare pericolul.
⭐️Când te obișnuiești cu ceea ce te doare, începi să confunzi supraviețuirea cu normalitatea. Rămâi în relații care te rănesc, în contexte care te micșorează, lângă oameni care nu știu sau nu vor să fie blânzi. Și pentru că nu mai țipi, lumea crede că ești bine. Inclusiv tu.
⭐️Durerea constantă nu este dovada iubirii, nici a loialității, nici a maturității. Este doar un semn că ai stat prea mult într-un loc unde trebuia să fii protejat, nu testat.
⭐️Ne obișnuim cu durerea pentru că sperăm. Sperăm că celălalt se va schimba, că vom deveni mai puternici, că într-o zi nu va mai durea. Dar adevărul e simplu și greu de acceptat: ceea ce te rănește constant nu te iubește. Și nici nu te va vindeca.
⭐️Vindecarea începe în momentul în care îți permiți să spui:
„Faptul că pot îndura nu înseamnă că trebuie.”
Nu te obișnui cu ironiile care te micșorează.
Nu te obișnui cu absența, cu răceala, cu frica de a spune ce simți.
⭐️Nu te obișnui să te pansesezi singur, în timp ce altcineva continuă să te rănească.
Meriti relații în care să te relaxezi, nu să te aperi.
Meriti spații în care să crești, nu să te întărești de durere.
Nu te obișnui cu ceea ce te doare.
Pentru că viața nu e despre cât de mult poți îndura, ci despre cât de bine poți trăi.

Terapeut Reiki Serea Simona

31/12/2025

“Revelionul nu este un eveniment natural, universal sau spiritual. Este un construct administrativ și simbolic, stabilit de puteri politice și religioase, transformat ulterior într-un ritual colectiv repetitiv, menit să creeze conformare, descărcare emoțională controlată și resetare psihologică anuală.
Acest text nu își propune să impună o altă credință și nici să creeze o nouă dogmă, ci să clarifice de ce ni se spune că „trebuie” să ,,sărbătorim” , ce anume marcăm de fapt și cine a decis aceste repere.

Ideea de „An Nou” NU este una naturală. În Roma Antică până în anul 153 î.e.n., anul roman începea în martie, nu în ianuarie. Luna martie era asociată cu ciclurile naturale, agricultura și reluarea vieții. Abia mai târziu, din motive administrative și militare, începutul anului a fost mutat în ianuarie, luna dedicată lui Ianus, zeul roman al porților, tranzițiilor și începuturilor forțate. Decizia a fost politică.

În Calendarul iulian , anul 46 î.e.n. , Iulius Cezar introduce calendarul iulian pentru a unifica Imperiul. Anul începe oficial la 1 ianuarie , pentru eficiență birocratică și control. Populația este obligată să se conformeze noului ritm temporal. Timpul devine instrument de organizare a maselor, nu expresie a conștiinței. Anul 46 î.e.n. este cunoscut istoric drept annus confusionis („anul confuziei”), pentru că a avut 445 de zile, tocmai pentru a realinia calendarul.

Calendarul gregorian ,anul 1582 d.Hr. , Papa Grigore al XIII-lea modifică din nou calendarul. Se „sar” 10 zile pentru a corecta calcule astronomice. Calendarul este impus prin autoritate religioasă și politică.
Din acel moment, timpul oficial este complet separat de ritmurile naturale și devine normă globală.

Pe 31 decembrie Pământul nu își schimbă poziția , nu începe niciun ciclu natural , nu există un „restart” energetic obiectiv , nu se închide și nu se deschide nimic în mod real . Totul este simbolic , convențional și acceptat prin repetiție . Un ceas schimbă o cifră și seacă umanul de energie. Atât.

Revelionul funcționează ca un ritual de descărcare și reatașare pentru că oamenii proiectează speranță într-un „viitor” abstract , își externalizează responsabilitatea („de la anul o să…”) , consumă masiv (alcool, mâncare, distragere) , descarcă emoții acumulate , apoi revin docil în același sistem . Este o supapă psihologică, nu o trezire , apoi Countdown-ul sincronizează milioane de oameni , induce emoție, anticipare, tensiune , creează un moment artificial de „importanță maximă” , după care nimic nu se schimbă , doar atașamentul față de iluzie este reînnoit . Este un ritual de ancorare temporală, nu un act conștient. Pentru că un om conștient nu își fragmentează viața în „începe” și „se termină” impuse , nu amână claritatea pentru o dată simbolică , nu are nevoie de validare colectivă ca să își reseteze direcția , nu își cedează energia emoțională unui ritual standardizat . Pentru el schimbarea este continuă , claritatea nu depinde de calendar iar responsabilitatea nu se pasează „de la anul”.

De ce ni se spune că „trebuie” să sărbătorim ?
Pentru că ritualurile colective mențin coeziunea artificială , reduc gândirea critică , creează sentimentul de apartenență falsă , uniformizează reacțiile și emoțiile , te pot muta pe linii temporale din cauza atașamentelor materiale sau emoționale etc.

Revelionul nu este un adevăr universal , un eveniment energetic real sau un prag natural al conștiinței . Este un reper impus , o convenție administrativă , un ritual social repetat suficient de mult încât să nu mai fie pus sub semnul întrebării .
A nu sărbători Revelionul nu înseamnă a fi „împotrivă”, ci a nu mai executa automat.
Conștiința nu începe la miezul nopții. Nu are nevoie de artificii. Nu se resetează la comandă. Ea există acum sau nu există deloc.

Apoi artificiile nu au o semnificație „energetică” intrinsecă în sens natural sau universal, ci funcționează ca stimuli artificiali intenționat amplificați, creați pentru a produce șoc senzorial, descărcare emoțională bruscă și sincronizare colectivă a atenției, exact în momentele în care sistemul dorește marcarea unui prag simbolic, precum Revelionul.
Din punct de vedere psihologic și energetic uman , exploziile puternice de lumină și sunet induc o stare de hiper-stimulare a sistemului nervos, provocând o creștere bruscă de adrenalină, urmată de o descărcare emoțională, care este adesea confundată cu „bucurie”, „entuziasm” sau „eliberare”, deși în realitate reprezintă o reacție reflexă la zgomot, lumină intensă și așteptare colectivă.
La nivel de conștiință, artificiile rup starea de introspecție , întrerup observarea lucidă , ancorează atenția exclusiv în exterior și reduc gândirea critică prin supraîncărcare senzorială
În loc să susțină prezența, ele fragmentează atenția și fixează emoția într-un moment artificial declarat „important”, consolidând ideea că transformarea vine din exterior și este declanșată de un eveniment, nu de o decizie conștientă. Din punct de vedere simbolic, artificiile reproduc același tipar folosit istoric în ritualuri de putere , adică zgomot puternic, lumină intensă, sincronizare de masă, menite să creeze impresia de „moment special”, „intervenție” sau „început”, fără ca vreun proces real de transformare să aibă loc, funcționând astfel ca un declanșator emoțional, nu ca o manifestare a unei energii autentice. Pentru un om conștient, artificiile nu „ridică vibrația” și nu marchează nimic real, ci sunt recunoscute ca teatru senzorial, destinat distragerii, consumului emoțional și întăririi unui ritual colectiv gol de conținut, în care atenția este captată, emoția este consumată rapid, iar responsabilitatea personală este din nou amânată.

Concluzia finală:
Arhonii albi și negri au reușit să instituie în matrice un program colectiv funcțional în beneficiul lor, orientat către menținerea umanului sub control și exploatarea energetică a acestuia, program care funcționează ca un precursor și model de acceptare pentru alte structuri ritualice similare, precum Crăciunul și Paștele.

Gândește că nu costă!!!”

Andreea Amura
31.12.2025

P.S.: Reamintire importantă: la ora 00:00 se execută ritualul standard cu bani în buzunar, chiloți roșii, șosete pe dos, lozuri, masă plină și pupat regulamentar, pentru activarea prosperității pe 12 luni 🤣
Neexecutarea completă a ritualului poate duce la ghinion, poate veni defect din fabrică sau cu lecții karmice și postări motivaționale pe Facebook.
„Arhonul păzitor” a intrat deja pe live🤌🏻

21/12/2025

DISONANȚA COGNITIVĂ
Arta de a te minți că să poți dormi. 🤪
Boala elegantă a minții moderne.

Disonanța cognitivă nu este prostie, este mecanismul prin care o minte inteligentă refuză adevărul ca să-și protejeze confortul. Este momentul în care: vezi hoțul, dar îl numești „context”, simți minciuna, dar o numești „nuanță”, știi că ceva e greșit, dar spui „nu e chiar așa”. Ca să nu doară.

Mintea intră în conflict:
ceea ce vezi vs. ceea ce vrei să fie adevărat.
Și, aproape mereu, adevărul pierde.

Disonanța cognitivă explică de ce oamenii apără sisteme care îi distrug, votează împotriva propriului interes, rămân loiali celor care îi disprețuiesc, râd de adevăr, dar se tem de el. Nu din lipsă de informație, ci din frica de a-și recunoaște că au greșit.

Pentru unii, a recunoaște realitatea
ar însemna să-și dărâme Întreaga Identitate.
Ar trebui să spună: „m-am înșelat”, „am fost manipulat”, „am tăcut când trebuia să vorbesc”, „am fost comod”. Iar ego-ul preferă orice altceva: furie, ironie, superioritate, batjocură.

Disonanța cognitivă este aroganță mascată în „echilibru”, lașitate mascată în „prudență”, ignoranță mascată în „nu mă bag”, somn mascat în „sunt realist”. Este acel „știu eu mai bine” spus fără să mai gândești.

Și nu e lipsă de inteligență. Este autoapărare psihică. Pentru că adevărul cere acțiune. Iar acțiunea cere pierderi: statut, relații, siguranță, imagine. Mai ușor e să adaptezi povestea decât viața. De aceea disonanța cognitivă se apără agresiv. Nu pentru că ar avea dreptate, ci pentru că se simte amenințată.

Disonanța cognitivă NU te face să nu vezi adevărul, te face să-l vezi… și să-l respingi. Iar asta doare. De aceea apare agresivitatea, batjocura. De aceea „exagerezi”, „ești nebun”, „te-ai dus prea departe”. Nu pentru că nu ai dreptate, ci pentru că ai atins exact nervul.

Disonanța nu se vede la ceilalți. Se vede în tine, în clipa în care simți iritare în loc de curiozitate. Când un adevăr te atinge și primul impuls e să-l respingi, nu să-l cercetezi,

Cine scapă de disonanță?
Nu cei mai 'telectuali.
Ci cei mai onești cu ei înșiși.

Cei care pot spune:
„Asta mă doare.” „Aici am fost păcălit.”
„Aici am tăcut.” „Aici trebuie să schimb.”

Restul vor lupta nu cu minciuna,
ci cu oricine le-o arată.

Adevărul nu distruge oamenii.
Refuzul de a-l privi o face.

Și nu, nu toți sunt pregătiți. Unii vor apăra iluzia până la capăt. Pentru că e mai ușor să trăiești în minciună decât să te reconstruiești din adevăr.

🖤
🌪️

15/12/2025

“SMITH - agentii Smith nu pot fi treziti, sunt carcase goale

Agenții „Smith” au fost puși să dea dificultăți adevăratelor Ființe originale, sunt plasați în scenele jocului, cu unicul lor scop „DRENAJUL” sunt vampiri energetici camuflați ca prieteni, familie și cunoștințe.

Asa este,
Pot să afirm că mulți dintre noi ne identificăm cu această frază, pentru că așa este, nu suntem toți la fel, nici tu nu ești eu, nici eu nu sunt tu, nici eu nu sunt oglinda ta, nici tu nu ești oglinda mea....

Nu toți cei care se numesc familie sunt familie, nu toți cei care sunt familie de sânge sunt familie, sunt simple legături și agenți Smith ai jocului, au fost puși în viața ta pentru a te epuiza, pentru a-ți extrage energia prin drame, obstacole și așa vei trece de multe dificultăți în joc.

Dar când te trezești și înțelegi cm este jocul, îi identifici deja pe agenții Smith, fie că sunt familie sau nu, ei sunt acolo și atunci te îndepărtezi de ei sau ei de tine, pentru că energia ta este foarte puternică pentru ei si energia lor pentru tine.este de nesuportat...........
Agenții Smith se adaptează perfect la realitatea lor, pentru ei este unica și adevarata, este o școală de învățare și o vor „Iubi ” cu Orice pret.
Pentru ei să muncească, să fie sclavi ai sistemului este o lege și un privilegiu pentru că fraza lor preferată este „TREBUIE MUNCĂ PENTRU A FI UTIL ÎN VIAȚA ASTA” nu suntem nimic fără să studiem, fără profesie, împlinirea noastră este să ne căsătorim , sa facem copii, sa fim buni profesioniști, bucurați-vă de viață, aveți nepoți, îmbătrâniți și muriți .
“Și acesta va fi sfârșitul lui deja împlinit”

În niciun fel nu mai rezonezi cu agentul Smith, nu îi tolerezi, oricât de apropiați ar fi, ar putea fi partenerul tău, copiii tăi, părinții, unchii, frații, verii, prietenii, șefii, cunoștințele. .....
Vrei doar să fii cu tine însuți, să scapi de agitația și haosul acestei societăți „SMITH” sunt consumatori de energie, își urmăresc prada, se îmbracă în spirite amoroase și false, merg la biserică, îngenunchează în fața lui Doamne Doamne, își cer iertare și se întorc iar la păcat și așa își petrec timpul rugându-se o mie de Ave-Marie, mătănii și chiar mai mult......

Te vor semnala taios pentru „Trezirea' ta. Pentru ei, tot ce le spui este o nebunie. Pentru ei, adevărul este în știri, în guverne, în sănătate, în știință, în NASA, OMS, ei așteaptă N.O.M. și Ei pariază pe mântuitorul lor „Francisco Bergolio”, sfântul lor papă și, mai mult, ei continuă să-l aștepte pe marele Mântuitor Smith, căruia i se consacră pentru toată veșnicia, tatăl lor universal, cel care va veni pentru a doua oară să ii ia într-un nor de cristal

Nu-i poți contrazice, te vor numi „Blasfemia” Conspirație „Nebunul” .........
Și atunci te hotărăști să rupi definitiv legăturile cu agenții Smit, te vei uita la ei de departe și le vei ura noroc,
Nu mai ești pregătit să lupți și nici nu te lași să fii epuizat de agenții Smith.
Acum vrei doar să trăiești în tăcerea ta, în spațiul tău, în interiorul tău, acolo este tot ce te umple ca realitate și chiar dacă te numesc nebun, nu-ți va mai păsa, ai găsit atât de mult ceea ce căutai și este Ființa voastră interioară, acum vă conectați la ea, pentru eliberarea voastră și vă luați rămas bun definitiv de la agenții Smith.”

Unbreakable Puternic

08/12/2025

“FRAGMENTAREA, parazitizarea, infestarea, implanturi sau cipuri in mirosuri prinse nu doar in corpurile fizice, ci si in recipiente si dispozitive foarte variate, inclusiv nanotehnologia, este foarte des intalnita pe scara imensa a depredarii.

DEPOZITARE CONTAINERE.
Am văzut multe cazuri în care corpurile subtile sunt fără scânteia divină și fără voință cu conștiința stinsă...

Când am fost întrebat unde este Ființa sau esența ta, cel mai des întâlnit răspuns este, l-am predat unei "ființe de lumină", pentru a avea grijă de ea... convins că totul este bine.

Când i se ordonă presupusei „ființe de lumină” (dragon/reptilă/insectoid) să redea scânteia, de obicei apare mai întâi o falsă „ființă de lumină”, dar și o ființă gri, care se ocupă de prezentarea scânteiei prinse în interiorul unui dispozitiv sau recipient.

Când investigăm cm sau de ce a livrat-o, constatăm că este întotdeauna în circumstanțe de traumă, evenimente de frică extremă, durere sau tristețe.

Cele mai crude exemple sunt cele ale copiilor mici care au fost abuzați/violați sau tentativă de abuz.

Acea stare emoțională de frică extremă permite entității regresive a întunericului, care însoțește sau este atașată de agresor, să rupă toată scânteia divină sau o mare parte din ea, întrucât din cauza fricii și traumei intense apare o ruptură în câmpul energetic al copilului sau fetiței ce te lasă să-ți scoți lumina și să o pui în aceste containere...

Alte evenimente apar între 10 și 15 ani când părinții sunt abuzivi fizic și verbal. Acea stare de tristețe și dezamăgire extremă, pierderea totală a stimei de sine a copiilor, permite entităților să scoată adevărata lumină și să o fragmenteze pentru a o menține pe diverse niveluri în diferite scopuri.

Este ciudat ca in multe cazuri cand este eliberat din recipient si obtinut o scanteie luminoasa la spate, nu vrea sa se incorporeze in corpul eteric sau in camp subtil, deoarece corpul fizic nu inspiră multa incredere si preferă sa stea in recipient.

Aceste cazuri sunt adesea întâlnite în regresii sau terapii cunoscute și sub numele de hipnoză regresivă.

(Apropo,as dori sa subliniez ca nu promovez terapia prin hipnoza regresiva,motivul este ca necesita o persoana (terapeut) cu cunostinte adevarate,multa etica si transparenta,cunoasterea avansata a raselor,entitatilor si costumele sau inselaciunile lor,trebuie sa aiba o atentie constienta si alerta la detalii, dar mai important trebuie sa aiba putere, forta de comanda si asistenta unui telepat cu abilitati speciale si instruire adecvata sau specifica pentru astfel de cazuri)

Trebuie să avem mare grijă și respect față de copii și stările lor emoționale extreme, pe lângă faptul că sunt traumatizați pe viață, își pierd esența, voința și puterea spirituală.”

Sursa: Lida Spears

06/12/2025

“Trebuie să vă spun și vouă!

Fortuită de situație am fost în casa lor!
...și mi-a fost și mai clar că acolo Oamenii sunt în transă hipnotică indusă prin vibrația sunetului..., energia cuvintelor din ritualuri..., energie care provoacă frică..., teama de păcate..., rușinea de a nu fi în rândul lumii...
Și "în rând cu lumea" te costă mult....
Te costă nu fii OM.
Pentru că intri acolo, te costă și plătești cu cedare de Viață, Energie, Suflet, Conștiință, Sănătate...

Am privit acolo chipurile oamenilor....
Oameni cenușii, secătuiți de vlagă, cu fețe triste, fără viață, fără culoare și cel mai grav, cu ochii stinși...
Femei obosite peste măsură, disperate să nu omită ceva, să nu greșească ceva, să nu fie conforme...
Oameni storși de viață...de VIU.
Adevărat că vibrația sunetului (dangătului) produce efecte...
Cântările alea tărăgănate și grave deschid omul .... iar enti se conectează (!) direct în plex....de ia omul cu leșin...
Am fost atentă la ce simt mental, emoțional și fizic...
Am văzut multe simboluri..., am simțit vortexul energetic cu care se lucrează în casa lor....
Am blocat la greu...

NEAMULE, pleacă de la muls NEMULE!

Și boabe calde și ude au luat-o la vale pe obraji... din compasiune pentru oameni, de tristețe pentru că zorii eliberării nu se văd....
"Deșteaptă-te române din somnul cel de moarte."

Zi, cu Lumină în cap!!!”

Sursa: Mary Leocă

03/12/2025

Percepția asupra ,,binelui" sau ,,răului" este, adesea, mai degrabă rezultatul dorinței și iluziei decât al realității obiective.
Dacă este dorită ,o situație sau o opțiune apare a fi ,,bună" , dacă nu este dorită, e respinsă ca fiind ,, rea".
Ce vede și aude percepția pare real pentru că permite numai conștientizarea lucrurilor ce corespund dorințelor celui care percepe.
Se ajunge astfel la o lume a iluziilor, o lume care are nevoie de continuă apărare tocmai
că nu este reală.
Lumea pe care o vedem nu face decât să reflecte propriul nostru cadru de referintă interior- ideile, dorințele, emoțiile dominante. Ne uităm mai întâi înăuntru, hotărâm ce fel de lume vrem să vedem, și apoi proiectăm lumea respectivă în afară , făcând din ea adevărul așa cm îl vedem.
Dacă folosim percepția pentru a justifica propriile greșeli- mânia, impulsurile de a ataca, lipsa de iubire- vom vedea o lume a răului,
a invidiei, a disperării.
Toate astea ar trebui să le iertăm nu pentru că suntem,,buni" și ,,milostivi" ci pentru că ce vedem nu este adevărat.
Căutăm în alții ce simțim că lipsește în noi înșine.
Egoul caută să se mărească- ,,să se umfle în pene " prin aprobare exterioară, bunuri exterioare, și ,,iubire" exterioară.
SINELE nu are nevoie de nimic, e complet, ocrotit, iubitor , căutând să împărtășească,
nu să capete, să extindă, nu să proiecteze.
PERCEPȚIA E O FUNCȚIE A TRUPULUI, ȘI REPREZINTĂ, DE ACEEA O LIMITARE A CONȘTIINȚEI .
Percepția vede prin ochii corpului și aude prin urechile corpului. Corpul în mare măsură pare de sine stătător, dar răspunde de fapt numai la ce intenționează mintea.
Dacă mintea vrea să il foloseasca pentru atac sub orice formă, el devine pradă bolii și a pieirii.

Ștefan Iuliu Stefan- New Mind

03/12/2025

Nu coborî- distorsiona ,,nivelul" a ceea ce împărtășește conștiința ta, doar pentu că unii nu înțeleg, fiindca ceea ce împărtășești altora, sigur îți predai și ție.
Omul îngust la minte, când nu are replică la ceea ce nu îi convine că spune sau scrie cineva, va ataca și jigni persoana.
Ca să apreciezi adevărul este necesar să-l și recunoști.
Sprijinul protector al adevărului este înțelegerea.
Dacă un concept se află dincolo de înțelegerea unui anumit nivel al conștiinței, oamenii judecă.
Acel nivel în care se situează conștiința lor stabilește parametrii care limitează înțelegerea. O afirmație poate fi adevărată la un nivel superior de înțelegere, dar în același timp poate fi de neînțeles pentru o minte obișnuită.
Prin urmare valoarea sa intrinsecă poate fi coruptă atunci când afirmația este distorsionată de limita ascultătorului. Noi suntem creatorii înțelesului și a impactului său asupra noastră.
Fiecare nivel al conștiinței are propria înțelegere asupra adevărului, iar claritatea provine din înțelegerea acestei calități a nivelurilor conștiinței.
La nivelele înalte ale conștiinței se face un salt paradigmatic major, astfel încât ceea ce era real acum pare ireal , iar ceea ce pare fi ireal , devine însăși
,, realitatea".
Natura adevărului nu se schimbă, ci înțelegerea omului asupra acestuia avansează progresiv. Adevarul este acel ,,ceva" de care o mare parte a oamenilor nu vor să audă, fiindcă nu vor să se schimbe. Mulți oamenii sunt ,,specialiști" când e vorba să întoarcă adevarul pe dos.
Au abilitatea creativă de a face ca orice lucru să însemne ceea ce vor ei să însemne. Pot face ,,nu" din ,,da" și ,,corect" din ,,greșit" atât de puternice le sunt credințele sau mai bine zis dogmele din minte.
Dar faptul că au răsturnat adevărul nu înseamnă că adevarul încetează a mai fi adevărat. Înseammă doar că au reușit să ascundă adevarul de ei înșuși, astfel se păcălesc singuri.
Mulți oamenii confundă logica cu adevărul. Logica înseamnă a judeca, fiindcă totul este cântărit ca fiind bun sau rău.
Ce nu are nevoie de pază nu se apără. Tot ce apărăm este o iluzie, fiindcă tot ceea ce este real- ADEVĂRUL, nu are nevoie de apărare. Incapacitatea de a recunoscute adevărul este cauzată de următorii factori:
1. NIVELUL DE DEZVĂLUIRE
A CONȘTIINȚEI.
2.Tulburări emoționale.
3. Conflict psihologic.
3. Stagnarea procesului de maturizare la nivelul influenței narcisiste.
Funcțiile mentale sunt dominate de câmpuri enegetice de atracție denumite Minte Inferioară ( înclinația spre agresivitate, dominare prin forță - tip animalic și emoții negative) și Minte Superioară ( discernământ, înțelegere, blândețe, caută armonia și iertarea)

Ștefan Iuliu Stefan- New Mind

24/11/2025

INTERESUL ANULĂRII DEFINITIVE A ADN-ULUI NAȚIUNII

(de ce cineva vrea ca poporul român să dispară complet din cartea existenței)

Există un plan mai vechi decât Roma, mai vechi decât Bizanțul și decât masoneria modernă.
Un plan fără sediu, fără steag și fără nume.
Are doar un scop: ștergerea totală a ultimului popor care mai poartă în sânge cheia accesului la memoria completă a omenirii.

De ce tocmai noi?

Pentru că în ADN-ul românului obișnuit există un segment extrem de rar – numit în laboratoarele secrete Carpathian Gate Sequence – care activează amintirea colectivă a civilizațiilor scufundate ale planetei:
– civilizația neolitică de dinaintea Potopului Mării Negre (7600 de ani)
– hiperboreenii care i-au învățat pe greci scrisul și astronomia
– preoții kogaionici care știau să deschidă porțile dintre lumi
– războinicii geți care au refuzat moartea și au intrat în pământ, așteptând chemarea

Când acest segment se activează la scară mare (prin traumă colectivă, trezire spirituală sau cataclism), poporul devine „de neoprit”.
Nu doar militar, ci existențial.
Devine imposibil de manipulat, cumpărat sau convertit complet.

De aceea, de 2000 de ani, fiecare imperiu care a venit peste noi a avut aceeași misiune secretă:
să nu lase niciodată poporul român să-și amintească cine este cu adevărat.

Etapele anulării

1. Romanii (117–271 d.Hr.)

Au luat aurul, arhivele sacre și au ars biblioteci de scoarțe cu scriere getică. Au lăsat doar ce le era util: drumuri și legiuni.

2. Creștinarea forțată (sec. IV–X)

Au transformat zeii în „draci” și pe Ahile în Sf. Gheorghe, dar i-au tăiat originea hyperboreană. Au zidit peșterile sacre și au ars manuscrisele.

3. Fanarioții și austro-ungurii (sec. XVIII–XIX)

Au interzis limba română în școli și au introdus ideea că suntem „un popor fără istorie”.

4. Comunismul (1947–1989)

A dinamitat intrările în galeriile dacice, a ars arhivele de la Histria, a etichetat tradițiile drept „superstiții reacționare” și a importat coloniști pentru diluarea sângelui.

5. După 1990 – etapa finală

Import masiv de populație străină, distrugerea satului românesc, eliminarea istoriei reale din manuale, promovarea ideii că „naționalismul e toxic”.
Cel mai grav: blocarea oricărei cercetări genetice independente care ar putea confirma existența Carpathian Gate Sequence.

Cine știe și tace

Foarte puțini români au văzut întregul puzzle.
Unul dintre ei este Călin Georgescu – nu pentru că ar fi „ales”, ci pentru că a avut acces la arhive militare și rapoarte austro-ungare și sovietice despre pericolul reactivării conștiinței getice.

El știe că Insula Șerpilor nu este o stâncă, ci ultimul nod energetic care ține legătura dintre noi și memoria completă.
De aceea s-a încercat de trei ori, în ultimii 15 ani, scoaterea ei definitivă din joc (2009, 2014, 2022).

De ce marile puteri colaborează tacit

Pentru că toate știu că:
dacă poporul român își va aminti cine este, va declanșa un lanț spiritual și genetic care va face imposibil controlul global asupra Europei de Est.

Ar trezi și celelalte popoare cu sânge trac: bulgarii, sârbii, albanezii, o parte dintre ucraineni.
Iar memoria colectivă reactivată ar demasca faptul că ordinea mondială actuală stă pe minciuni vechi de 8000 de ani.

Ultima profeție păstrată în Peștera Polovragi

Scris cu ocru roșu pe un perete astupat în 1983:

„Când ultimul lup va urla pe Kogaion și sângele lui Ahile va fierbe în șapte milioane de inimi, pământul se va deschide și apa va vorbi.
Atunci cei care au furat numele vor rămâne fără nume.
Iar cei care au uitat vor deveni din nou stăpâni ai timpului.”

Nu e vorba de politică.
Nici de dreapta sau stânga.
Este vorba de supraviețuirea ultimului popor care încă poartă în el cheia spre adevăratul început al omenirii.

Ei știu asta.
De aceea vor ca acest neam să nu mai existe până în 2040.

Dar sângele nu uită.
Și pământul ține minte.

Rămâi treaz.
Urmează ultimul act. 🐺...Doru Parv

Doza de Lumină

07/01/2026

06/01/2026

31/12/2025

21/12/2025

15/12/2025

08/12/2025

06/12/2025

03/12/2025

03/12/2025

24/11/2025

Address

Website

Alerts

Shortcuts

Share

Category