07/02/2026
Copilul la masă: de la consumator pasiv la participant activ
Pentru mulți părinți, masa este un moment care aduce stres, tensiune și îngrijorare, mai ales atunci când copilul refuză mâncarea, mănâncă selectiv sau pare constant neliniștit la masă. De cele mai multe ori, dificultatea nu este doar legată de mâncare, ci de rolul pe care copilul îl are în acest context.
De ce este important rolul copilului la masă?
Mâncarea nu înseamnă doar hrănire, ci și:
-apartenență la familie
-învățare prin experiență
-control și predictibilitate
-siguranță emoțională
Atunci când copilul este așezat la masă doar pentru a primi mâncarea și a îndeplini așteptările adulților, el se află într-o poziție vulnerabilă. Nu a contribuit la nimic, nu știe ce urmează, nu are control și simte că este evaluat constant. În acest context, masa poate deveni o experiență copleșitoare, asociată cu frică, opoziție sau blocaj.
Pentru copil, mesajul implicit este:
„Nu știu să fac nimic, trebuie doar să mănânc corect și să nu greșesc.”
Ce se întâmplă emoțional cu copilul?
Un copil care nu are un rol activ la masă poate trăi:
-anxietate și alertă continuă
-sentiment de neputință
-opoziție sau retragere
-scăderea încrederii în sine
-dificultăți în reglarea comportamentului
Aceste reacții nu sunt „mofturi”, ci răspunsuri firești la un context perceput ca nesigur.
Cum construim un rol pentru copil?
Rolul copilului la masă nu trebuie să fie complicat. Important este să existe și să fie constant. Sarcinile trebuie adaptate vârstei și abilităților copilului.
Exemple de roluri simple:
-spală o legumă sau un fruct
-așază șervețelele sau tacâmurile
-amestecă ingredientele într-un castron
-decide unde se pune fiecare farfurie
-ajută la strângerea mesei
Prin aceste acțiuni, copilul înțelege că masa îi aparține și lui, că mâncarea este și rezultatul muncii lui și mai ales că are un loc și un rost în familie.
De ce funcționează implicarea?
Atunci când copilul face parte din proces, crește sentimentul de control, scade presiunea legată de mâncat, dispare frica de a fi evaluat, crește toleranța față de mâncare și se dezvoltă autonomia și încrederea!
Copilul nu mai este un simplu consumator, ci un participant activ.
Permiteți greșelile
Este esențial ca părinții să permită greșeli ca legume tăiate stângaci, apă vărsată, mișcări lente sau neîndemânatice. Greșeala este parte din învățare, nu un eșec.
Prin tolerarea greșelilor, copilul învață că este acceptat, că poate încerca fără teamă sau că valoarea lui nu depinde de performanță.
Ce învață copilul, dincolo de mâncare?
Un copil implicat la masă învață să aibă grijă de sine, să participe la viața de familie, să își recunoască rolul și contribuția, să se bucure de timp petrecut împreună!
Masa devine, astfel un spațiu de conectare, nu de luptă. Implicarea nu rezolvă totul peste noapte, dar schimbă profund relația copilului cu mâncarea, cu sine și cu familia!
