14/11/2025
Bucuria există în acceptarea de Sine.
Caută acceptarea perfectă, nu viața perfectă.
Nu am știut mult timp ce înseamnă bucuria, iar dacă ai crescut într-o familie disfuncțională (ca majoritatea dintre noi) știi și tu deja cm e:
Bucuria era ceva aproape suspect, prea mare și vizibil, prea de pedepsit.
Parcă “trebuia” cumva să te potrivești cu atmosfera casei, nu cu lumina ta.
Ce am făcut eu: am învățat devreme să mă ascund, era cel mai la îndemână și cel mai sigur pentru mine atunci ( acum e fix pe dos)
Mi-am șters entuziasmul , mi-am micșorat vocea, să nu care cumva să deranjez cu fericirea mea.
Și, fără să îmi dau seama, ani la rând am tot încercat să mă construiesc după oameni care, nici măcar nu mă vedeau.
Și apoi, într-o zi, una simplă, nu îți imagina ca am avut cine știe ce revelații spectaculoase, mi-am dat voie să fiu.
Și acolo , în sinceritatea asta, am găsit ceva ce știam doar teoretic:
Bucuria apare când nu te mai lupți cu tine.
Când nu îți mai pedepsești lumina pentru ca altcuiva i se pare prea puternică.
Deci, nu viața trebuie să fie perfectă, ci acceptarea,
Acceptarea aia reală, în care spui : asta sunt eu și în sfârșit îmi place.
Dacă îți este greu să ajungi acolo, dacă ți-ai petrecut viața ascunzându-te, micșorându-te, negându-ti emoțiile, să știi ca nu ești singur deloc.
Și ca te pot însoți in proces.
Scrie-mi 🫶
